Răzvan Pantelimon – lector universitar doctor al Facultății de Istorie și Științe Politice: Eu cred că unirea din 1859 este mult mai importantă

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 24 ianuarie 2023, 13:12

La 24 ianuarie, românii sărbătoresc Unirea Principatelor Române de la 1859. ”Mica Unire” s-a realizat atunci când Adunarea Electivă a Țării Românești s-a pronunțat pentru alegerea ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza, realizând astfel unirea Țării Românești cu Moldova.

Invitat în direct la ”Interviul Dimineții” Radio Constanța, ne-a vorbit despre această sărbătoare Răzvan Pantelimon – lector universitar doctor al Facultății de Istorie și Științe Politice din cadrul Universității ”Ovidius”.

”Mica unire” sau ”prima unire”? Cum e corect?

Răzvan Pantelimon: Știu că foarte mulți vorbesc despre acest moment ca ”mica unire”, în comparație cu ceea ce este momentul 1918, văzut ca “marea unire”. Eu cred că unirea din 1859 este mult mai importantă. A fost și ea extrem de importantă, nemeritând termenul de ”mica unire”, pentru că practic acest moment este cel care va sta la bazele României de mai târziu. Spuneați ceva mai devreme că la acel moment s-au unit Principatele Române. Într-adevăr, inițial se vor numi Principatele Unite și apoi va deveni România, teritoriul celor 2 provincii. Însă fără această unire nu am fi avut România și drept urmare nici România Mare. Fără 24 ianuarie nu am fi putut avea 1 Decembrie pentru că nu aveau celelalte teritorii la ce să se unească. Eu văd această unire mai greu de realizat decât cea din 1918 și cu atât mai meritorie. De ce? Pentru că la acel moment principatele nu erau independente, erau sub suveranitate turcească, venea acest moment la foarte puțin timp după 1848, când marile puteri au înăbușit revoluțiile din Europa, exista oricând pericolul unei intervenții străine. De aceea cred că a fost un act de mare curaj pentru oamenii politici și elitele vremii. În 1918, dacă vrem să comparăm, deja o mare parte din marile imperii, precum Imperiul Țarist, se prăbușiseră. Imperiul Austro-Ungar nu se simțea nici el foarte bine, era în degringoladă. De aceea a fost mult mai ușor ca teritoriile românești ce făcuseră parte din aceste imperii să se declare independente, autonome și să se unească cu cee ace era România.De aceea cred că momentul 1859 este extrem de important și ar merita să fie numit altfel decât ”mica unire”. Să nu uităm că tot atunci am avut o diplomație extraordinară care a făcut practic posibilă această unire și din punct de vedere juridic, internațional și practic. Oamenii politici ai vremii au știut să profite de “portițele” din diversele prevederi internaționale, de jocul între marile puteri și au reușit să facă până la urmă această unire. Nu cred că este important doar actul propriu-zis al unirii, ci și ceea ce a urmat. Pentru că să nu uităm: după 20 ianuarie 1859 a urmat o perioadă de mari reforme juridice, legale, de transformare practic a societății românești, putem spune fără a fi un termen mare că este chiar o modernizare a societății. Reformele lui Cuza, ale lui Kogălniceanu vor pune bazele statului modern ulterior, dar și al societății de astăzi. N-aș spune, în concluzie, ”mica unire”, ci Unirea cu ”U” mare.

Astăzi ar mai fi posibilă această unire? Că se vorbește despre alegerea Maiei Sandu ca președinte și în România…

Răzvan Pantelimon: Da, am tot auzit astfel de variante. În actualitate lucrurile sunt mult mai greu de realizat în această direcție pentru că sunt o serie de reguli noi de drept internațional. A intervenit apartenența noastră, a României, la o serie de diverse organizații internaționale precum NATO, Uniunea Europeană, de aceea cred că un scenariu cu doamna Maia Sandu pe post de Alexandru Ioan Cuza, pe care îl văd destul de prezent în media românească,nu are posibilitatea de realizare. Dar poate dânsa să fie aleasă și președinte al României să spunem în teorie. Asta însă nu ar însemna unirea ca în 1859. Și astăzi există interese ale marilor puteri în această zonă(ca și atunci). Ceea ce cred că ne lipsește astăzi sunt oamenii politici și diplomații de atunci. Atunci aveam o elită politică, ea a știut să-și depășească interesele de casă și poate uneori interesele personale și a decis în interesul tuturor. Astăzi lucrurile sunt puțin mai complicate atît la nivelul elitei politice cât poate și la nivelul cetățenilor. Pentru că, dacă atunci, cei care au decis și au militat pentru această unire își doreau unirea, cred că astăzi lucrurile sunt puțin mai diferite și nu știu câți își mai doresc unirea, de fapt cât de uniți mai suntem astăzi.

Chiar așa… Cât de uniți mai suntem astăzi?

Răzvan Pantelimon: Din păcate nu cred că mai suntem uniți și aici nu mă refer doar la idea unirii între România și Republica Moldova despre care vorbeam mai devreme și eventual și alte teritorii care au aparținut României. Cred că în interiorul țării suntem tot mai dezbinați, tot mai puțin uniți. Cred că este suficient să mergem pe stradă, să mergem în spațiul public și să vedem cum am ajuns practic să ne urâm unii pe alții, am ajuns la un permanent conflict, scadal între noi, să nu mai vorbesc despre rețelele de socializare și despre bulele care se creează acolo. Dacă în 1859 elita politică a căutat ceea ce unea, ceea ce făcea asemănătoare cele două principate, cred că astăzi din păcate se caută ceea ce ne separă și ceea ce ne dezbină. De vreo 12-15 ani cred că se face tot posibilul să nu fim uniți, să nu lucrăm împreună pentru binele comunității. Și din păcate nici nu vedem în acest moment un Cuza, un Kogălniceanu sau alți oameni de stat ai perioadei respective care să își dorească această unire și care să o promoveze în rîndul românilor!

Interviu realizat de Larisa Calistru / redactor online – Daniel Țăndăreanu