Voluntarii ajută refugiaţii din Ucraina care ajung în ţara noastră. Karina este unul dintre ei
Publicat de Doina Sirbu, 10 martie 2022, 15:11
Zeci de mii de ucraineni au fugit din calea războiului şi a ajuns în România unde au fost întâmpinaţi de voluntari. Unul dintre ei este şi Karina, o tânără de 35 de ani din Eforie, de meserie navigatoare.
Reporter: Ce te-a făcut să devii voluntar, mai ales în această perioadă?
Karina: Eu fac voluntariat pe mai multe fronturi de peste 10 ani. Acum consider că este o acțiune umanitară, în primul rând. Aș vrea să cred că, dacă am fi fost în situația lor, ne-ar fi ajutat și ne-ar fi sprijinit exact la fel cum o facem și noi.
Rep.: Faci parte dintr-o organizație în acest moment?
K: Nu, nu fac parte dintr-o asociație sau ONG deoarece consider că pot fi mai utilă lucrând cu mai multe asociații și ONG-uri, să le pun în legătură, să se susțină unii pe alții și să ajutăm așa, decât dacă aș face parte dintr-o singură asociație și aș fi delegată într-un singur loc.
Rep.: Concret, ce faci tu? Cum îi ajuți pe cei aflați acum la nevoie?
K: În primele zile de război am început prin colectarea de ajutoare. Chiar din a doua zi de război am început să colectăm de pe raza Constanței, Eforie Sud, Eforie Nord, Lazu, Agigea, Cumpăna și Năvodari. S-au strâns cantități uriașe, iar răspunsul oamenilor a fost impresionant. Ulterior, am început să fac voluntariat pe timp de noapte în vama Isaccea, la punctul de frontieră, cu împărțirea de ajutoare, alimente, sprijin în găsirea de cazări, transport. Pe timpul zilei fac parte din mai multe grupuri care sunt organizate local și național și încercăm să ajutăm cu transport către locații, cu cazări, cu mese și cu tot ce este necesar. Inclusiv pe parte de legislație avem în grup juriști, avocați, doctori, persoane dornice să ajute.
Rep.: Cum ai descrie tot ceea ce se întâmplă acum?
K: Extraordinar de trist pe partea ucraineană, însă mobilizarea românilor mi se pare impresionantă. Acum am dovedit acele vorbe care se spuneau despre români: suntem un popor inimos, cu suflet mare. Este absolut fantastică mobilizarea. Inclusiv în vama Isaccea, în prima noapte de voluntariat am fost extraordinar de surprinsă să văd că parte din autorități, ISU, Jandarmerie etc, în timpul liber vin să facă voluntariat. E fantastic, e fenomenal!
Rep.: Ce sentimente te încearcă atunci când vezi toți acei oameni venind?
K: Am trecut de la stări de bucurie, văzându-i că se bucură că sunt în siguranță, am văzut persoane care au leșinat. Automat treci prin tot felul de stări. Am primit îmbrățișări și mulțumiri. Ne încălzesc, însă ne dorim să putem să facem mai mult. Ne dorim să fie toți în siguranță pentru că nu este suficient să îi primim aici. Ei au nevoie de stabilitate. Vin foarte mulți care au pierdut absolut totul, vin cu cele mai de valoare lucruri pe care le-au putut lua în 3 secunde, 3 minute și încearcă să le valorifice. Au fost situații în care oamenii s-au oferit inclusiv să plătească ajutoarele primite în vamă pentru că sunt oameni care aveau o situație financiară ok în Ucraina, însă nu aveau de unde să cumpere alimente. Zonele din care veneau erau complet distruse și au venit flămânzi.
Reporter – Adrian Băncilă / Foto – arhivă personală
