Furca de tors este unealta tradițională din lemn folosită în industria casnică textilă pentru torsul firelor de lână, bumbac, cânepă și in. Furca de tors „cu coarne” este specifică zonei etnografice Mărginimea Sibiului. Se caracterizează prin dimensiunile mari ale aripilor, bogat decorate cu crestături adânci și traforuri.
Motivele tradiționale – „rozeta” sau „discul solar”, „dintele de lup”, crucea simplă sau dublă – au scop apotropaic (de protecție).
Creații ale flăcăilor de însurat, furcile de tors erau făcute pentru a fi date în dar fetelor, la șezători sau la anunțarea logodnelor, fiind deopotrivă obiecte funcționale, dar și cu rol ceremonial.
Furca de tors prezentată astăzi este lucrată în anul 2003 de meșterul popular Moldoveanu Vasile din Moreni (jud.Dâmbovița), cunoscut păstrător al tradiției meșteșugului prelucrării artistice a lemnului, prezent de peste două decenii la târgurile organizate de Muzeul de Artă Populară Constanța.
Redactor online: Doina Sîrbu / Sursă, foto: Muzeul de Artă Populară Constanţa