Referendumuri naționale desfășurate în România

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 24 ianuarie 2017, 07:19

Președintele Klaus Iohannis a anunțat, ieri seară, că va începe demersurile privind organizarea unui referendum pe tema modificării legislației în materie penală.

În România, au avut loc, până în prezent, 13 referendumuri, informează Agerpres.

Primul referendum românesc a avut loc între 10 și 14 mai 1864 și a privit aprobarea Statutului Dezvoltător al Convenției de la Paris, la propunerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). Convenția de la Paris avusese loc între 7-19 august 1858, iar domnitorul Alexandru Ioan Cuza a aprobat Statutul Dezvoltător, la 3-15 iulie 1864. Prin Statutul Dezvoltător au fost definite atribuțiile domnului și s-a trecut simultan de la sistemul unicameral, prevăzut de Regulamentul organic din 1831, la sistemul bicameral, în care puterea legiuitoare se exercita în mod colectiv de către domn, Adunarea Electivă (numită și Camera Inferioară) și Senat (care se numea atunci Corpul Ponderator).

Al doilea plebiscit din România a avut loc între zilele de 2 și 8 aprilie 1866, în urma lui Carol I fiind ales domnitor al Principatelor Române. Pe fondul abdicării lui Ioan Cuza, în februarie 1866, se formează o locotenență domnească, alcătuită din generalul Nicolae Golescu, Lascăr Catargiu și colonelul N. Haralambie. Cei trei îl propun, inițial, la tron, pe Filip de Flandra, însă cum oferta este declinată, locotenența îl propune pe Carol-Ludovic de Hohenzollern și cheamă națiunea să-și exprime adeziunea prin amintitul plebiscit.

A urmat plebiscitul din 24 februarie 1938, prin care a fost aprobată Constituția României, numită și ‘Constituția Caroliană’, adoptată la inițiativa Regelui Carol al II-lea. Astfel, a fost abrogată Constituția din 1923 și s-a instaurat ‘dictatura regală’. Conform cifrelor oficiale, doar 0,13 % din participanții la plebiscit s-au opus proiectului regal. Noua Constituție a fost promulgată la 27 februarie și publicată la 28 februarie 1938.

Următoarele două plebiscite au avut ca temă politica dusă de generalul Ion Antonescu. Primul s-a desfășurat între 2 și 5 martie 1941, venit în urma rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941. Tema plebiscitului, organizat de Ion Antonescu, a fost politica internă a României, 90% dintre votanți pronunțându-se pentru politica guvernului Antonescu și împotriva legionarilor. Cel de-al doilea plebiscit referitor la politica dusă de mareșalul Antonescu a avut loc între 9 și 16 noiembrie, tot 1941.

Patruzeci și cinci de ani mai târziu, s-a desfășurat al șaselea referendum din istoria României, organizat de conducerea comunistă a României, la 23 noiembrie 1986. Cu acea ocazie, s-a hotărât reducerea cu 5 la sută a armamentelor, efectivelor și cheltuielilor militare de către Republica Socialistă România.

A urmat, în anul 1989, un referendum organizat de președintele României de atunci, Nicolae Ceaușescu, prin care s-a introdus în Constituția României o clauză care interzicea pe viitor luarea de împrumuturi externe.

Următorul referendum din România a fost organizat la data de 8 decembrie 1991. El a adus aprobarea unei noi Constituții a României, necesară după Revoluția din decembrie 1989, ce a înlăturat dictatura comunistă din România. Noua Constituție a fost aprobată cu un procentaj de 77,3% dintre participanți. La data intrării în vigoare a noii constituții, Constituția din 21 august 1965 a fost în întregime abrogată expres (art. 149 din Constituție).

Un referendum național a avut loc în zilele de 18 și 19 octombrie 2003 și a însemnat aprobarea unor revizuiri ale Constituției. Cele mai importante noutăți aduse Legii fundamentale au vizat armonizarea legislației românești cu reglementările Uniunii Europene și cu cele ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, pentru exercitarea în comun a unor competențe cu cele două organisme internaționale, în acest sens fiind introduse două articole cuprinse la titlul „Integrarea euro-atlantică” (Art. 1451 și 1452). Printre modificările aduse Constituției din 1991, se numără stabilirea mandatului președintelui țării la cinci ani față de patru ani cât era până atunci (Art. 83, alin.1) și introducerea unui nou alineat care prevede că președintele nu îl poate revoca pe primul ministru (Art. 106, alin.11).

Al zecelea referendum din istoria României a avut loc la 19 mai 2007, cetățenii cu drept de vot fiind întrebați dacă sunt de acord sau nu cu demiterea lui Traian Băsescu, președintele suspendat al țării. Demersurile pentru suspendarea președintelui au început la data de 18 ianuarie 2007, când PSD a reclamat încălcări ale Constituției din partea lui Traian Băsescu. În avizul din 17 aprilie, Curtea Constituțională s-a exprimat împotriva suspendării, argumentând că faptele incriminate nu au încălcat Constituția. Cu toate acestea, în ședința comună din 19 aprilie 2007, Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Traian Băsescu, cu 322 voturi pentru, 108 împotrivă și 10 abțineri. Suspendarea a devenit efectivă în 20 aprilie 2007, după ce Curtea Constituțională a luat act de decizia Parlamentului României. S-au prezentat la vot 44,45% din cetățenii cu drept de vot, 74,48% dintre ei votând împotriva demiterii lui Traian Băsescu.

Următorul referendum a avut loc la 25 octombrie 2007, după ce, cu două zile înainte, președintele Traian Băsescu semnase decretul privind organizarea referendumului pentru introducerea votului uninominal, concomitent cu alegerile pentru Parlamentul European. Astfel, românii cu drept de vot au fost chemați să răspundă prin „da” sau „nu” la întrebarea: „Sunteți de acord ca, începând cu primele alegeri care vor fi organizate pentru Parlamentul României, toți deputații și senatorii să fie aleși în circumscripții uninominale, în baza unui scrutin majoritar în două tururi?”. Traian Băsescu a precizat că, la referendum, va merge pe varianta cea mai simplă, adică votul uninominal în două tururi, ca la alegerea primarilor. Potrivit lui Traian Băsescu, unul din obiectivele organizării referendumului pentru votul uninominal a fost reprezentat de reformarea clasei politice românești. Prezența la vot în toată țara a fost de 26,51 %. Dintre alegători, 81,36 % au votat DA, 16,17 % au votat NU, iar 2,46 % dintre voturi au fost nule. Din centralizarea rezultatelor finale a reieșit că la referendum au participat 4.851.470 de alegători. La 29 noiembrie 2007, Curtea Constituțională a constatat că „din totalul de 18.296.459 persoane înscrise în lista pentru referendum, au participat la vot 4.851.470 persoane, număr insuficient pentru ca referendumul să fie declarat valabil, în conformitate cu prevederile art.5 alin.(2) din Legea nr.3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, cu modificările și completările ulterioare”. Pentru ca referendumul să fi putut fi validat ar fi fost necesară o participare la vot de jumătate plus unu din numărul total de alegători.

La 22 noiembrie 2009, a fost organizat al cincilea referendum național de după 1989, pentru trecerea de la parlamentul bicameral (137 de senatori și 334 deputați) la un parlament unicameral (până la 300 de deputați). La referendum, care s-a ținut concomitent cu alegerile legislative, s-au prezentat 9.320.240 din totalul de 18.293.277 de cetățeni cu drept de vot, adică 50,95%. Conform BEC, 77,78% dintre alegători au răspuns cu DA pentru trecerea la un Parlament unicameral și 22,22% cu NU. Totodată, 88,84% dintre români au răspuns cu DA pentru reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 și 11,16% cu NU. Astfel, referendumul a fost validat.

Cel mai recent referendum (al șaselea de după 1989) a avut loc la 29 iulie 2012 și a avut ca obiect demiterea președintelui Traian Băsescu. Chemați să răspundă la întrebarea ‘Sunteți de acord cu demiterea Președintelui României, domnul Traian Băsescu?’, 87,52% dintre cetățeni s-au pronunțat pentru demitere, în timp ce 11,15% împotriva demiterii. Întrucât nu s-a întrunit cvorumul de prezență, de 50%+1, la referendum prezentându-se doar 46,24% dintre cetățenii înscriși în listele electorale, referendumul a fost invalidat de către Curtea Constituțională, la 21 august 2012.

Sursa – agerpres.ro