Avem speranțe că gimnastica românească va redeveni în top! Interviu în exclusivitate cu Sabrina Voinea, triplă medaliată la la Campionatul European pentru junioare de la Munchen

Publicat de , 18 august 2022, 15:51

În timp ce unii și alții au învățat de la români gimnastica, ai noștri au regresat de o vreme, așa cum dă înapoi valul care se izbește de stânci. Unde sunt rezultatele de altădată? Undeva în sertarul cu amintiri, pe care îl deschidem atunci când ni se face dor…Dar să fim optimiști! Chiar dacă la senioare nu am avut medalii, CE de la Munchen ne-au adus clasări pe podiu, la nivelul junioarelor.

Gimnasta constănțeană Sabrina Voinea, de la CS Farul, a obținut săptamâna trecută 3 medalii la Campionatul European pentru junioare de la Munchen. După argintul din concursul pe echipe, sportiva de pe litoral a urcat pe podium și în finala de la sărituri (medalie de aur), a cucerit apoi bronzul în finala de la sol.

Sabrina este pregătită de mama sa, antrenoarea emerită Camelia Voinea, medaliată cu argint cu echipa României la JO Seul 1988, medaliată cu aur în 1987 cu echipa României la CM Rotterdam. Cele două au acceptat astăzi invitația noastră de a veni la Radio Constanța, pentru a povesti  în exclusivitate cum este drumul spre marea performanță.

Felicitări pentru rezultatele de la Munchen. Sunteți în vacanță?

Camelia Voinea: Mulțumim frumos! Nu prea este vacanță, avem 2-3 zile libere, după care trebuie să ne reluăm activitatea, pentru că urmează alte competiții, naționale și internaționale. Dar noi socotim că aceste 3 zile libere înseamnă vacanță, pentru că a fost o perioadă foarte grea pentru noi. Am plecat de acasă de 2 luni. Primul concurs a fost în Slovacia(FOTE), sunt încântată de rezultatele și evoluțiile Sabrinei de acolo. Am avut apoi concursul PETROM, la Izvorani, din proiectul „Țară, țară, vrem campioane!” Ne-am întors de la CE Munchen 2022 alaltăieri seară. Am venit încântate și fericite că primul pas, prima participare a noastră la un Campionat European a fost benefică, în forță. Este adevărat că se poate mult mai mult, spun acest lucru deoarece eu îmi cunosc propriul copil și respectiv sportiva.  Am trăit momente unice în viață, suntem foarte, foarte mulțumite!

Sabrina, ești grațioasă, elegantă, îți revăd cu drag exercițiile de câte ori am ocazia. Ești un copil foarte vesel… Ce a însemnat pentru tine această întrecere continentală, de unde te-ai întors cu 3 medalii?

Sabrina Voinea: A fost un campionat excepțional, sunt foarte mândră de mine și de mama mea, pe care o am alături și mă antrenează. Doamne ajută la cât mai multe medalii, mulțumesc și echipei mele, fetelor care m-au încurajat mereu. A fost o mândrie pentru noi să ne cânte imnul la FOTE, când ne-au anunțat că suntem pe primul loc am fost încântate și fericite.

Mi se pare mie sau tu ești sufletul echipei?

Sabrina Voinea: Sunt veselă mereu, nu am de ce să fiu tristă niciodată. A doua oară mi-a cântat imnul după finala de la sărituri, unde am fost prima. Am început să plâng de bucurie alături de mama mea. A fost sentimentul că mi-a pocnit efectiv inima de fericire. O să mă antrenez de acum și mai mult și mai bine pentru mondiale și olimpiadă. Mie îmi plac foarte mult concursurile. De când eram mica îmi plăcea să am public care să mă aplaude, să mă susțină. Îmi plac luminile din sală, pentru că este o atmosferă ca de show și nu de concurs. Este foarte frumos la concurs. La Munchen am avut aparate foarte bune, sala este excepțională, publicul a fost cald și vreau să le mulțumesc tuturor celor care mi-au fost alături: echipei mele, mamei mele și celorlalți antrenori.

Acum este totul frumos, ați venit cu rezultate remarcabile, toată lumea vrea să obțină de la voi declarații, interviuri. Dar cum a fost drumul până aici știu foarte puțini…

Camelia Voinea: Este destul de greu, pentru că la mijloc este vorba de foarte multă muncă. De multe ori sunt nevoită să o întorc înapoi pe Sabrina și acest lucru poate să îi convină sau să nu îi convină, dar sărăcuța nu spune nimic. Pur și simplu, dacă vrei să ajungi la înalta performanță și la perfecțiune este normal să muncești mult și foarte bine. Acolo unde gândești să ajungi, în vârful piramidei, sunt concurente care nu au stat pe loc și au muncit la fel de mult ca noi. Iar noi trebuie să muncim atât de bine și de atent încât să fim cei mai buni.

Sabrina, cum este să fii antrenată de mama ta?

Sabrina Voinea: Este o mândrie, eu și mama mea suntem foarte unite și vrem să avem un drum cât mai lung împreună. O voi avea pe mama lângă mine și la Jocurile Olimpice, peste tot! Fără mama eu nu pot pleca la niciun concurs! Ea încearcă să mă facă să îmi stăpânesc emoțiile, e o mare fericire, nu am cuvinte! M-a așteptat foarte multă lume cu flori luni la aeroport, am primit foarte multe mesaje de la fani, ieri la sală m-au așteptat fetele, gimnastele, m-au luat în brațe, mi-au dat cadouri. A fost extrem de mare fericirea pentru mine că mi-am revăzut colegele și pe ceilalți antrenori din Constanța! Tuturor le mulțumesc foarte mult!

Cum era gimnastica în anii ’80 și cum este în anii noștri?

Camelia Voinea: S-a evoluat foarte mult. Elementele de dificultate sunt mult mai grele, a crescut exigența pe plan mondial. Ești penalizat pentru fiecare greșeală, pretențiile sunt extrem de mari. Noi la asta lucrăm acum, pentru că Sabrina, deși e junioară, are în exerciții elemente de senioare lucrate poate de acum 2 ani. Nu ne sperie faptul că trece din 2023 la seniorat, dar trebuie să fim foarte atente la detalii, acele lucruri mici pe care le poți pierde fără să vrei, care duc la penalizări de câteva zecimi sau chiar un punct. Ceea ce este extrem de grav, pentru că se încadrează aici gimnaste din alte țări  și pe tine te poate arunca jos. Acum lupta se dă la sutime, la miile, este o luptă foarte strânsă. Câștigă cine are psihicul mai puternic și se poate concentra mai bine și cine s-a antrenat mai bine, normal. Pentru mine este o mândrie să-mi antrenez propriul copil. Tot venind cu mine la sală când era foarte mică, într-un final s-a așezat la aliniere lângă celelalte fetițe care făceau înaltă performanță și erau campioane naționale, aveam și sportive la lotul național. Nu este ușor, dar, dacă tot am pornit pe drumul acesta, este păcat să nu ajungem până în vârf. Ea trebuie să profite de faptul că eu am atins acel vârf alături de oameni minunați și profesioniști de excepție, Sabrina are de învățat doar lucruri bune pentru că eu le-am cunoscut deja, cândva, demult…

Sabrina, cam cum arată o zi de-a ta?

Sabrina Voinea: Când nu sunt în vacanță eu mă trezesc dimineața, merg la școală de la ora 12 până la ora 16 și apoi direct la antrenament până la 20.30. Apoi acasă. Îmi place foarte mult să mă joc cu cățeii(am 3 căței) să îi plimb. De fapt îmi plac foarte mult animalele. Îmi place să mă machiez, să le machiez și pe colegele mele de la gimnastică, și pe mama. Îmi place foarte mult și înotul, am făcut puțin și acest sport și m-am atașat de el. După ce am venit de la europene am ieșit să îmi plimb cățeii și mă opera lumea pe stradă să mă felicite pentru medalii.

Ce urmează din punct de vedere profesional?

Camelia Voinea: De la anul vom intra foarte tare în linie dreaptă, țintind către Jocurile Olimpice de la Paris 2024. Este foarte mult de muncă, trebuie perfecționate lucruri dacă vrei să mergi la ținta câștigului. Avem mult de muncă. Vreau să le mulțumesc Marianei Bitang și lui Octavian Bellu, care ne-au iniţiat în acest proiect – „Țară, țară, vrem campioane!”, Clubului Sportiv Farul, pentru care am un respect deosebit. De când sunt eu angajată aici întotdeauna am fost respectată și Sabrina este acum legitimată aici și are parte de același tratament benefic. Le mulțumesc și fanilor care sunt mulți ca număr. Îi iubim mult! Alături, împreună, 2024, ținta noastră! Hai, România!

Sabrina Voinea: Eu vreau să le mulțumesc tuturor celor care mi-au fost alături, părinților mei, prietenilor, colegelor, celorlalți antrenori. Îi iubesc și le promit că o să merg să câștig cât mai multe medalii la cât mai multe concursuri și la Jocurile Olimpice din 2024 de la Paris.

Interviu realizat de Larisa Calistru / Editor online: Alina Enache / Foto: Radio Constanţa, Arhiva personală