„Restart la viaţă“ | O metodă nouă, asociată în procesul de vindecare a cancerului, își face loc la Constanța

Publicat de , 19 ianuarie 2022, 10:21

În România au apărut grupurile de suport ca metodă asociată în procesul de îngrijire a pacienților diagnosticați cu cancer. Pentru un pacient, vestea că suferă de această maladie vine la pachet nu doar cu un diagnostic amenințător de viață, ci și cu o serie de temeri și întrebări, pe care începe să le aibă. Prima provocare este să se adapteze la noua existență, iar grupul de suport poate deveni astfel un pansament pentru suferința lui.

Doi psihologi, specialiști în psiho-oncologie, și un pacient vorbesc despre primul grup de suport pentru pacienții oncologici deschis la Constanța.

Rep: Doamnă Lidia Stoica, sunteți președintele și totodată membru fondator al Asociației Pacienților cu Boli Cronice „Restart la viață”. Cine este această asociație și ce își propune să facă?

Lidia Stoica, psiholog: Asociația Pacienților cu Boli Cronice „Restart la Viață“ a fost fondată în 2019 și activează în două direcții. Este furnizor de formare profesională, avizat de Colegiul Psihologilor din România, și pregătește psihologi în supraspecializarea psihologie medicală aplicată în oncologie sau psiho-oncologie.

A doua direcție în care activează asociația este aceea că oferă asistență psihologică gratuită în țară. Ce înseamnă asta? Cu sprijinul și implicarea colegilor psihologi, care au urmat cursul de Psiho-Oncologie la asociația noastră, în orașele de unde ei provin am deschis grupuri de suport pentru pacienți diagnosticați cu cancer. Până acum avem deschise patru proiecte de acest gen, de grup suport. Unul este la Giurgiu, în parteneriat cu Spitalul Județean, altul este la Zalău, în parteneriat cu Spitalul Județean de Urgență, cel de al treilea este aici, la Constanța, în parteneriat cu DGASPC, iar cel de-al patrulea se află la Brașov, în parteneriat cu DGASPC Brașov, având în intenție să mai deschidem și în alte orașe din țară.

Ce ne-am propus?

Misiunea „Restart la Viață” este îmbunătățirea calității vieții pacienților cu boli cronice, de a schimba mentalități, de a crea specialiști în domeniul psiho-oncologiei, de a stabili parteneriate publice și private, de a dezvolta și implementa campanii de informare și programe de sănătate, sociale și culturale. Viziunea „Restart la Viaţă” este o lume în care fiecărui pacient îi este respectat dreptul la sănătate, sănătate mintală și educație”.

Rep: Care este legătura dintre asociația pe care o conduceți și proiectul „Restart la viață”, pe care l-ați adus la Constanța?

Lidia Stoica, psiholog: În spatele a tot ceea ce eu fac astăzi se află povestea mea de ieri, când, la un moment dat, am fost diagnosticată cu un cancer. Când lucrurile s-au mai liniștit și am înțeles că unul dintre lucrurile pe care le am de făcut este să-mi deblochez emoțiile sau să le ventilez, vorbind despre ceea ce trăiam, am început să caut soluții.

Și, cum atunci când ți se rupe tocul la pantof, te duci cu pantoful la cizmar, tot așa, când sufletul, psihicul tău se află în suferință, te duci la psiholog. Doar că mi-am dat seama, psiholog fiind, că în jurul meu nu existau, la acea oră, specialiști în psihologie care să-mi înțeleagă nevoia de pacient care primește un diagnostic amenințător de viață.

Este o greșeală să considerăm că un pacient oncologic are timp. Din punct de vedere psihologic, un pacient oncologic nu are timp să se întoarcă în trecut, în copilăria mică. El știe că a primit un diagnostic amenințător de viață și că, peste 6 luni, un an sau doi, cât timp ar dura un proces clasic de psihoterapie, el s-ar putea să fie mort, dacă acum și cât mai repede nu face nimic.

Am început să caut pe internet informații despre intervențiile psihologice la pacientul oncologic. Așa am descoperit că grupurile de suport sunt o alternativa viabilă și am început să creez proiectul Restart la Viață, grupuri de suport pentru paciente diagnosticate cu cancer, mai întâi sub umbrela Fundației Regina Maria, unde și lucram, iar mai apoi am scos proiectul de sub umbrela fundației și am creat Asociația Pacienților cu Boli Cronice Restart la Viață, o asociație de sine stătătoare.

Aici, la Constanța, o puteți găsi pe colega mea Laura Fătu, psiholog clinician cu supraspecializare în Psihologie Medicală Oncologică sau Psiho-Oncologie.

Rep: Concret, care este scopul grupurilor de suport, cu ce îl ajută pe pacient?

Lidia Stoica, psiholog: Scopul grupului de suport este unul singur, și anume, reducerea stresului legat de boală.

Îngrijirea pacientului oncologic trece printr-o importantă schimbare de paradigmă, de la managementul bolii tumorale la abordarea centrată pe pacient, în care din ce în ce mai multă atenție este acordată aspectelor psiho-sociale, precum distresul tumoral, calitatea vieții, drepturile și reabilitarea pacienților, comorbiditățile și supraviețuirea.

Atunci când o persoană primește vestea, singurul lucru pe care îl cunoaște cu certitudine este incertitudinea, iar psihicul uman este printre primele părți ale sistemului care începe să cedeze. Acesta este momentul în care ajutorul asistat profesional are o importanță majoră.

De destule ori, participarea la grupul de suport este combinată cu intervenția psiho-oncologică unu la unu, în cabinet. Prin suportul unui psiholog cu formare în Psiho-Oncologie, persoana va fi capabilă să își înțeleagă mai bine diagnosticul, riscurile și șansele de reușită. Va fi capabilă să își găsească mecanisme de adaptare sănătoase, în fața noilor schimbări din viața sa, ce pot fi drastice. Poate să răspundă mai bine la tratament și poate să relaționeze mai eficient, atât cu echipa medicală, cât și cu familia ce poartă rolul de îngrijitor.

Societatea Internațională de Psiho-Oncologie (IPOS) este organismul internațional multidisciplinar responsabil pentru problemele psihologice, sociale și comportamentale în îngrijirea cancerului.

IPOS a stabilit că există suficiente dovezi și experiență disponibile pentru a propune un nou standard internațional de calitate, care ar putea avea un efect de îmbunătățire a îngrijirii cancerului.

Acest standard internațional de calitate, de îngrijire a pacientului oncologic, există și în România și consideră grupurile de suport un mijloc autentic de îmbunătățire a stării sufletești. Se poate afirma că grupul de suport le ajută pe persoanele, care se confruntă cu cancer astfel: le confirmă că reacțiile lor sunt normale, oferă informații asupra tratamentelor și efectelor secundare ale acestora, le dă sentimentul că pot controla situațiile prin care trec, le diminuează sentimentul de izolare, prin contactul cu alte persoane, care le înțeleg și oferă un spațiu, unde pacienții își pot exprima deschis trăirile, se pot relaxa, pot glumi, pot fi ei înșiși.

Când vorbim despre grupurile de suport, activitățile care s-au dovedit că ajută cel mai mult sunt discuțiile de împărtășire a experiențelor emoționale, întâlniri cu specialiști în domeniul Oncologiei, Radioterapiei, Fizioterapiei, Terapiilor complementare, întâlniri cu alte persoane aflate în situații similare, activități de învățare, exerciții fizice pentru prevenirea limfedemului sau menținerea sub control a greutății corporale, activități de creștere emoțională, dar și spirituală, folosind sisteme de sprijin religios, filosofic.

Grupul de sprijin potențează efectele benefice ale tratamentelor medicale și diminuează efectele lor nedorite, printr-o informare mai consistentă, o mai bună gestiune a stresului, un stil de viață adecvat, relații mai echilibrate cu persoanele semnificative, o mai bună stimă de sine, sentimentul de apartenență și solidaritate.

Rep: Programul pe care l-ați adus la Constanța este gratuit și se desfășoară în colaborare cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța. De acest program, la Constanța, se ocupă doamna psiholog Laura Fătu, pe care o invit să ne spună cine poate participa la aceste grupuri de suport. Cine sunt beneficiarii?

Laura Fătu, psiholog: Grupul nostru de suport din Constanța include, în principal, paciente cu cancer de sân, dar primim pacienți și cu alte tipuri de cancer și pe membrii familiilor acestora. Ne întâlnim în mod organizat de două ori pe lună, în prima și în a treia miercuri din lună, întotdeauna de la ora 17.00 și întotdeauna la sediul DGASPC Constanța, din strada Ciprian Porumbescu nr. 2 A.

Rep: Cum funcționează grupurile de suport?

Laura Fătu, psiholog: Aceste grupuri nu reprezintă un substitut pentru tratamentul cancerului, dar sunt extrem de importante, fiind o modalitate de a intermedia contactul și schimbul de experiență al supravietuitorilor și co-supraviețuitorilor în gestionarea acestei boli. Am deschis o listă și pentru participanți bărbați, pentru un nou grup de suport, ce se află în formare și care va avea aceeași frecvență, câte două întâlniri pe lună.

Rep: Ce acte trebuie să aibă asupra lor pacienții și aparținătorii care doresc să participe la aceste grupuri?

Laura Fătu, psiholog: Nu am stabilit un set de documente medicale obligatoriu pentru înscriere, gândindu-ne că oricine trece prin această experiență de viață și consideră că îl putem ajuta este binevenit! Totuși, există un set minim de documente de completat, ce țin mai mult de acordul persoanei de a participa la grup. Pentru înscrieri, rugăm persoanele interesate să ne scrie la adresa de email: office@dgaspc-ct.ro sau să ne contacteze la numerele de telefon: 0720.655.618, psiholog Lidia Stoica și 0724.283.821, psiholog Laura Fătu.

Rep: Doamna psiholog Lidia Stoica, ce este și ce nu este un grup de suport psihologic?

Lidia Stoica, psiholog: Grupul de suport, deși poate părea o descoperire recentă, a existat dintotdeauna, îmbrăcând diferite forme. Grupul de suport este un cadru mai mult sau mai puțin formal, care oferă membrilor posibilitatea de a-și împărtăși temerile și grijile cu alte persoane, care au  experiențe similare și care se pot înțelege unele pe celelalte.

Pacientul poate avea o familie iubitoare, prieteni buni, dar sunt momente în care nu poate înțelege în totalitate.

Împărtășirea experiențelor cu alte persoane de la grupul de sprijin îl ajută pe pacientul oncologic să se adapteze mai ușor și să gestioneze mai eficient boala.

Ce nu este grupul de suport?

În primul rând, grupul de sprijin nu este un grup de psihoterapie, în sensul clasic. Grupurile de sprijin se axează pe nevoia de sprijin și ajutor reciproc, nu furnizează psihoterapie clasică sau servicii medicale în sală ori tratamente. Nu există două grupuri de sprijin identice și acesta este un lucru bun. Nu toată lumea are aceleași nevoi.

Totuși, sunt cazuri când grupul de suport furnizează terapie de grup și asta se întâmplă atunci când facilitator este un psiholog cu competențe în Psiho-Oncologie, deoarece terapia se realizează prin intervenții psihologice specifice.

Așa cum spunea și Dr. Florina Pop, psiholog clinician la Institutul Oncologic Prof. Dr. Ion Chiricuță din Cluj-Napoca și formator la cursul de Psiho-Oncologie la asociația noastră, trebuie să fim asemenea unor gimnaști, să ne adaptăm tot timpul la nevoia pacientului oncologic.

Rep: Alături de noi, astăzi, se află și un pacient, domnul Victor Radu, un potențial beneficiar al acestui grup de suport. Îl invit să ne spună mai multe despre experiența prin care a trecut.

Victor Radu, pacient: Am fost diagnosticat cu cancer de esofag în vara anului trecut. Undeva spre sfârșitul lui august 2021, viața mea, practic, a fost pusă pe pauză. Ce a urmat? A urmat un tratament îndelung de 41 de zile și o perioadă de tranziție spre ceea ce ar urma să fie de anul acesta Imunoterapia. Pe scurt, nu vreau să intru în mai multe detalii. Din discuția de astăzi, vreau să afirm că este foarte important faptul că există aceste grupuri de suport și cuvântul-cheie este “grup”. Este foarte important ca pacienții diagnosticați cu așa ceva să știe că aparțin unui grup. Cu siguranță vor vedea beneficiul în timp, poate chiar de la primele întâlniri. Este important pentru că, de foarte multe ori, în ciuda încurajărilor și suportului primit din partea familiei și a apropiaților, este posibil ca acestea să nu fie înmagazinate cum trebuie și să nu-ți dea puterea de a merge mai departe. În ciuda bunăvoinței lor, acest suport este cumva limitat și ai nevoie de oameni, care să împărtășească trăirile acestea și, cu siguranță, cei care știu cel mai bine sunt cei care au trecut prin așa ceva sau încă trec prin așa ceva. Mai cu seamă, ulterior, este foarte important sprijinul specialiștilor.

Victor Radu, pacient: De ce este importantă împărtășirea întâmplărilor din viața ta cu cei care au aceeași maladie?

Lidia Stoica, psiholog: Pacienta/pacientul poate avea o familie iubitoare, prieteni buni, dar sunt momente în care nu aceștia nu pot înțelege în totalitate ceea ce pacientul simte. Împărtășirea experiențelor cu alte persoane de la grupul de sprijin îl ajută pe pacient să se adapteze mai ușor și să gestioneze mai eficient boala.

Este normal să acumulăm, pe parcursul acestei experiențe numite „cancer”, multe emoții neplăcute, precum îngrijorări, temeri, iritare, furie etc. Cum la fel de normal este să evităm să explodăm sau să somatizăm prin intermediul durerilor de stomac, de cap, insomnia… și asta pe lângă efectele adverse ale tratamentelor.

Exprimarea gândurilor și emoțiilor, în prezența unei persoane, care să fie acolo pentru noi, să ne asculte și să ne însoțească devine un parteneriat funcțional în ambele sensuri. Fiecare dintre participanți este, pe rând, și cel care vorbește și se descarcă, și cel care îl ascultă pe celălalt.

Pentru ca acest parteneriat să funcționeze este nevoie să fie stabilite în prealabil niște reguli, pe care să le respecte toți partenerii în ascultare:

• Nu judecăm și nu intervenim cu propriile păreri, chiar dacă pentru noi poate părea un motiv absurd de îngrijorare. Vom valida emoția: „Aud/înțeleg că îți este teamă” și vom normaliza trăirea: „Este natural să te simți astfel în această perioadă”.
• Nu intrăm în propriile gânduri/nevoi/emoții, după ce își spune celălalt povestea și nu vom interveni vorbindu-i despre cum este pentru noi acest lucru, vom rămâne în povestea lui și îl vom ajuta prin întrebări deschise să elibereze tot ceea ce a ținut înăuntrul său.
• Creăm spațiu de ascultare sigur unul celuilalt, adică suntem prezenți 100% la ceea ce spune celălalt, fără a-l întrerupe.
• Nu oferim sfaturi, dacă nu ne sunt cerute.

Victor Radu, pacient: Fiecare diagnostic de cancer este fără egal și ca manifestare a bolii, dar mai ales ca reacții adverse. Sunt foarte multe necunoscute și pentru medici, darămite pentru un pacient. Și e foarte important, printre altele, legat de ceea ce a spus doamna Lidia Stoica mai devreme, să simtă toți cei care merg la aceste grupuri de suport că anumite faze, fie ale tratamentului în sine și apoi ale lunilor care urmează, când se întorc în familie, să știe că anumite efecte adverse sunt normale. Pentru că, de multe ori, te trezești cu niște trăiri, dar nu numai, și fizice, care ți se pot părea anormale sau agravante și nu știi ce-i cu ele și nu găsești răspunsurile astea nici măcar la medici. E posibil să le găsești, mai degrabă, la pacienți care au trecut prin așa ceva. Doamna psiholog Lidia Stoica, ce fel de specialiști participă la aceste grupuri de suport?

Lidia Stoica, psiholog: Cumva, este adevărat tot ce ați spus, însă, trebuie făcută puțină lumină… Adesea, când eu am trecut prin această experiență și am început să organizez grupuri de suport, repede mi-am dat seama că nu sunt suficiente doar întâlnirile între psiholog și paciente și am început să aduc la grupul de suport invitați medici: oncologi, radioterapeuți, chirurgi, medici naturiști, care să ofere grupului răspunsuri autentice la întrebările legate de boală, tratamente, reacții adverse. Tot așa mi-am dat seama că nu este o muncă pe un singur plan, cel medical sau psihologic, ci este un cumul, o muncă pe mai multe planuri: medical, psihologic, nutriție, sport, frumusețe, social, profesional și, nu în ultimul rând, spiritual.

Nu poți să te îngrijești doar de un singur plan, cel medical să spunem sau de cel psihologic.

În linii mari, grupul și psihologul ajută persoana în adaptarea la noua sa viață, ce se va schimba oricum, chiar și după reușita tratamentului. În detaliu, munca psihologului influențează întreaga stare a omului, de la emoții până la corp, relații, nutriție, tratament.

Victor Radu, pacient: Ce fel de reacții ați avut până acum de la participanții la aceste grupuri de suport?

Lidia Stoica, psiholog: Odată ce o persoană ajunge la grup și în terapia psiho-oncologică, aceasta nu pornește doar pe drumul vindecării fizice, ci și pe drumul însănătoșirii psihice și emoționale, astfel că tratamentul se sfârșește cu o persoană ce se acceptă pe sine într-un mod în care până atunci nu o mai făcuse”.

Victor Radu, pacient: S-ar putea ca beneficiarii să devină dependenți de aceste grupuri de suport? Prin dependenți mă refer la refer la faptul că ajung să conștientizeze importanța acestui grup. Dacă pe lângă celelalte planuri, pe care le acoperă, atunci când urmează tratamentul împotriva cancerului, își dau seama și de necesitatea unui astfel de grup?

Lidia Stoica, psiholog: După terminarea grupului, grupul, pacientul și  psihologul rămân în contactul de care are nevoie pacientul, pentru orice necesitate, indiferent de faptul că de-a lungul terapiei acesta a învățat să dețină gradul de independență necesar stabilizării psihice și emoționale sau dacă viața îi oferă o nouă provocare, indiferent de natura ei, ce pacientul o percepe ca pe o amenințare. Cred că ăsta este cel mai bun lucru care se poate întâmpla, că pacientul învață că, dacă mai are nevoie, va ști cum să acceseze resursele grupului.

Redactor: Cristina Ghelasie / Foto: Radio Constanţa