Educația este soluția pentru a combate discriminarea | Roxana Paraschiv, Salvați Copiii România: „Indiferent de ceea ce fac sau nu fac, spun sau nu spun, vor sau nu vor părinții lor, copiii merită o șansă separată”

Publicat de , 2 decembrie 2021, 10:06

Două treimi dintre părinții elevilor din România consideră că școlarii de etnie romă sunt discriminați la școală, iar peste 60% dintre profesori recunosc că au fost martorii unor incitări la ură la adresa romilor. Educația poate fi soluția, în acest caz, dar este nevoie și ca societatea să le dea o șansă acestor copii și să-i trateze diferit față de părinții lor.

Un dialog despre fenomenul mamelor minore, a stereotipurilor cu care ajungem la școală și despre vârsta, la care ar trebui să înceapă educația despre sănătatea reproducerii, cu Roxana Paraschiv, coordonator Centrul de Cercetare și Informare privind Drepturile Copilului, Organizația Salvați Copiii România.

Cum a afectat pandemia Covid 19 educația copiilor care provin din medii defavorizate?

Roxana Paraschiv, Salvați Copiii România: „Sunt copii, care din cauza măsurilor luate de autorități, au fost complet rupți de școală, pentru o perioadă inacceptabil de îndelungată și, din păcate, reluarea educației este foarte dificilă.”

Unde ați întâlnit situația cea mai gravă din România, privind abandonul școlar?

Roxana Paraschiv: „Acolo unde și înaintea pandemiei situația era dificilă, respectiv în comunitățile rurale, în cazul copiilor romi, în cazul copiilor cu nevoi educaționale speciale și în cazul copiilor, unde familia nu a putut oferi sprijin și supraveghere, respectiv copiii cu părinții plecați la muncă în străinătate, copiii din familii monoparentale și, mai ales, copiii din familii monoparentale numeroase.”

Cum ar putea fi întrerupt ciclul excluderii socio-economice a romilor, referindu-ne la stereotipurile societății și la felul în care sunt acceptați copiii romi în comunitatea școlară?

Roxana Paraschiv: „Din perspectiva Organizației Salvați Copiii, cea mai bună soluție este educația. Sărăcia se moștenește, așa cum marginalizarea se moștenește, așa cum, din păcate, și expunerea la riscul de discriminare se moștenește. Singura variantă de a rupe acest cerc vicios este să investim în a asigura copiilor romi și, în general, copiilor vulnerabili, accesul la o educație de calitate, dincolo de ceea ce vor și de ceea ce pot face familiile lor.”

Eu nu știu cât de mult își doresc copiii de etnie romă să meargă la școală, dar știu sigur că și-ar dori să fie priviți altfel. Care ar trebui să fie rolul societății aici?

Roxana Paraschiv: „Nu cred că există copil care să spună: “Școala mea e minunată, mă simt bine acolo, dar eu nu vreau să învăț!” E o chestiune de condiții și, așa cum ați subliniat, este o chestiune care ține de modul în care sunt priviți de colegi, de părinții colegilor, mai rar, și de cadrele didactice și de modul în care sunt ajutați. Este nevoie de investiții în educație. Recomandarea noastră, a Organizației Salvați Copiii, este ca autoritățile să privească finanțarea educației ca pe o investiție, nu ca pe o cheltuială.”

Un studiu IRES, pe care îl citați, arată că două treimi dintre părinții elevilor din România consideră că elevii de etnie romă sunt discriminați, de obicei la școală. Asta se traduce prin excludere și izolare socială, iar în timp, acești copii se vor simți marginalizați și probabil asta îi va afecta și ca adulți. Cum am putea schimba această percepție?

Roxana Paraschiv: „Aveți dreptate, nu facem decât să-i excludem și să-i facem să se simtă străini.”

Poate din cauza asta nici nu vor să meargă la școală…

Roxana Paraschiv: „Am să vă dau un exemplu, pentru că mie îmi plac exemplele. Percepția dintr-o școală, în mediul rural, într-o comunitate mixtă, români și romi. Cadrele didactice se plângeau în interviu că se abandonează școala, că abandonul școlar e uriaș și că elevii, pur și simplu, nu termină nici patru, darămite opt clase. Și am întrebat, ca să-mi dau seama de dimensiunile fenomenului, câți dintre elevii care încep ciclul primar ajung să finalizeze opt clase, ulterior. Și mi se răspunde… păi peste 90%. Și am fost mirată, nu era o cifră atât de mică. Și spun: Inclusiv elevii romi? Aaa, nu, nu, nu, fără romi, romii separat. Deci, acei elevi nu erau priviți din start, la o întrebare neutră, nu erau priviți ca membri ai comunității școlare respective. Mi s-au dat datele, ca și când ei nu ar fi existat acolo.”

De ce oare?

Roxana Paraschiv: „De foarte multe ori, inclusiv profesorii sunt descurajați, își dau seama că nu au la îndemână instrumentele necesare pentru a-i ajuta suficient pe acești copii, nu sunt ajutați să găsească o cale de a mobiliza familiile, în ceea ce privește sprijinul pentru educație și ajung să privească integrarea copiilor romi ca pe o misiune imposibilă. Nu aș da vina pe profesori, este rezultatul unei neputințe cauzate de mecanismul întreg, de arhitectura sistemului educațional. E nevoie de sprijinul sistemului de asistență socială, este nevoie de foarte multă implicare din partea autorităților, e nevoie și de sprijin din partea sistemului de sănătate. Profesorul este doar o verigă în lanț și, din păcate, este veriga pe care să dă vina cel mai des.”

Poate că din familie pornesc aceste stereotipuri. Ne trimitem copiii la școală și le spunem: Vezi lângă cine stai în bancă!

Roxana Paraschiv: „Din păcate, începem înainte de a-i trimite la școală. Din păcate, însă, avem acele expresii: “Dacă nu ești cuminte, vine și te ia… versiunea neacademică a etniei“, “Dacă nu înveți, ai să ajungi ca romul respectiv”. Deci plecăm cu stereotipurile înainte de a ajunge copiii la școală. În momentul în care copiii ajung la școală, deja aceste lucruri le sunt întipărite. Nu e vorba de toți copiii. Dacă ne uităm și la adulții și la copiii din comunități mixte, cei care au crescut alături de prieteni romi, de vecini romi, atitudinea este diferită. Același studiu IRES și CNCD a inclus o întrebare referitoare la cauza atitudinilor discriminatorii. În mod deloc surprinzător, aș spune eu, respondenții au indicat, în ordine, următoarele motive: lipsa educației – 91% și, în al doilea rând, lipsa contactului direct cu persoane din acea categorie. Pe locul trei, poate nu întâmplător, modul în care respectiva categorie este prezentată în mass media.”

În comunitățile de romi, numărul mamelor minore este în creștere. Sunt familii care încurajează atât căsătoriile între adolescenți, cât și nașterile la vârste fragede? Ce soluții are societatea la asemenea situații?

Roxana Paraschiv: „Suntem țara care dă peste un sfert din mamele minore ale Europei, ale Uniunii Europene. În aceste condiții, e nevoie de a facilita, sub orice formă, accesul tinerilor la servicii de sănătatea reproducerii. În experiența organizației noastre, ni s-a adus de multe ori la cunoștință că sunt comunități rome unde astfel de fenomene persistă. Pe de altă parte, există și comunități nerome, unde astfel de fenomene persistă. Aș spune că este vorba de educație, dar în mare parte este nevoie de o intervenție mai susținută a sistemului de asistență socială și protecție a copilului.”

Am un exemplu, în județul Tulcea. S-a vorbit mult despre cazul unei adolescente de 11 ani, care este însărcinată în 5 luni. Am înțeles că familia a ascuns sarcina…

Roxana Paraschiv: „Acela este un abuz. Este vorba și de această stigmatizare, care apare la gravidele minore. La 11 ani, e rușine (n.r. să fii însărcinată) și ascundem. Și dacă ne uităm și pe datele statistice, sarcinile la minore și la adolescente sunt mult mai puțin urmărite medical. Deci, ori ajung să nască fără să fi făcut niciun control, ori ajung să facă primul control prenatal în ultimul trimestru de sarcină, ceea ce este dublu periculos, pentru că oricum sarcina, la o vârstă atât de mică, pune în pericol atât viitoarea mamă, cât și nou-născutul. Din păcate, aceste copile nu au acces la servicii de sănătate fără acordul familiei. Recomandarea noastră este de a scădea vârsta de acces la servicii de sănătatea reproducerii fără consimțământul parental.”

De la ce vârstă considerați că ar trebui făcut acest lucru?

Roxana Paraschiv: „Pentru acces la servicii medicale, strict medicale, nu vorbim de educație pentru sănătatea reproducerii, vorbim de consiliere de intervenția specialistului, opinia mea ar fi 12 ani.”

În acest moment, care este această vârstă?

Roxana Paraschiv: „Pentru alte servicii medicale este 18 ani, prin excepție la serviciile care țin de sănătatea reproducerii, 16 ani.”

Faceți un îndemn, vă rog! Cum ar trebui să-i privim pe vecinii noștri de altă etnie?

Roxana Paraschiv: „Rugămintea mea ar viza modul în care privim copiii. Indiferent de ceea ce fac sau nu fac, spun sau nu spun, vor sau nu vor părinții lor, copiii merită o șansă separată. Și dacă nu le dăm o șansă, nu facem decât să mutăm pe următoarea generație întreaga povară a sărăciei și a lipsei de educație și a neocupării profesionale și a discriminării. Dacă am putea privi copiii, romi sau neromi, separat de… să spunem păcatele părinților, și am putea să le dăm o șansă, eu cred că mare parte a problemelor, și cele cu care se confruntă etnia romă și în general cele pe care le vedem în societate, s-ar rezolva în câțiva ani, la următoarea generație.”

Interviu realizat de Cristina Ghelasie / Sursa foto: Organizația Salvați Copiii