Convenția MLC în România. Adrian Mihălcioiu: “Poate vor fi și pierderi ale unor locuri de muncă, dar pe termen lung va avea un efect benefic”
Publicat de Doina Sirbu, 19 aprilie 2022, 07:55
România se străduiește de mai bine de 7 ani să transpună în legislația națională prevederile Convenției MLC și, dacă nu ar fi fost amenințarea unui infringement la nivelul Uniunii Europene, poate că nici acum lucrurile nu se mișcau.
Nu va curge lapte și miere de mâine pentru navigatorii români, dar peste un an sau doi, armatorii vor fi mai atenți la condițiile de muncă oferite la bordul navelor și la forța de muncă angajată.
Liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor și reprezentantul ITF în România, Adrian Mihălcioiu, este de părere că efectele acestei prevederi vor fi vizibile în timp.
Rep: Ce aduce bun această Convenție MLC pentru marinarii români?
Adrian Mihălcioiu: ”Această Convenție MLC reglementează cel puțin două domenii diferite, unul se referă la partea de angajament al navigatorilor pe nave sub pavilion românesc, pe care nu le avem deocamdată. Și al doilea domeniu este cel de angajare al agențiilor de crewing, pentru armatorii care dețin nave sub pavilion de complezență. Aici este un câștig important pentru navigatori, pentru că se prevede obligativitatea Contractului Colectiv de Muncă. Indiferent cum o spui, condițiile minime de angajare a navigatorilor români vor conține lucruri foarte bune, vorbim aici de salariul minim și de acele drepturi, în zonele de război, de a continua sau nu voiajul sau de a primi drepturi compensatorii, pentru perioada în care ești în zonele de risc.”
Rep: Ca să înțeleagă toată lumea, ce s-a schimbat de când Guvernul României a aprobat acea Ordonanță de Urgență privind aplicabilitatea Convenției MLC?
Adrian Mihălcioiu: ”Nou este că se renunță la Hotărârea de Guvern 83/2003, în care se prevăd plata a două salarii și o asigurare de până la 100.000 de dolari. Acum, asigurarea agențiilor de crewing și plata unor sume neachitate de către armatori se duc până la 300.000 de euro, pentru fiecare firmă de asigurare. Asta este o noutate. În al doilea rând, condițiile Contractului Colectiv de Muncă sunt obligatorii de acum înainte. Pur și simplu, un armator punea pe hârtie anumite condiții, pe care voia să le respecte navigatorul. Atât, invers nu era nimic respectat, adică, ceea ce trebuia să respecte armatorul pentru navigator. Spunea: <Domnule, eu îți dau un salariu și tu trebuie să faci asta!> Acum lucrurile stau altfel: tu trebuie să faci asta ca armator, eu trebuie să fac asta ca navigator.”
Rep: Dați-ne un exemplu, vă rog, cât câștigă astăzi un timonier și cât ar putea câștiga după aplicarea Convenției MLC?
Adrian Mihălcioiu: ”Nu pot să spun că avem o creștere salarială prin această prevedere, dar pot să spun despre contractele colective de muncă care se negociază acum pentru niște salarii minime. Practic, în piață, datorită cererii mari de navigatori și a ofertei mici, avem niște salarii negociate dincolo, adică mai mult decât în contractele colective de muncă. Dar ceea ce este bine în aceste norme este că se reglementează un salariu minim pe navă. Cu alte cuvinte, Port State Control din România, având această bază legală, trebuie să controleze dacă toate navele care vin în porturile noastre, indiferent de pavilion, respectă minimul acesta de salarizare. Știu că acum avem salarii de 300 de dolari, 400 sau de 500 de dolari pe lună pentru timonieri, motoriști și partea de nebrevetați. După ce această ordonanță va intra în vigoare, aceste salarii nu mai pot fi văzute pe navele care ajung în porturile românești, ci un minim prevăzut acolo, în acel contract. În condițiile acestea, armatorii care folosesc forță de muncă foarte foarte ieftină, de fapt un dumping social, vor încerca să angajeze navigatori calificați. Altfel spus, se pot elibera niște locuri de muncă pentru navigatorii din bazinul Mării Negre, adică ucraineni, români, bulgari, georgieni, turci.”
Rep: Cum vor fi obligați armatorii să respecte această lege, cine îi poate trage la răspundere în caz contrar?
Adrian Mihălcioiu: ”Știu foarte bine că este o diferență între ceea ce scrie pe hârtie și ceea ce se întâmplă de fapt la navă, nu e neapărat o prăpastie dar este o diferență. Peste tot în lume, în toate țările care au ratificat această Convenție MLC și au aplicat-o, există Servicul Port State Control și acei oameni trebuie să controleze în conformitate cu documentul pe care îl are fiecare navă. Lucrul acesta se mai întâmpla și până acum, nu e o noutate aici, va fi o noutate atunci când vom avea și noi pavilion românesc. În general, toate aceste condiții de sănătate, de asigurări sociale, trebuie verificate de inspectorii PSC (Port State Control) din țările care au ratificat convenția asta și acolo se iau măsuri imediate, dacă cumva contribuțiile sociale nu sunt achitate. Mai mult, la noi, spune foarte clar că societățile de crewing care angajează ar trebui să fie sigure că acele contribuții sociale sunt plătite. Navele românești vor avea, tot așa, obligația să asigure navele la niște cluburi de asigurare din grupul internațional al cluburilor P&I (n.r. Protection and Indemnity insurance)”.
Rep: Vă rog să explicați cine va suporta plata asigurărilor sociale de sănătate și a șomajului și cine va ține evidența vechimii în muncă, știut fiind faptul că navigatorii își plătesc singuri taxele către statul român, ca să poată beneficia de aceste drepturi.
Adrian Mihălcioiu: ”Prin noile norme avem, într-adevăr, o condiție obligatorie de a impune anumite compensații pentru pierderea locului de muncă, atunci când nava eșuează sau se scufundă. Se vor plăti de către armatori direct navigatorilor, pentru ca aceștia, atunci când vin în țară, să-și poată plăti singuri acele salarii minime pentru pensie și pentru asigurări de sănătate. A doua posibilitate este să facă armatorii direct aceste plăți, adică să-i protejeze pe marinari din punct de vedere al sănătății și să facă sisteme de pensii private. Mai există o posibilitate, atunci când armatorii nu plătesc aceste drepturi și sunt pasibili să aibă navele reținute, mai exact, certificatele reținute până când îndreaptă lucrurile. Nu cred că aceste lucruri se vor termina de mâine, adică nu putem spune: “Gata!”, dar încet – încet, în următoarea perioadă, și vorbim de luni și poate un an sau doi, lucrurile se vor aranja. Poate că vor fi și pierderi ale unor locuri de muncă pentru unii navigatori români, care chiar acceptau să meargă în orice fel de condiții, dar, pe termen lung, această lege va avea un efect extraordinar de benefic pentru navigatori, pentru societatea românească, pentru porturile românești. Intrăm, să spunem așa, într-o istorie comună cu Europa.”
Interviu realizat de Cristina Ghelasie / Foto – FB Sindicatul Liber al Navigatorilor