Destinaţia zilei: Palatul Culturii din Tg.Mureş, o minune a stilului Secession transilvănean
Publicat de Daniel Țăndăreanu, 12 octombrie 2014, 20:00
Nu e chip să nu-l fi observat, dacă ai descins, precum orice turist conștiincios, în centrul orașului. Instinctul de păstrător, într-o fotografie cât mai personală, al frumuseților lumii văzute, te va mâna, mai ales dacă ai intrat în Tg.-Mureș dinspre Brașov sau Cluj-Napoca, spre fălosul edificiu. În toamna asta, Palatul Culturii a împlinit un an peste încă 100. În 2013, târgumureșenii au sărbătorit, printr-o suită de evenimente de aleasă ținută, acest centenar. Și au fost atunci, probabil mai mult ca oricând, fericiți că locuiesc, românește sau ungurește, în acest târgușor provincial.
Dar cât de adevărat e atributul “provincial” atunci când vine vorba de capitala de județ mureșeană?! Eventualilor polemiști în astă chestiune le recomandăm, mai întâi de toate, o plimbare de câteva ceasuri prin fața și prin interiorul palatului pe care îl datorăm celui mai de seamă primar din istoria Tg.-Mureșului: dr. Bernády György (1864-1938). Erudit și ambițios, acesta le-a cerut consilierilor, în momentul preluării învestiturii, în 1902, încrederea în faptul că va construi un oraș nou. Iar între clădirile cu care Bernády a îmbogățit orașul, transformându-l, la începutul secolului XX, din târg în urbe modernă, nu e una mai frumoasă ca Palatul Culturii!
Ascultaţi şi vă minunaţi!
Dacă vă doriţi să descoperiţi, pe îndelete, labirintul strălucitor plin de istorie şi de culoare al Palatului Culturii, ascultaţi reportajul de mai jos.
Arhitecții însărcinați cu proiectarea clădirii au fost budapestanii Komor Marcell și Jakab Dezső, care mai creaseră în Ardeal clădiri în stilul Secession maghiar, ba chiar, în Tg.-Mureș, în vecinătate, actualul sediu al Consiliul Județean și al Prefecturii mureşene (pe atunci primărie).
Arhitecții gândiseră pentru palat două etaje, primarul a insistat pentru trei, chit că în felul acesta costurile lucrărilor au depășit cu 100 % estimările. Însă edilul voia acolo, în clădire, și conservator, și pinacotecă, și școală de arte plastice!
Început în 1911, Palatul Culturii a fost gata în 1913, adică într-un timp record, cu tot cu luxuriantele sale decorațiuni exterioare și interioare. Lesne remarcabile din exterior sunt acoperișul din majolică, un tip de țiglă colorată, mozaicul monumental, realizat după planurile pictorului Körösfői-Kriesch Aladár, basoreliefurile în bronz și piatră ale lui Kallos Ede aflate pe frontispiciu, balcoanele bogat ornamentate de pe ambele fațade ale clădirii și de pe colțuri.
În interior se află fresce ale aceluiași Körösfői-Kriesch precum și vitralii ale artiștilor Róth Miksa și Nagy Sándor.
Odată ajuns în holul lung de 45 de metri, vei putea admira cele opt fresce cu teme mitologice realizate de artiștii aşa-numitei Școli de la Gödöllő, basoreliefurile din bronz reprezentând nuduri feminine și scena încoronării lui Franz Jozsef precum și oglinzile venețiene care-i închid extremitățile.
Nu trebuie să scapi din vedere că se pășește pe marmură de Carrara…La parter e sala cea mare de concerte, cu 600 de locuri. Are trei etaje iar maiestuoasa ei cupolă e decorată cu motive liniare și florale, cu foiță de aur. Orga este și ea o bijuterie, construită de frații Rieger din Jägerndorf în 1913. Şi reţine că puţine sunt sălile de spectacole din România care se pot mândri cu o orgă! Cea de aici are 4488 de tuburi și 3 claviaturi. Casals, Enescu, Bartók, printre alții, au concertat pe scena Palatului Culturii din Tg.-Mureș. De altfel, se știe că George Enescu a avut o relație de prietenie cu Conservatorul care a funcționat în palat, și a susţinut şapte concerte pentru târgumureșeni. Nu-i de mirare, așadar, că strada pe care se află intrarea principală în clădire îi poartă numele!
Scările din marmură te vor duce spre celelalte două săli emblematice ale palatului. Urcându-le, vei observa vitraliile cu chipuri de personalități, precum Liszt. La etaj e vizitabilă Sala Oglinzilor, al cărei nume se trage de la cele două grupuri de câte trei oglinzi de cristal care mărginesc, în cele două capete, încăperea. Marea atracție de aici o reprezintă însă cele 12 vitralii care ocupă întreg peretele de la stradă, ele prezentând scene din balade și legende secuiești cu subiect tragic. Sală de protocol luxoasă, mobilată elegant, încăperea aceasta ilustrează subtila îmbinare dintre stilul popular şi pomenitul Secession, impus, precum se știe, la sfârșitul veacului al nouăsprezecelea, de Klimt și alți artiști vienezi.
Sala mică a Palatului Culturii a fost destinată concertelor camerale și are 300 de locuri, balcon pe trei laturi, pereți cu lambriuri de stejar negru și decorațiuni florale precum și vitralii, cel central reprezentându-l pe principele Transilvaniei Gabriel Bethlen între învățați.
Sala Secession de la etaj adăpostește imagini mari ale câtorva locuri frumoase din oraș, planurile palatului și ale altor clădiri, biroul la care a lucrat Bernády, o colecție de medalii și efigii din epocă. Nici primarul român cel mai important al Tg.-Mureșului, dr. Emil Dandea (cel care a introdus, în perioada interbelică, gazul metan în oraș) nu a fost uitat în Palatul Culturii.
Pinacoteca este un alt element care dă valoare acestei perle a orașului. Acolo se află în păstrare 68 de tablouri donate de statul ungar și 8 donate de statul român. Relativ recent a fost inaugurată în incinta Palatului Culturii și o galerie de artă românească modernă, unde ochiul mai mult sau mai puțin avizat se poate bucura de întâlnirea cu Grigorescu, Aman, Andreescu, Luchian, Petrașcu, Pallady, Tonitza. E o adevărată minune faptul că aceste tablouri au fost descoperite în subsolul clădirii…
În locul Conservatorului, desființat în 1949, s-a deschis, în anii ’70, o secție de istorie a Muzeului Județean Mureș.
Și-a sărbătorit centenarul odată cu Palatul Culturii și Biblioteca Județeană Mureș, ea însăși o lume, situată tot în incinta clădirii . De la 40 000 de volume câte avea la înființare, biblioteca a ajuns în prezent la peste un milion. Printre ele sunt și 4 incunabule, comori precum Comediile lui Plaut tipărite în 1514, Fabulele lui Esop datate 1542 ori rarități bibliofile, cum ar fi Noul Testament de la Bălgrad din 1648.
Filiala mureșeană a Uniunii Artiștilor Plastici din România nu putea avea un spațiu expozițional mai potrivit decât galeriile de la parterul Palatului Culturii, ele oferind periodic evenimente pentru amatorii de arte plastice contemporane.
Sediu al Filarmonicii de Stat din Tg.-Mureș, Palatul Culturii dă ocazia, săptămână de săptămână, unui public meloman de foarte bună calitate, să asculte concerte variate, unele cu caracter de eveniment, mulţumită muzicienilor prestigioși invitați. Celor care ajung la Tg.-Mureș venind dinspre alte colțuri de lume le spunem că, de regulă, în serile de joi se cântă în sala mare a Palatului Culturii. Mai sunt însă, din fericire, și tradiționalele festivaluri, precum Zilele Muzicale Târgumureșene, Festivalul Internațional de Muzică de Cameră “Săptămâna Tiberius”, Festivalul Internațional de Chitară Clasică “Harmonia Cordis” ori cel care tocmai se desfășoară până în 30 octombrie, “In Memoriam Constantin Silvestri”. Și, o spunem din experiență, toate concertele acestea sunt un minunat prilej pentru a face noi și noi exerciții de admirație față de locul acesta.
Da, noi am trăit de nenumărate ori fericirea de a fi târgumureșeni europeni, cu nimic mai prejos decât restul europenilor, trecând pur şi simplu prin fața Palatului Culturii, urcându-i treptele somptuoase, păşind respectuoşi (şi profund recunoscători înaintaşilor) prin toate încăperile destinate marelui public. Nu e puțin lucru pentru nişte aşa-zişi provinciali! Te invităm să experimentezi împreună cu noi aceste trăiri, la Palatul Culturii din Tg.Mureș!
Măreţia Palatului Culturii din Tg.Mureş este surprinsă şi în filmul realizat de Consiliul Judeţean Mureş.
Călătorului îi stă bine pe cărările Transilvaniei. Călătoria noastră continuă!
Autor text: Dana Ardelean
Autor reportaj audio: Gabriela Pîncă
