De multe ori spunem că mergem la restaurant ca să mâncăm ceva bun, iar uneori chiar folosim această sintagmă: „ca la mama acasă“. Numai la restaurant mâncăm aditivi, spre exemplu?
Din păcate, fiecare dintre consumatori nu știe exact ce mănâncă, nici măcar la o rudă sau la un prieten acasă, pentru că decizia acestuia poate fi de a utiliza produse în a căror opoziție intră aceste variante. Decizia, iată, în oricare dintre situații, trebuie să fie pusă la dispoziție, în calitatea de consumator pe care o am, pentru a putea lua o decizie de tranzacționare, fiind pe deplin informat. Nu se mănâncă nici mai bine, nici mai rău, nu putem generaliza! Ori, cred eu că trebuie să afli dacă mănânci ciorbă cu perișoare cu grăsime de palmier sau ciorbă cu perișoare cu smântână care provine din lapte. Unii reprezentanți ai industriei HORECA invocă că meniurile vor și extraordinar de stufoase. Ține de decizia fiecăruia dintre ei. Pot să adaugi maioneză, ceea ce înseamnă că ai bătut două ouă, le-ai adăugat ulei, puțină zeamă de lămâie, sare, și ai o maneză chiar ca la mamă acasă, sau pot să achiziționezi produsul respectiv din comerț și o să constaţi că sunt minim 7-8 E-uri pe eticheta acestuia. Este o mare diferență și trebuie să facă diferența aceasta în momentul în care consumatorul alege să mănânce într-un loc sau în altul.
Spuneați, apropo de o masă la restaurant, că după ce mănânci ai demarat deja procesul de îmbălsămare din timpul vieții. V-aș întrebat – nu e cam dură formularea? Sau e cazul să ne speriem apropo de ceea ce am mâncat până acum, neștiind chiar totul despre mâncărurile servite?
Am mai spus și că, dacă Dumnezeu și-ar fi dorit să mâncăm E-uri, am fi avut copăcei care ne oferă E-urile, încercând să ironizez şi să atrag atenția consumatorilor și a operatorilor economici legat de diferențele enorme dintre produsele servite cu ingrediente cât mai aproape de natural și produsele cât mai aproape de comercial și de rentabilizare și de diminuare, eventual, a perisabilității. Pentru că, ceea ce se imaginează prin scurtarea drumului de la furcă la furculiță este tocmai evitarea conservanților și a tuturor formelor de aditivare ale unui produs necesare când acest produs străbate un drum mai lung, încercam să atrag atenția că o alimentație sănătoasă este cea care se apropie foarte tare de producător și de evitare a consumului orcărei variante de conservanţi. Copilul meu îmi doresc să mănânce smântână din lapte și nu o cremă vegetală pe bază de grăsime de palmier. Dacă Dumnezeu imagina că noi, locuitorii ținutului acestuia, trebuie să mâncăm grăsime de palmier, probabil aveam pe dealurile noastre plin de palmier și nu de stejari.