INTERVIU | Liliana Bibac, coordonator de programe la Organizaţia „Salvaţi Copiii”: „Dacă îi daţi bani unui copil care cerşeşte, nu faceţi decât să îl condamnaţi să fie trimis şi mâine. Nu le daţi bani, pentru că veţi fi parte a celor care îi condamnă să vină din nou şi să fie exploataţi de reţele“
Publicat de Doina Sirbu, 19 mai 2022, 10:46
Vara atrage pe litoral sute de mii de turiști, dar și mulți cerșetori – copii, persoane cu dizabilități, vârstnici. În cele mai multe cazuri, aceștia sunt exploatați de rețele de răufăcători care adună, astfel, averi fabuloase.
De foarte mulţi ani, România e dată ca exemplu negativ, la nivel mondial, în privinţa traficului şi exploatării de persoane. Presiunea externă pare că nu a avut mare efect, iar cine este atent poate să vadă în intersecţiile marilor oraşe, cam aceiaşi copilaşi sau aceiaşi bătrâni care cerşesc la semafoare. S-a schimbat ceva în România în bine în ultimii ani de când se tot vorbeşte despre combaterea cerşetoriei? Ne-a răspuns Liliana Bibac, coordonator de programe la Organizaţia „Salvaţi Copiii”.
“Din punct de vedere al politicilor nu prea cred. Din punct de vedere al informării societăţii, da!”, spune Liliana Bibac.
Rep:. Efectele le vedem?
“Nu aş putea să vă spun sigur dacă simţim efectele, pentru că poate la dvs. la Constanţa vedeţi mai mulţi cerşetori decât se văd în oraşe mai mici. Noi, în Bucureşti, de asemenea, vedem mulţi cerşetori. În alte oraşe poate se văd mai puţini, dar am îndoieli că acei cerşetori pe care nu îi mai vedem şi pe care îi vedeam de obicei, am îndoieli că nu mi practică cerşeoria sau nu mai sunt folosiţi şi mi-e teamă că sunt în reţele şi poate în alte ţări din Europa”, este de părere Liliana Bibac.
Rep:. Autorităţile locale din Constanţa spun că litoralul este o ţintă a reţelelor de cerşetorie. Vin din alte localităţi şi aici încep discuţiile legate de eficienţa cadrului legislativ.
“Legislaţia există. Este mai greu să o aplicăm. Şi am să vă dau un exemplu apropos de asta. Am încercat să lucrăm şi noi, să semnalăm şi noi Poliţiei situaţii de copii care cerşeau în stradă şi s-a întâmplat ca Poliţia să se eschiveze şi să vină cu tot felul de răspunsuri, de tertipuri, de genul: “…eu nu pot să garantez că ăsta e copilul Ionuţ, aşa cum pretinde că îl cheamă, fiindcă nu are certificat de naştere. Nu pot să îl identific”. Asta este”, mai spune Liliana Bibac.
Rep:. Şi atunci care a fost finalul poveştii?
“Este un drum lung. Oricine se înhamă să facă acţiuni împotriva cerşetoriei, trebuie să aibă răbdare. Trebuie să fie consecvent. Până la urmă, copilul acela a fost integrat într-un program socio-educaţional, familia lui a fost sprijinită. Nu este o intervenţie pe termen scurt. Este nevoie de intervenţii susţinute de către mai multe autorităţi la nivelul copilului şi a familiei. Mai grav e atunci când sunt implicate şi reţelele, dar reţelele acestea acţionează unde sunt familii extrem de vulnerabile. Toate instituţiile trebuie şă îşi coreleze activităţile şi serviciile în aşa fel încât să se asigure că intervin prompt şi cam în acelaşi moment, pentru că nu poţi să îi spui unui copil “gata, de mâine, nu te mai duci la cerşit” într-o familie sau chiar unei familii cu bătrâni în care nu au altă sursă de venit. Mergem mai departe. Poate ei nici nu locuiesc cu forme legale în localitatea în care cerşesc. Autorităţile o să spună că nu e al lor, că nu e din localitate. Trebuie concentrate toate intervenţiile acestea şi văzut fiecare caz în parte şi lucrat susţinut. Şi asta este greu. Lăsaţi-mă să vă mai spun ceva, că asta e important să o spuneţi de fiecare dată. Dacă îi daţi bani unui copil care cerşeşte sau unei persoane care cerşeşte, nu faceţi decât să o condamnaţi să fie trimisă şi mâine. Semnalaţi cazurile, ajutaţi dacă spune că îi e foame. Nu le daţi bani, pentru că veţi fi parte a celor care îi condamnă să vină din nou şi să fie exploataţi de reţele”, mai spune Liliana Bibac.
Redactor – Bogdan Comşa / Foto – unsplash.com
