INTERVIU | Dr. Mihai Zamfir, medic specialist Psihiatrie și Geriatrie-Gerontologie: “ADHD este o tulburare nu numai a copilului, este o tulburare care poate să existe și să persiste și la adulți”

Publicat de Doina Sirbu, 20 octombrie 2022, 11:28 / actualizat: 24 octombrie 2022, 7:28

Tulburarea de deficit de atentie si hiperactivitate, cunoscută ca şi ADHD este o tulburare de neurodezvoltare care are cauze neurobiologice.

Despre această tulburare a vorbit, la Radio Constanţa, şi doctorul Mihai Zamfir, medic specialist Psihiatrie și Geriatrie –Gerontologie şi asist. univ. Disciplina Fiziologie, Facultatea de Medicină, UMF Carol Davila, București.

Dr. Mihai Zamfir

Când vorbim despre ADHD, tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate, cel mai adesea ne gândim la copii și mai puțin la adulți. Totuși, care este incidența acestei tulburări în rândurile adulților?

Dr. Mihai Zamfir: Ar fi important de precizat că ADHD este o tulburare nu numai a copilului, este o tulburare care poate să existe și să persiste și la adulți. Debutează în copilărie, dar studiile arată că până la jumătate, deci mulți din copiii care au avut ADHD continuă să aibă simptome caracteristice la vârsta de adult, ceea ce înseamnă foarte, foarte mult. Deși cunoaștem această tulburare mai mult pentru copii, și aici există niște stereotipuri, să spunem, acei copii care sunt agitați în mod special băieții care deranjează că nu sunt atenți, simptome de ADHD persistă și la vârsta de adult și datele arată niște valori destul de ridicate. Prevalența, adică numărul din persoane din populație care au ADHD în rândul adulților, este undeva în jur de 3.4% pe un studiu organizat de Organizația Mondială a Sănătății în 10 țări. Un alt studiu din America arăta o prevalență de 4,4 %, deci, destul de mult, având în vedere că depresia atinge aproape 5 % ca valori de prevalență. Sunt valori apropiate, deși în practică este mai puțin întâlnit  diagnosticul de ADHD la adult.

Dar cum recunoaștem ADHD-ul la adulți? Care sunt cele mai comune semne?

Dr. Mihai Zamfir: ADHD este caracterizat de două grupe mari de simptome, cele care țin de inatenție și cele care țin de hiperactivitate-impulsivitate. În ceea ce privește inatenția, aici este vorba de acele dificultăți de a menține atenția pe perioade mai lungi, adică atenția susținută; atenția într-o discuție, atenția când o persoană se uită la un film sau citește o carte sau atenția în activități legate de serviciu. Atenția la detalii – la fel pot să apară dificultăți și de aici diverse greșeli, erori; erori în activitatea profesională, erori în a răspunde la diverse teste sau chestionare sau la examene. Distractibilitatea este un alt simptom important. Persoanele cu ADHD sunt foarte ușor de distras de stimulii din jur, de sunete, zgomote, de diverși factori din mediul înconjurător, la serviciu, de exemplu, sau chiar de propriile gânduri. Apare un gând și acesta perturbă foarte ușor atenția în altă direcție decât în cea în care este concentrată atenția în momentul respectiv. Un simptom important care intră la inatenție sunt disfuncțiile executive. Tehnic, ele sunt puțin diferite în sensul că se referă la acele capacități de organizare, adică planificarea, organizarea, începerea unei activități și aici vorbim despre procrastinare, continuare și finalizare. Și aceste disfuncții executive sunt foarte, foarte importante la persoanele adulte cu ADHD, pentru că afectează modul în care își pot desfășura diverse activități. Astfel de persoane pot să amâne în mod repetat începerea unei activități sau să înceapă activități importante pe ultima sută de metri și tot timpul sub presiunea timpului. Pot să apară inclusiv probleme de memorie. Persoanele adulte tinere cu ADHD sunt cunoscute și sub această latură ca fiind persoane uituce. Uită unde își lasă cheile, uită unde își pun lucruri importante, acte și trebuie să facă un efort pentru a le identifica.

Deci putem să avem ADHD fără să ne dăm seama de acest lucru!

Dr. Mihai Zamfir: Cu siguranță, pentru că sunt aceste stereotipuri, persoane care sunt descrise ca fiind amețite, zăpăcite, dezordonate, dezorganizate, când, de fapt, este vorba de niște dificultăți de atenție sau disfuncţii executive; sau alte stereotipuri – copil sau adult cu IQ scăzut, prost, care, de fapt, nu este situația reală. Revenim și la celălalt grup de simptome, cel de hiperactivitate-implusivitate, aici vorbim, în primul rând, de hiperactivitatea fizică, motorie, tendinţa unei persoane de a mișca tot timpul din degete, de-a foşni degetele, de a se juca cu părul, de a bate darabana, de a bate din picioare și de a nu putea să stea așezat pe perioade mai lungi de timp și tendinţa să se ridice, să se miște, să aibă o activitate fizică tot timpul. Iar legat de impulsivitate, aici discutăm de simptome care țin de nerăbdare, intervenția în discuțiile cu ceilalți, faptul că persoana are tendința să nu aștepte să își termine fraza un interlocutor, să intervină peste el sau chiar să apară diverse dispute verbale în situații destul de minore.

Domnule doctor, dar cum se manifestă ADHD-ul la studenți? Știm cu toții că perioada facultății este una de solicitare intelectuală intensă, ceea ce poate duce la depășirea capacității de adaptare a unui tânăr student care are ADHD.

Dr. Mihai Zamfir:  Aici este o grupă specială de pacienți cu ADHD, fiind vorba de studenți. De ce? Pentru că facultatea, universitatea reprezintă o perioadă de solicitare maximă a atenției și a capacității de organizare și poate, dacă acestea au fost solicitate mai puțin în perioada școlii generale sau a gimnaziului, a liceului, în facultate solicitarea este maximă și pot să apară astfel de probleme de atenție mult mai clare în timpul învățatului, care este pe perioade lungi și trebuie să fie susținut, în timpul participării la cursuri, unde poate sunt alte așteptări acum de la un student, decât de la un copil sau poate chiar de la un adolescent mai puțin interesat  de școală. Volumul de informație care trebuie gestionat, volumul de sarcini de proiecte educaționale în care este implicat un student crește, și toate acestea duc la apariția de probleme, de dificultăți, ceea ce poate să însemne examene neluate, poate să însemne repetarea unui an universitar sau de multe ori se se poate manifesta inclusiv prin dificultatea în a încheia facultatea și unii pacienți chiar au tendința aceasta să înceapă mai multe facultăți și să nu le finalizeze.

Care sunt cauzele și factorii de risc pentru ADHD și cum se pune diagnosticul?

Dr. Mihai Zamfir:  Foarte important în ADHD este considerată o tulburare de neurodezvoltare, practic de dezvoltarea unor anumitor funcții, structuri de la nivelul creierului. Componenta biologică este foarte importantă. Aproape jumătate din părinții pacienților copii cu ADHD prezintă și ei ADHD, cel puțin unul dintre părinți, deci o încărcătură biologică foarte importantă. În plus, în afară de acești factori biologici, factorii psihosociali joacă și ei un rol important, factorii stresori din copilărie pot să accentueze simptomatologia de ADHD, pe când un mediu suportiv poate să atenueze sau să compenseze din simptomele de ADHD. Diagnosticul se stabilește în echipă – medic psihiatru și psiholog. Este un diagnostic care se face în mai multe etape, pentru că pacienții cu ADHD au mai multe tulburări mentale asociate. Majoritatea, 80 % au o altă tulburare asociată și până la jumătate au încă alte două tulburări mentale  – depresie, anxietate, tulburare bipolară, tulburări de personalitate, adicțiile sunt destul de frecvente – până la un sfert; deci este un proces de diagnostic, de evaluare mai complicat. În principiu, este indicat să se înceapă cu o evaluare psihiatrică și mai departe completat de o evaluare psihologică țintită pentru ADHD, dar și pentru alte comorbidități, alte tulburări care sunt puse în evidență în timpul evaluării psihiatrice și cuprinde, această evaluare psihologică, teste specifice pentru ADHD, dar și pentru alte tulburări.

Și o ultimă întrebare domnule doctor, Mihai Zamfir! În ce constă tratamentul pentru ADHD?

Dr. Mihai Zamfir: Tratamentul principal, din punctul de vedere al eficienței, este cel medicamentos. Aici, vestea bună este că această tulburare ADHD poate fi tratată aproape complet, în majoritatea cazurilor, tratată însemnând dispariția acestor simptome de inatenție, hiperactivitate, impulsivitate sau oricum, ameliorarea lor semnificativă. Și, de fapt, tratamentul medicamentos pentru ADHD este unul dintre cele mai eficiente tratamente din psihiatrie și este și bine tolerat. În afară de acest tratament medicamentos sunt folosite și diverse intervenții psihologice bazate pe principiile psihoterapiei cognitiv-comportamentale și, în plus, în multe țări există ceea ce se numesc “accommodations”, care sunt de fapt niște adaptări la nivelul mediului fizic sau la nivelul mediului social și care au rolul de a compensa toate aceste dificultăți produse de ADHD.

Interviu realizat de Larisa Calistru / Redactor online – D. Sîrbu / Foto – pexels. com, arhivă personală