INTERVIU | Maria Holbură, gimnastă legitimată la CS Farul: “Participarea la JO Tokyo 2020 a fost cel mai emoționant moment din viața mea”

Publicat de Doina Sirbu, 3 august 2021, 15:52

Constănțeanca Maria Holbură a reprezentat România  în premieră la Jocurile Olimpice Tokyo 2020. Chiar dacă nu a putut emite pretenții pentru calificarea în vreo finală, sportiva legitimată la CS Farul a avut evoluții frumoase  și a ocupat locul 65.

Într-un interviu acordat postului nostru de radio, gimnasta a mărturisit că prin calificarea și participarea la JO și-a îndeplinit un vis.

Cum ai ajuns în sala de gimnastică?

Maria Holbură: Am fost selecționată de la grădiniță. Ne întorceam de la grădiniță eu și sora mea și ne-am întâlnit cu antrenorul Sorin Bechir, care făcea selecția. L-a întrebat pe tatăl nostru dacă nu vrea să dea măcar una dintre fete la gimnastică. Cum eram mai slăbuță decât sora mea, am mers în următoarea zi la sală. Vă dați seama că nu aveam costum. M-am dus în tricou și în pantaloni scurți . Direct în groapa cu bureți m-am aruncat. Mama nu mă mai putea scoate de acolo. Deci, domnul Sorin Bechir m-a selecționat de la grădiniță și am intrat automat în grupa pe care o avea cu doamna antrenoare Mirela Szemerjai. M-am integrat acolo foarte repede.

A fost așa o „dragoste la prima vedere” între tine și gimnastică?

Maria Holbură: Da, mi-a plăcut mult. Le vedeam în sală și pe fetele mai mari cum se antrenau la paralele, bârnă și mai ales la sol mi-au captat atenția.

Erai la 5 ani un copil dornic de joacă, de țopăială. Îți amintești câți ani au trecut până când gimnastica a devenit un lucru mai serios și ai obținut prima medalie?

Maria Holbură: Prima medalie a fost la 8 sau 9 ani, la un campionat școlar de la Buzău: un loc III la bârnă pentru care m-am bucurat foarte tare.

Care sunt aparatele tale preferate?

Maria Holbură: Solul și săriturile la început. Acum nu îmi mai plac săriturile, prefer solul și bârna.

Vremea a trecut și ai ajuns la lotul de junioare. A fost un pas important pentru tine atunci…

Maria Holbură: Da, am fost foarte fericită. Vă zic și o poveste mai amuzantă. Eram în 2012 și cam pe atunci se făceau selecțiile la loturile de junioare. Tatăl meu mi-a spus că dacă mă iau la lot îmi cumpără un telefon nou. Și am încercat să fac tot posibilul ca să obțin telefonul. Nu a trecut nici măcar un an și am fost selecționată la lotul de junioare de la Deva. Peste o săptămână promisiunea a fost onorată. Am avut telefonul dorit, iar eu am fost foarte fericită.

Să le spunem cititorilor noștri că tatăl tău a făcut sport de performanță…

Maria Holbură: Da, Ion Holbură a făcut lupte libere. Am luat de la el “microbul” numit sport. O mentalitate de luptător, de învingător.

Iar după un timp ai făcut pasul de la lotul de junioare la cel de senioare. Cum a fost?

Maria Holbură: Am stat din aprilie 2013 până în ianuarie 2015 la Deva. Din ianuaire până în decembrie 2015 am stat la Izvorani și pentru mine era ceva extraordinar să mă duc la lotul mare, să mă antrenez cu cei mai mari antrenori, doamna Mariana Bitang și cu domnul Octavian Bellu. Erau acolo sportive redutabile: Larisa Iordache, Diana Bulimar. După aceea a venit și Cătălina Ponor. Eram copleșită. Mai ales când m-am întâlnit prima oară cu Catălina Ponor nu știam cum să mă adresez. Mă gândeam: oare să îi zic “Bună ziua!”sau „Bună!”?Pentru că era diferență destul de mare între noi și chiar nu știam cum să-i spun. Din decembrie 2015 am plecat la „Lia Manoliu” și am stat acolo până în iulie 2016. Am avut apoi o vacanță și am plecat înapoi la Deva, prin septembrie.

Ai participat cu echipa României la CM Stuttgart 2019, ai obținut calificarea la Jocurile Olimpice de la Tokyo 2020…

Maria Holbură: Stuttgart 2019 se află într-un Top 3 al celor mai frumoase momente din viața mea. Pe podium la acest capitol se mai află Rio 2016 (la recalificări pentru JO din acel an).După Stuttgart 2019 mă gândeam că o să mă las de gimnastică pentru că aveam probleme de sănătate. Mă durea foarte tare tendonul, de 2 ani mă chinuiam cu el. Ba făceam pauză, ba mă reapucam. După fiecare dată când mă reapucam mă durea tendonul din ce în ce mai tare. Mi-l bandajam atât de strâns încât mi se învinețea piciorul și efectiv îmi venea să plâng de durere.L uam și o grămadă de antiinflamatoare.

Ce bine că nu te-ai retras, uite așa, concurând bine, te-ai calificat la Tokyo…

Maria Holbură: Da, a fost una dintre cele mai frumoase zile din viața mea. Mi-au dat vestea doamna Marcela Fumea și domnul antrenor Florin Uzum. Eu mi-am dorit foarte mult să ne calificăm atunci și cu echipa României la JO Rio 2016. Chiar făcusem un calcul: dacă nu ratam niciuna, ne calificam de pe ultimul loc. Dar ce ar mai fi contat de pe ce loc ne-am fi calificat? Dar nu știu, am simțit că efectiv nu s-a vrut…

Larisa Iordache a obținut și ea ulterior calificarea la JO Tokyo 2020. Cum a fost când ați ajuns în satul olimpic?

Maria Holbură: Primul gând a fost: “Wow! Sunt aici în sfârșit! Am ajuns aici prin munca mea!” Mi-a părut rău că nu am avut voie să ieșim, am stat doar în satul olimpic. Tot timpul cu mască pe față pe oriunde mergeam. Am stat 4 sportive într-un apartament. Eu cu Larisa Iordache într-o cameră, Raluca Olaru și Monica Niculescu de la tenis de câmp în cealaltă cameră. Mai vorbeam între noi, ne mai încurajam. A fost foarte bine. Cu ceilalți sportivi din echipa României nu prea am apucat să socializăm, pentru că aveam programe foarte diferite de antrenamente și de competiție.

Ai avut evoluții curate și, chiar dacă nu te-ai calificat în finale, specialiștii au apreciat că te-ai prezentat onorabil, fără ratări. Ai ocupat locul 65.

Maria Holbură: Pentru mine prea puțin a contat pe ce loc am fost. Eu doar am vrut să îmi fac integralele fără ratare, curat, frumos, cu zâmbetul pe buze cum știu eu să fac. Pentru că acest lucru mă ajută foarte mult și în antrenamente și în concurs. Dacă am zâmbetul pe buze îmi este mult mai ușor și mă simt mai sigură pe mine. Participarea la JO Tokyo a fost cel mai emoționant moment din viața mea, concursul a reprezentat cea mai emoționantă zi din viața mea. Am avut o grămadă de emoții și la încălzirea pe aparate. Apoi am zis că nu am de ce să fiu emoționată. Am încercat să mă gândesc că nu se uită nimeni la mine, că nu este nimeni în tribună (de fapt nici nu a fost public  în sala de concurs). Am încercat să nu pun presiune pe mine și să mă simt cât mai bine.

Înainte de JO te-ai antrenat cu soții Lăcrăcioara și Cristian Moldovan, care o pregătesc și pe Larisa Iordache…

Maria Holbură: Da, iar după concurs au fost foarte fericiți că am reușit un concurs fără ratare și cu zâmbetul pe buze. Iar prezența Larisei lângă mine a fost benefică. Tot timpul ne-am încurajat. Am încercat și eu s-o ajut cât de mult am putut, mai ales cu toate problemele pe care le-a avut. Să fim ca surorile.

Din păcate Larisa Iordache nu a putut concura în finala de la bârnă, deși era calificată…

Maria Holbură: La cum o știu eu pe Larisa, sigur era pe podium dacă starea sănătății i-ar fi permis să ia startul. Nu avea cum să rateze medalia.

Am auzit multă lume spunând că gimnastica este cel mai greu sport. Este adevărat?

Maria Holbură: Practic gimnastica de 16 ani. Și mie mi se pare printre cele mai grele sporturi. Sunt multe sacrificii pe care le faci, sunt multe dureri. Există, desigur, și satisfacții, dar sacrificiile mi se par uneori prea mari pentru satisfacțiile care sunt uneori foarte mici.

Acum te afli în orașul natal, Constanța, într-o binemeritată vacanță…

Maria Holbură: Încerc să profit de timpul liber și să stau cu părinții, cu sora mea. În ultima vreme nu am avut timp să stau cu ei. Încerc să-mi vizitez mai toate rudele pe care le mai am. Mai pictez acasă.

Ce alte pasiuni mai ai?

Maria Holbură: Nu pot să spun că este o pasiune, dar îmi place mult să știu că am toate lucrurile aranjate în dulap, să am curățenie în dulap și peste tot în casă. Am o colecție de genți la care tot timpul mă uit. Și încerc să văd ce îmi lipsește ca să pot să-mi mai cumpăr. Îmi plac mult și bijuteriile, port tot timpul cercei, brățări, lănțișoare. Iar hainele…niciodată nu sunt prea multe.

Până pe 9 august ești în vacanță. Ce vei face apoi?

Maria Holbură: Încă nu m-am decis. Trebuie să mai vorbesc despre asta și cu părinții mei, trebuie să mă consult și cu antrenorii. Sunt studentă la kinetoterapie, Universitatea Ovidius din Constanța, urmează anul III. Îmi văd viitorul pe această parte medicală, pentru că îmi place mult să ajut oamenii care au probleme de sănătate, să știu că pot contribui la fericirea lor.

Maria, noi te felicităm pentru participarea la JO Tokyo 2020, îți spunem” La mulți an!” (pentru că pe 16 septembrie împlinești 21 de ani) și îți dorim noroc în viață.

Maria Holbură: Vă mulțumesc din suflet pentru încurajări, le mulțumesc antrenorilor, părinților, tuturor celor care mi-au fost aproape și m-au încurajat prin mesaje sau personal. Vă doresc numai bine și sper ca în 2024 să fie cu medalii la Jocurile Olimpice de la Paris.

Interviu realizat de Larisa Calistru / Foto – arhivă personală