Remember Zavaidoc
Publicat de Arantxa Catană, 12 ianuarie 2017, 18:02
Zavaidoc, pe numele său Marin Teodorescu, s-a născut la 8 martie 1896, la Pitești. Era fiul vestitului lăutar Tănase Teodorescu și al Constandinei. Rămas orfan, din adolescență, Marin, împreună cu fratele Vasile și sora Zoe, pleacă la București și formează un taraf. Vasile cânta la vioară, Marin la chitară, Zoe la acordeon. În Primul Război Mondial, Marin Teodorescu s-a înrolat voluntar, alături de fratele său Vasile. După muzicologul Viorel Cosma, se pare că supranumele de „Zavaidoc”, l-a primit pe când îi înveselea pe ofițerii serviciului militar, „naș” fiindu-i generalul Traian Moșoiu, acesta „botezându-l” astfel, de la o variantă lexicală regională veche, „zavaidoacă”, care însemna „năbădăiosul”, „zurbagiul”, fire iute, om pus pe veselie și nebunii.
În perioada interbelică, a preferat să cânte prin localurile din București, dar și în multe alte orașe ale țării, deși fusese solicitat de compozitori renumiți, chiar pentru a cânta operă. A fost invitat să cânte și în străinătate, iar în 1937, a însoțit delegația României la Expoziția Universală, cântând la Paris.
Prin anii 1925-1926, a semnat primul contract cu Casa de discuri Columbia, scoțând apoi disc după disc, în jur de 30, cuprinzând șlagăre precum: „De când m-a aflat mulțimea”, „Dragostea e ca o râie”, „Foaie verde spic de grâu”, „Mărie și Mărioară”, „Pe deal, pe la Cornățel” sau vestitul „Cântec al lui Zavaidoc”, care i-au adus câștiguri de milioane de lei . Localul „Cireșica” de lângă Cișmigiu, în care petrecea boema Bucureștiului, ajunsese să fie cunoscut, pentru călătorii cu tramvaiul, ca stația Zavaidoc.
S-a căsătorit la 43 de ani, cu o femeie mai tânără cu 15 ani decât el, Constanța. La 9 noiembrie 1940, devine tată pentru prima dată, primul copil, fiind o fetiță, botezată Constanța, la fel ca soția sa. La 26 ianuarie 1942, la Pitești, i se naște băiatul, botezat chiar… Zavaidoc. În 1943, plutonierul în rezervă Zavaidoc primește ordin de concentrare și cântă pentru armata română. Militarii fac un șlagăr din cântecul său: „Soldățelul lui tăticu”.
Bombardamentele din 1944, îl prind pe Zavaidoc la București. Casa lăutarului din apropierea Gării de Nord este dărâmată, iar sora sa, Zoe moare în bombardament, lăsând în urmă, cinci copii. Îndurerat, Zavaidoc se refugiază la Caracal, noaptea cântând, ziua stând prin adăposturi. Ziua de 23 august 1944 îl găsește ca solist la un restaurant din Câmpulung-Muscel. De aici, ajunge la Turnu Măgurele, unde, la 26 noiembrie, i se naște al treilea copil, Niculina. Ruinat, fără casă, cu grija nepoatelor sale și a celor trei copii, Zavaidoc cade la pat, grav bolnav și este internat la Spitalul Filantropia din București, la 31 decembrie 1944. Moare la 13 ianuarie 1945 și este înmormântat la Mănăstirea Cernica.
Începând cu 2006, în fiecare lună noiembrie, Primăria Pitești, organizează Festivalul Național de Muzică Lăutărească Zavaidoc, pentru promovarea muzicii vechi lăutărești și lansarea de noi talente.
Profil de interpret on air, vineri 13 ianuarie, la ora 7.15, pe 909 sau 1530 Khz sau on line pe radioconstanta.ro, secțiunea ascultă live/AM.