INTERVIU | Biologul Răzvan Popescu Mirceni, despre pericolul de poluare din Marea Neagră şi despre cât timp ar mai avea nevoie omenirea pentru scăpa de pandemie

Publicat de , 15 octombrie 2021, 11:50

O navă cu peste 3000 de tone de îngrășământ chimic a eșuat în dreptul țărmului bulgăresc pe 20 septembrie și a început să se scufunde. Autoritățile din țara vecină încearcă în zadar să o stabilizeze și să descarce încărcătura. Vremea nefavorabilă poate contribui la ruperea navei, dar chiar și așa nu este un dezastru, susține biolologul marin Răzvan Popescu Mirceni. Directorul coordonator al Societății de Explorări Oceanografice și Protecție a Mediului Marin “Oceanic Club” a vorbit într-un interviu acordat Radio Constanța și despre cât timp ar mai avea nevoie omenirea pentru  scăpa de pandemia de coronavirus.

Răzvan Popescu Mirceni: E ușor exagerat termenul de „dezastru“, mai ales având în vedere că partea cea mai periculoasă a fost extrasă din navă, respectiv combustibilul și produsele din santină care puteau să polueze cu adevărat grav zona respectivă în condițiile în care nava s-ar rupe. Ureea ca și conținut, ca și substanță nu este extraordinar de periculoasă în cantități foarte mari, însă și pe o suprafață restrânsă, fiind prezentă doar dacă nava se va rupe și va descărca practic întreaga cantitate în zona respectivă o să modifice pentru o vreme PH-ul. Pentru că ureea are un cu totul alt PH decât cel al apei de mare și estimez eu că pentru un an-un an și jumătate va exista un focar de generare pentru așa numitele înfloriri algale. Este o substanță-precursor pentru substanțele folosite în agricultură, îngrășămite de sinteză, aceasta este utilizată de elementele din fitoplantă, acele alge microscopice care plutesc în masa apei, care profită cel mai mult de astfel de substanțe și avându-le din abundență se dezvoltă într-o cantitate foarte mare. Ele au un ciclu de viață cam de 3-4 săptămâni după care o bună parte dintre ele mor, se descompun și prin descompunere consumă oxigenul din masa de apă. Astfel că vom avea practic două etape de mortalitate: una în momentul în care substanța respectivă va ajunge în apă pentru că efectiv va sufoca pe moment tot ceea ce trăiește fixat de substrat (fie că e plantă,fie că e animal) și ulterior vor fi aceste înfloriri în zona de coastă, mai ales în sectorul respectiv în care a avut loc accidentul unde, datorită proceselor de descompunere survenite ciclic pentru maxim un an și jumătate-doi de aici înainte, or să consume deci oxigenul, procesele de descompunere și practic tot ceea ce trăiește pe acolo, în zona de mică adâncime, o să moară de câteva ori dacă o cantitate foarte mare din această substanță va ajunge să fie deversată în mare. Să sperăm însă că bulgarii își vor face treaba și vor extrage toate cele 3.300-3.500 de tone de uree din navă cu ajutorul unor pompe și să le pună la loc sigur pe uscat. După aceea epava poate să devină o atracție pentru scufundători, dacă îmi permiteți o glumă.

Nici vremea nu ține cu noi…Vântul suflă cu putere, a plouat și va mai ploua abundent…

Răzvan Popescu Mirceni: Așa este, dar în același timp trebuie să ne gândim că spre exemplu, egoist privind problema, din punct de vedere al coastei românești, nu există aproape niciun risc ca acest fenomen să se manifeste cel puțin în momentul de față cu efect asupra zonei noastre costiere. De ce? În primul rând pentru că vorbim despre curentul dominant, masele de apă se deplasează în regiunea costieră de Vest a Mării Negre, respectiv în fața coastelor României și Bulgariei de la nord la sud. Mișcarea aceasta imprimată de curentul circular al Mării Negre plus afluxul de ape fluviale de la Dunăre care împing marea noastră de apă către sud. Mai mult decât atât, inclusiv apele de suprafață sunt împinse în momentul de față către sud de direcția dominantă a vânturilor din această perioadă care bat dinspre nord-nord-est. Deci două condiții esențiale ca aceste ape poluate cu uree să nu ajungă la coasta românească.

Ați fost prima persoană care a vorbit la Radio Constanța în urmă cu mai bine de un an și jumătate despre mutația coronavirusului, pe care o considerați extrem de periculoasă. Iată că previziunea vi s-a adeverit…

Răzvan Popescu Mirceni: Da, nu a fost o singură mutație, ci au fost câteva sute de mii dacă nu cumva milioane, dintre care câteva au rămas și viabile. Era inevitabil și nu este niciun secret: cu cât îi oferi unei entități virale posibilitatea să se replice, cu atât va avea mai multe șanse să dea naștere la diverse versiuni. În felul acesta practic rezistă, se perpetuează materialul biologic și, hai să spunem așa, își urmează cursul până la urmă firesc pe care îl au entitățile virale. Ca să ieșim cumva și să intrăm într-o reală normalitate avem nevoie de 2 ani și jumătate-3, iată că un an și jumătate a trecut deja. O să vedem dacă am dreptate și cu estimarea aceasta de termen vizavi de un final al pandemiei.

Vom avea și un virus local, autohton, românesc?

Răzvan Popescu Mirceni: Este foarte posibil, dacă nu cumva avem deja de mai multă vreme și nu a fost identificat! Este foarte greu să ai spectrul tuturor mutațiilor pentru că este foarte probabil ca o parte dintre versiuni să se replice într-un număr mic, să treacă practic nedetectate ca și variații ale acestui tip de virus. Cu cât noi îi oferim mai puține șanse să se replice, cu atât vom avea mai puține surprize neplăcute. Am spus-o public în martie-aprilie 2020: estimez că pandemia va ține 2 ani și jumătate sau 3. Jumătate s-a dus. Probabil vom mai avea încă 3-4 valuri și am scăpat.

Interviu realizat de Larisa Calistru / Foto – Arhivă