O zi de relaxare la Constanța pentru trei copii refugiați din Ucraina
Publicat de Daniel Țăndăreanu, 20 martie 2022, 12:34
Prin gesturile pe care le fac, românii dovedesc omenie și empatie pentru cei care fug din calea războiului din Ucraina. Constantin Biolan (57 ani) din București, a cazat o mamă cu 4 copii din Odesa, iar în weekendul trecut le-a oferit o zi de relaxare la Marea Neagră, o evadare din realitatea în care s-au trezit involuntar.
Liuba (16 ani), Andrei (13 ani) și Veronica (20 ani) sunt 3 frați din Odesa care s-au bucurat de o zi la Constanța. Sora mai mare, Diana, a rămas la București să aibă grijă de mama lor. Cu toții au plecat din Ucraina în urmă cu 3 săptămâni, lăsându-l pe soțul, respectiv tatăl lor în armata ucraineană care luptă contra invaziei ruse. În România au dat de un om cu suflet mare. Constantin le-a închiriat un apartament în capitală și încearcă să le ridice moralul făcându-le mici surprize. Când au auzit că vin la Constanța, bucuria tinerilor a fost nemăsurată.
Liuba: Mă cheamă Liuba, am 16 ani, sunt din Odesa, Ucraina. Mi-a plăcut mult spectacolul oferit de delfini, mi-a plăcut și parcul zoo. Totul a fost pe placul nostru.
Reporter: Ați făcut o bucurie copiilor din Ucraina…
Constantin Biolan: Îi ajutăm puțin cu cazarea pentru o perioadă, până se vor hotărâ în ce direcție vor să apuce. Am avut ocazia să venim în weekend la Constanța, mai ales că ei sunt din Odesa și le era dor de Marea Neagră. Și au văzut și Marea Neagră, i-am adus și la Complexul Muzeal de Științe ale Naturii din Constanța. Oamenii sunt foarte primitori, vremea este frumoasă.
Reporter: Ce le-a plăcut aici?
Constantin Biolan: Lor le-a plăcut totul. Vă dați seama că ei sunt lipsiți în primul rând de căldura sufletească iar modul călduros în care au fost tratați de români a fost o bucurie pentru ei. Au văzut marea și s-au emoționat. Probabil că nu se vor mai întoarce în Odessa niciodată sau oricum nu se vor întoarce prea curând.
Ce v-a determinat să le oferiți un asemenea cadou?
Constantin Biolan: Nu știu dacă este cadou, este mai degrabă o bucurie umană. Vă dați seama că ei sunt copii, sunt elevi și nu se știe ce îi așteaptă în continuare. Am făcut ceva modest și am încercat să le aducem o mică bucurie. Mă gândesc că și eu dacă eram copil și eram refugiat și mă ajuta cineva aș fi apreciat gestul la fel de mult cum fac ei.
La finalul unei zile de neuitat la țărmul Mării Negre, copiii mi-au mărturisit că dorința lor cea mai mare ar fi ca războiul să se încheie iar ei să se poată întoarce acasă și să fie din nou o familie. Până atunci, românii dovedesc că ospitalitatea este una dintre calitățile lor esențiale.
Redactor – Larisa Calistru