Scriitoarea Cristina Andone – lansare de carte. „Școala banilor bine-crescuți”
Publicat de Daniel Țăndăreanu, 22 iunie 2019, 11:18
Cristina Andone este scriitor, activist educaţional şi trainer de creativitate. Cărţile sale, Poveşti din Pădurea Muzicală, vândute în 150.000 de exemplare, îşi propun să îi familiarizeze pe copii cu muzica clasică.
Astfel, poate că Bach nu va mai fi ruda mai săracă a lui Hornbach. Iar Chopin nu va mai suna a variantă de „shopping“, cu ultima consoană neglijent aspirată. A scris un roman despre cum să‑ţi dai demisia din publicitate, intitulat, cum altfel, Plec.
Scriitoarea a lansat astăzi, la Constanța, primul volum din „Școala banilor bine-crescuți”, un ghid creativ de trai bun, necesar pentru efectuarea primilor pași în educația financiară a copilului tău. Cartea se adresează deopotrivă copiilor și adulților, cu un subiect de mare interes pentru părinții noilor generații: educația financiară. Lansarea este făcută într-un mod care îi cucerește pe copii, prin punerea în scenă a poveștii veverițelor fashioniste.
Cristina Andone în dialog la Radio Constanța cu Larisa Calistru:
„Este o carte pentru copii, despre educație financiară prin poveste. Pentru că eu la bază sunt om de litere și nu cred foarte tare în grafice sau în cifre.Și atunci m-am gândit că o carte de educație financiară spusă în mod creativ ar fi de dorit. M-am gândit să scriu acea carte financiară de care eu aș fi avut nevoie copil fiind. Dacă îți amintești, pe vremea noastră, părinții nu prea vorbeau cu noi chestiuni financiare. Ei își făceau bugetul, dar departe de ochii noștri. Nu vorbeam despre bani, părea ceva meschin, mic burghez, așa. Și atunci m-am gândit că noi nu știm limba banilor și că ar fi momentul acum să le dăm copiilor noștri acest instrument.Noi nu știm ce vor deveni copiii noștri. Poate vor deveni ingineri spațiali, poate vor fi balerini sau scriitori.Dar cu siguranță trebuie să știe limba banilor. Este un instrument absolut universal. Eu am creat în Școala banilor bine-crescuți șapte povești cu sens. Sunt povești de înțelepciune și sunt povești amuzante, în care copilul nu se simte dăscălit, copilul se identifică mai întâi cu niște veverițe fashioniste, care află la un moment dat că de fapt important nu e să ai multe multe multe… ci să faci pași către visul tău. Eu cred că banii sunt bilete de călătorie către un vis.Ei nu sunt buni s-au răi, n-are rost să-i demonizăm, așa cum nu are rost să învinuim mașina.Dacă ne duce într-un loc în care noi nu ne regăsim, e vinovată mașina?Dacă ne duce într-un loc în care noi nu ne regăsim, e vinovată mașina? Nu… e vinovat șoferul, că nu știe încotro să o ia. Banii sunt bilete de călătorie. Știi că există un proverb sârbesc, mie mi se pare foarte interesant: Dacă nu știi care-ți este destinația și te urci în tren, toate gările, toate opririle ți se vor părea greșite.Așa e și cu banii….dacă nu știi care e povestea ta or să ți se pară chinuite, nefirești, o să depui foarte mult efort și vei ajunge într-o fundătură. Vei ajunge un om nefericit. Și mai e un proverb pe care mi l-a spus un navigator chiar aici la Constanța: Dacă te urci pe o corabie și nu-ți cunoști porturile, nu-ți cunoști ținta, toate vânturile îți vor fi potrivnice. Dacă ne cunoaștem visul, atunci banii or să ne cumpere de fapt timp, ca să ajungem mai repede acolo.”
Cartea a fost lansată și în alte orașe?
Aici la Constanța sunt mai degrabă pe final de turneu. Am fost și la Timișoara, Iași, Cluj, Brașov,Oradea, o să mai merg la Sibiu, Alba și la Ploiești. Este un tur de fotță în mai multe orașe din țară, acolo unde eu deja cunosc copiii. Cartea a fost primită foarte fain. Eu sunt obișnuită să lansez sau cărți de educație muzicală sau Nesupusele (o carte despre femeile remarcabile din România), sau romanul Plec sau antologia Cum e să fii fată.
N-am vorbit până acum despre bani, artiștii, intelectualii au o anumită reținere în a vorbi despre asta. Dar, împreună cu copiii ne-am jucat de-a veverițele fashioniste, de-a bufnițele Bibina și Georgina, care află ce este în spatele unei etichete de preț. Îi învăț în felul acesta pe copii să fie detectivi de preț, să înțeleagă care este adaosul comercial, care este rolul profitului, să înțeleagă atunci când se duc într-o piață unde să se oprească mai degrabă(mai degrabă la țăran decât la cel care intermediază) sau să înțeleagă rolul intermediarului. Toate astea sunt niște mecanisme firești pe care noi ar trebui să le înțelegem, ca să funcționăm ca o piață sănătoasă și ca o țară, fiindcă banii sunt o măsură a încrederii.Mie mi se pare foarte important ca țară să avem încredere unii în alții, să ne împrumutăm atunci când ne este greu, să nu ne demonizăm atunci când unii reușesc. Unii reușesc pentru că s-au dus spre visul lor. Haideți să ne ducem și noi spre visul nostru! Nu trebuie să avem cu toții același vis.Faci pași către visul tău, neprivind cu invidie sau cu țâfnă către visul celuilalt.
Cum a început pentru tine această aventură a scrisului?
Deja sunt scriitor cu acte vechi, să știi. În 2011 am publicat prima serie de cărți: Povești din pădurea muzicală. Iar mai devreme, în 2009, am fost la un curs de scriere creativă la Harvard, și atunci am scris primea mea poveste. Nu era pentru copii, am scris-o în limba engleză. Ea a fost nucleul romanului Plec.O carte despre despărțiri de tot felul. Despre cum să-ți dai demisia.Eu am început să scriu fiind publicitar, cumva eram în această zonă de creație, de strategie, dar am simțit că vreau mai mult. Acum o să sune dramatic, dar am simțit că pe mormântul meu nu vreau să scrie PUBLICITAR sau TRAINER. Vreau să scrie SCRIITOR. Cu asta mă definesc. Dacă sunt două lucruri la care nu o să renunț niciodată ar fi titlul de mamă(sunt mama Theei și a lui Shashi) și scriitor.Importante sunt perseverența și munca. Eu la primul roman am scris și am rescris timp de 7 ani. Pentru cartea asta, Povestea banilor bine-crescuți, am făcut documentare 2 ani.În spatele acestor povești e atât de multă muncă…
Ce diferență este între a scrie pentru adulți și a scrie pentru copii?
Este o întrebare minunată! Copilul este foarte atent la sinceritate. Cu copilul nu poți să fii ipocrit. Cu adultul poți să mergi cu expresii frumoase. Dacă scrii frumos, s-ar putea să păcălești un adult, nu și un copil! Dacă nu ai o poveste cu sens, cu substanță, puțin umor copilul se va îndepărta. Adultul îndură. Statisticile ne spun că până la pagina 50 adultii dau o șansă unei cărți. Apoi încep să se răzgândească.
Ce planuri de viitor ai?
O să lansez peste 6 luni „Școala banilor bine-crescuți” volumul II, unde o să vorbim mai mult despre antreprenoriat, despre curaj în a deschide o afacere, despre cum să donezi, cum să fii un om bun, pentru că bani nu înseamnă neapărat cum să strângi sau să cheltuiești. Înseamnă să și donezi, să și inventezi. Apoi în septembrie voi lansa volumul II din Nesupusele, acea carte despre femei remarcabile din România, iar peste un an și jumătate o să lansez Carusel, cel de-al doilea roman al meu. De data aceasta nu va fi un roman despre cei care pleacă, ci despre cei care rămân și care se întorc.Să nu uit de seria Poveşti din Pădurea Muzicală. În următoarele 9 luni o să apară așa: Paganini, Mozart, Beethoven. Să știi că eu am făcut o socoteală că până la 50 de ani o să public 40 de cărți.
Realizator – Larisa Calistru / Redactor online – Daniel Țăndăreanu