Încotro se îndreaptă România din punct de vedere educațional? Cât ne ajută școala în alegerea unei cariere 

Publicat de , 14 februarie 2022, 10:02

Abilitățile socio-emoționale ale elevilor ar trebui dezvoltate în aceeași măsură cu abilitățile cognitive, în școală, spune sociologul Gelu Duminică. Din nefericire, ne-am obișnuit să ne lăudăm cu rezultatele extraordinare ale unor vârfuri, care nu reprezintă decât 2% din totalul elevilor din România, în timp ce majoritatea se zbate între dorința unor părinți cu aspirații nerealiste și abilitățile vocaționale, care nu sunt descoperite la timp. Totul se petrece pentru că în cultura noastră a face o meserie este echivalent cu un eșec.

Maria și Bianca sunt eleve în clasa a XII-a la Colegiul Național Mircea cel Bătrân din Constanța. Câteva luni le desparte de “examenul maturității” și de primul pas într-o carieră de succes, oriunde ar fi aceasta.

“Eu aș vrea să intru în lumea televiziunii și să fiu prezentatoare de știri. Mi se pare că prezentatorii de știri au o conexiune cu tot ce se întâmplă actual în lume”, ne-a mărturisit Maria, în vreme ce Bianca ne-a spus hotărâtă că: “Aș vrea să am afacerea mea, să fiu directoarea companiei mele, să fiu antreprenor și să călătoresc mult”.

Pe Bianca am continuat să o întreb cum a ajuns la această decizie și cum a ajutat-o școala, iar răspunsul ei a fost tranșant:

“Pur și simplu am luat decizia, pentru că asta m-a pasionat de când eram mai mică și pentru că părinții mei sunt în acest domeniu”.

Reporter: Dar școala nu te-a ajutat?

Bianca: “Nu, păi nu se discută asemenea lucruri la școală”.  

“Ce vrei să te faci când vei fi mare?” este întrebarea pe care o auzim constant, adresată la diferite vârste și la care, de multe ori, răspunsurile sunt induse de către părinți, spune sociologul Gelu Duminică.

“În sistemele de educație serioase, consilierea profesională și vocațională este un lucru la care copilul are acces din primele clase. Ideea este ca fiecare copil să ajungă la potențialul său maxim de dezvoltare și nu la potențialul pe care noi credem că îl are. De foarte multe ori, spre exemplu, a te duce spre o meserie vocațională este considerat un eșec”.

Aceasta ar putea fi explicația pentru care am ajuns la un sistem educațional neperformant și adesea contestat, care așază elevii de nota 2 în competiție cu cei de nota 9, este de părere sociologul Gelu Duminică: “Am pus, din cauza sistemului de educație românesc, elevi care sunt la nivel de nota 2 să competiționeze cu elevi de nota 9, când poate cel cu nota 2 avea competențe în a fi un foarte bun tehnician în știu eu ce domeniu”.

Psihologii școlari susțin că în sistemul de învățământ românesc există orientare profesională, dar că începe mai târziu, prin clasa a VII-a.

Liliana Țepeluș, coordonatorul psihologilor școlari din Constanța ne-a exemplificat: “În școală, colegii mei consilieri școlari, au în cabinete fel de fel de teste de personalitate. Copiii pot, în urma acestor testări, să–și descopere abilitățile, aptitudinile și să-și aleagă un anumit drum pe care pot merge cu succes”.

Am întrebat-o pe Maria, care își dorește să urmeze o carieră în jurnalism, dacă are calitățile necesare și răspunsul ei nu a întârziat.

Maria: “Sunt o fire comunicativă, îmi place să lucrez în echipă și sunt punctuală. Am spirit critic, îmi place să observ și să analizez fiecare situație”

Apoi, am întrebat și un profesor de la Jurnalism.

Conf. univ. dr. Raluca Petre

“Din punctul meu de vedere, cred că sunt destui tineri, care vin cu așteptări diferite și nu neapărat noi le dăm ceea ce așteaptă. Tinerii sunt, cumva, refugiați într-o lume paralelă, a internetului, unde își cultivă pasiunile, prieteniile. Sunt destul de puțini cei ancorați în realitate și de ceea ce se întâmplă în societatea lor”, ne-a spus conf. univ. dr. Raluca Petre, coordonatorul Specializării Științele Comunicării din cadrul Facultății de Litere a Universității Ovidius, care nu a ascuns faptul că, uneori, puțin peste jumătate din cei care pășesc în anul întâi ajung să și termine facultatea.

Iar explicații pot fi destule.

De la Mădălina Vrote, una din fostele studente la Facultatea de Jurnalism, am aflat motivul care a determinat-o să renunțe.

“Pe mine m-a speriat foarte tare să mă fac vizibilă, să mă fac auzită, în schimb, am continuat să scriu. Am visul meu, să scot o carte. Este foarte greu ca un student să se ocupe și de viața privată, casă, loc de muncă și de facultate, în același timp. E foarte greu.”

“Facultatea nu este un sprint, ci este un maraton și contează drumul, nu finish-ul. Dar dacă știi să rămâi pe drum, atunci maratonul e un succes”, a completat Raluca Petre, coordonatorul Specializării Științele Comunicării din cadrul Facultății de Litere a Universității Ovidius.

Ne-am obișnuit să fim împinși de la spate de părinți sau de profesori, pe un drum care, de multe ori, nu este al nostru.

”Avem cel mai mare număr, la nivelul Uniunii Europene, de tineri între 16 și 25 de ani, care nu mai sunt într-o formă de educație și nu sunt nici pe piața muncii. De ce? Pentru că liceul și școala românească înseamnă, în mintea lor, olimpici. Ești bun doar dacă ai olimpici, dacă nu ai olimpici e nașpa. Ce ar trebui să facem? Ar trebui să înțelegem că doar 2% din elevii României sunt olimpici, restul… Dumnezeu cu mila {…} Și vidanjor dacă ești și dacă îți faci meseria bine și cu plăcere, ai să faci bani. Din punctul meu de vedere, trebuie doar să sădim plăcerea în sufletul copilului, de a se bucura de ceea ce face. Nimeni nu face ceva bine, dacă nu îi place ceea ce face, absolut nimeni”, a subliniat sociologul Gelu Duminică.

Redactor: Cristina Ghelasie / Foto: pexels.com