Preşedintele CCR exclude posibilitatea reluării turului doi al prezidențialelor
Marian Enache: Anularea scrutinului a fost singura soluţie constituţională care să garanteze corectitudinea procesului electoral.
Publicat de Adina Sîrbu, 20 februarie 2025, 12:25
Președintele Curții Constituționale, Marian Enache, exclude posibilitatea reluării turului doi al alegerilor prezidențiale, precizând, totodată, că cererile de revizuire a hotărârii din decembrie sunt în afara cadrului procesual.
Într-un interviu pentru publicaţia juridice.ro, Marian Enache a apărat decizia de anul trecut de anulare a scrutinului prezidențial, luată în unanimitate de judecătorii constituţionali. El a explicat că decizia curţii s-a bazat pe documente declasificate în şedinţa CSAT, care au evidenţiat nereguli grave privind egalitatea de şanse, finanţarea campaniei electorale şi influenţarea votului.
Potrivit preşedintelui CCR, anularea scrutinului a fost singura soluţie constituţională care să garanteze un proces electoral corect pentru toţi cetăţenii. „Dacă aţi dori să beţi un pahar cu apă în care cunoaşteţi că există o doză de otravă, veţi încerca să extrageţi otrava sau veţi opta pentru un alt pahar cu apă?”, s-a întrebat preşedintele Curţii Constituţionale în prima sa reacţie după decizia contestată din decembrie anul trecut.
Un alt subiect abordat în interviu se referă la declarațiile vicepreședintelui SUA, J.D. Vance, potrivit cărora alegerile din România au fost anulate „pe baza suspiciunilor fragile ale unei agenții de informații și la presiunea enormă din partea vecinilor săi continentali”.
Marian Enache consideră că mesajul lui J.D. Vance este adresat întregii societăți europene.
„Acesta spune, în esență, că anularea procesului electoral a fost consecința existenței unei societăți democratice slabe și nu spune că, în pronunțarea unei asemenea decizii, Curtea Constituțională a României și-ar fi încălcat competențele sale. Eu percep acest mesaj ca fiind unul transmis pentru întreaga societate europeană, în care se constată că democrația și statul de drept trebuie fortificate pentru apărarea cetățenilor și a valorilor fundamentale împărtășite la nivel internațional”, a punctat Marian Enache.
În acest context, mai spune președintele CCR, „corectitudinea și transparența alegerilor sunt valori centrale ale democrației votului, la care trebuie să concure statul, cetățenii alegători, precum și candidații”.
Iată o sinteză a principalelor declarații ale președintelui CCR, Marian Enache:
– Nu intenționăm să interferăm cu mediul și interesele politice de natură partizană din această perioadă electorală, întrucât CCR se află în afara perimetrului celor trei puteri ale statului și al partidelor politice.
– Curțile constituționale nu sunt „simple registraturi” ale alegerilor prezidențiale, ale cererilor partidelor, ale activității Parlamentului și a Guvernului, ele nu pot fi obediente sau ancilare acestora. Prin rolul și funcțiile lor în controlul de constituționalitate, acestea sunt garantul statului de drept consacrat de Constituție.
– Legiuitorul constituant a acordat o competență generală Curții Constituționale tocmai în considerarea rolului Președintelui României în cadrul sistemului constituțional românesc. Curtea este un judecător electoral, o instanță înzestrată cu prerogative care să îi permită o acțiune efectivă, energică și eficace pentru a fi asigurată integritatea întregului proces electoral, în toate momentele și componentele sale.
– Dacă o curte constituțională poate valida și confirma rezultatele alegerilor, înseamnă că le și poate infirma, invalida sau anula. Această competență nu poate fi una formală, decorativă sau proclamativă, ea este una reală și efectivă, care poate fi exercitată în condițiile apariției unei situații excepționale care o declanșează. Din moment ce există o asemenea obligație constituțională concretizată și obiectivată în această competență, Curtea Constituțională nu poate, în mod invariabil, să se limiteze la confirmarea rezultatului alegerilor, indiferent de împrejurările excepționale care pot apărea și care sunt de natură să vicieze procedura electivă, ci trebuie să o exercite ca atare tocmai pentru împlinirea rolului și a funcției de control activ de constituționalitate stabilit de Constituție.
– Trebuie subliniat că nu intră în sfera de competență a Comisiei de la Veneția examinarea cauzelor pe care le-au soluționat instanțele naționale. Aceasta, în activitatea sa consultativă, trebuie să acționeze în vederea consolidării înțelegerii sistemelor juridice, promovării statului de drept și a democrației și, de asemenea, în vederea examinării problemelor ridicate de funcționarea instituțiilor democratice și de consolidarea și dezvoltarea acestora.
– S-a propagat în spațiul public ideea eronată potrivit căreia Comisia de la Veneția este un judecător electoral supranațional. Or, în realitate, acest proiect de raport este un demers documentar consultativ, cu caracter de recomandare și cu adresabilitate generală, care nu vizează situația concretă din România și, evident, nici nu pune în cauză hotărârile CCR. Subliniez că avizele și rapoartele Comisiei de la Veneția sunt parte a ceea ce numim noi, juriștii, soft law (…).
– Stabilirea unor reguli juridice cu privire la funcționarea platformelor digitale de social-media și transparentizarea algoritmilor utilizați devin imperative pentru legiuitor în vederea protecției dreptului de vot și a dreptului de a fi ales, ca elemente intrinseci ale democrației constituționale, față de potențialele ingerințe și manipulări dolosive ale procesului electoral ca atare.
– Constituția României și jurisprudența CCR garantează libertatea de exprimare în mod deplin, dar nu în termeni absoluți. Libertatea de exprimare se autolimitează de drept în condițiile în care se promovează idei xenofobe sau de inspirație antisemită, legionară, nazistă, totalitaristă ori de ură națională, incitare la discriminare, violență publică și defăimare a unor valori ale sistemului democratic și ale ordinii constituționale. Orice libertate se afirmă prin limitele ei, și nu prin absolutizarea ei, întrucât ea se exercită în societate, unde libertățile coexistă și trebuie protejate de abuzul de drept al celor care tind să exercite libertatea lor în detrimentul și atingerea libertății celorlalți. În același timp, drepturile și libertățile fundamentale trebuie exercitate cu bună-credință, conform art.57 din Constituție. Limitele exercitării drepturilor fac diferența între anarhie și democrație.
– Observ în spațiul public că se cere Curții Constituționale să devină o instanță de judecată și instanțelor de judecată să devină Curte Constituțională. Această manipulare a rolurilor constituționale ale instituțiilor jurisdicționale trebuie contracarată de societatea democratică și explicată pentru a nu conduce la decredibilizarea și destabilizarea ambelor forme de justiție (și cea constituțională, și cea realizată de instanțele judecătorești).
– Dacă procesul electoral pentru alegerea Președintelui României a fost viciat în ansamblul său, Curtea are obligația să intervină pentru a proteja însăși suveranitatea națională, componentă fundamentală a ordinii constituționale.
– Curtea nu judecă emoționalitatea dreptului de vot, ci are obligația să verifice corectitudinea procesului electoral sub aspectul modalităților concrete prin care s-a exercitat votul. (…) Hotărârea pronunțată de Curte nu sancționează și nu anulează dreptul de vot al cetățenilor, așa cum artificial și tendențios se induce prin anumite mesaje în mediul public electoral, ci îl protejează de orice ingerință în scopul exprimării lui în deplină libertate și al realizării finalității sale constituționale. (…) Nu a sancționat un competitor sau mai mulți competitori, cum nu i-a sancționat nici pe alegătorii care au votat pentru un competitor sau pentru altul. Curtea a sancționat, în limitele obligației sale constituționale, procedura electorală ca atare, derulată în condiții de incorectitudine, stabilite în baza unor documente oficiale ale instituțiilor care, prin lege, au rolul să protejeze securitatea națională și care au atestat că au existat nereguli majore în cadrul procesului electoral.
– Prin urmare, Curtea manifestă toleranță zero față orice ingerințe sau interferențe care conduc la distorsionarea rezultatelor electorale. Numai astfel le poate fi garantată cetățenilor libertatea de a alege liber și corect.
– Platformele social-media, fiind subreglementate, se situează într-o zonă volatilă, care pot genera o manipulare a informației și o dezinformare masive, dificil de decriptat într-un timp record sau relativ scurt. (…) Prin natura lor și prin modul de operare, acestea nu sunt activități făcute la vedere deoarece ar fi ușor de descoperit.
– CCR nu a decis anularea procesului electoral cu privire la alegerea Președintelui României în baza unor documente clasificate, ci a unor documente declasificate, accesibile publicului larg în baza principiului transparenței și necesității cunoașterii acestor constatări de către cetățeni.
– Un proces electoral deturnat de la finalitatea sa democratică, prin proliferarea unor dezinformări la scară națională, a condus la împiedicarea statului, a autorităților publice de a organiza alegeri democratice, afectându-se, astfel, însăși capacitatea instituțională a statului. (…) Cu alte cuvinte, dezinformarea nu poate și nu trebuie să slăbească prerogativele autorităților de a exercita puterea publică în domeniul electoral.
– Problema anulării procesului electoral nu este o chestiune în sine a Curții Constituționale, ci a întregii societăți, pentru că ea este un indicator al modului în care funcționează democrația societății. Prin hotărârile sale, Curtea Constituțională a tras un semnal de alarmă în acest sens, prin activarea „codului roșu”, dar nu a rezolvat pe fond problema stării democrației românești, deoarece cunoașterea premiselor pentru producerea acestor efecte trebuie să reprezinte o preocupare și o responsabilitate ale întregii conștiințe sociale, nu numai ale instituțiilor statului.
– În opinia mea, concluzia de referință a discursului domnului vicepreședinte J.D. Vance este ideea de fragilitate evocată în privința democrației pe care Curtea Constituțională tocmai a constatat-o în hotărârile sale. Consider că această stare a democrației se regăsește în însăși fragilitatea structurilor sociale de bază ale societății noastre. Din motive obiectiv-subiective, apariția unor elemente de divizare și dezintegrare socială care tind să destabilizeze organizarea statului constituțional trebuie modelate de instituțiile fundamentale ale statului român.
– Deși durata mandatului prezidențial este de 5 ani, acesta se exercită până la depunerea jurământului de către Președintele nou-ales. Este o măsură tranzitorie de natură să asigure continuitatea mandatelor prezidențiale, care se exercită în mod neîntrerupt. Nu se poate imagina o ipoteză fără continuitatea instituției supreme în statul român. Această soluție a asigurat și stabilitatea statului în condițiile anulării procesului electoral cu privire la alegerea Președintelui României.
– Prin încercarea de a obține capital electoral, unii candidați au demarat o acțiune concertată de discreditare a instituțiilor și a judecătorilor din cadrul acestora. Este de la sine înțeles că orice hotărâre a instanțelor jurisdicționale poate forma obiectul unor evaluări în spirit critic și de raționalitate – nici Curtea Constituțională nu revendică o infailibilitate a propriilor decizii –, însă atitudinea unor candidați de sfidare a autorităților care au pronunțat aceste hotărâri și de incitare a publicului împotriva acestora creează un fenomen de risc la adresa stabilității instituțiilor statului român și de fragilizare a democrației, iar consecințele acestuia pot genera implicații negative cu privire la statutul României în structurile euroatlantice.
– Fidelitatea față de voința poporului și față de țară este sacră. Cu toții respectăm acest principiu al legitimității reprezentării poporului în Parlament. Mandatul reprezentativ al celor aleși trebuie exercitat, însă, cu bună-credință, în scopul realizării intereselor fundamentale ale întregii comunității de cetățeni, nu numai ale acelei părți care i-au votat sau a partidelor politice pe care îl reprezintă, cu ignorarea interesului național.
– În opinia mea, invocarea interesului poporului pentru a justifica un interes personal/de grup este o atitudine abuzivă și ipocrită, dacă nu chiar o impietate. Ideea de popor, unicul titular al suveranității naționale, impune în mod corelativ ideea unui profund respect și a unei venerații și nu poate fi amalgamată cu interesele vremelnice ale unor grupuri/persoane, indiferent de ideologiile de la care se revendică.
– Voturile oamenilor din orice țară nu pot fi însușite prin manipulări care încalcă legea, promisiuni înșelătoare și amenințări stupefiante de răzbunare față de instituțiile statului și față de toți cei care nu îi dau dreptate și nu se „aliniază” dorințelor cuiva. Asemenea manifestări, de „virilitate electorală”, profund antidemocratice și periculoase, mâine vor fi îndreptate împotriva oricărui cetățean care va avea curajul să i se opună și să nu devină „obligatoriu” un adept al său.
– Dezavuăm acțiunile concertate de atac și pătrundere în instituții, manifestările agresive și vindicative cu încălcarea flagrantă a legii, a prezenței unor lideri de partide care au și pretenția să candideze prin metodele intimidării, agresivității și ale obstrucționării desfășurării activității instituțiilor și care vor să obțină soluții de la instituții prin folosirea limbajului violenței și a forței. Este un fenomen extrem de periculos pe care societatea trebuie să-l conștientizeze și să-l respingă pentru a nu se generaliza la nivelul societății, întrucât România nu trebuie să devină un „teatru al războiului tuturor împotriva tuturor cetățenilor ei”, iar puterea să nu poată fi obținută la vot de persoane care și-o doresc pentru sine cu orice preț și prin orice mijloace. Această stare de fapt și metodele folosite pot transforma societatea într-o anarhie contrară ordinii constituționale.
