„Amintiri din pandemie“ | Studenţii de la Medicină, în linia întâi, alături de medici: „Fără ei nu ne-am putut descurca, au fost extraordinari!“
Publicat de , 19 mai 2021, 12:47
În linia întâi, alături de medicii constănțeni s-au aflat și încă se află studenții de la Medicină. „Fără ei nu ne-am putut descurca, tinerii au fost extraordinari”, mărturisește conf. univ. dr. Irina Dumitru de la Spitalul de Boli Infecțioase Constanța.
Unii și-au dat examenele în saloane de spital sau în corturile de la Spitalul Mobil, alții au stat departe de familie, înainte de apariția vaccinului, ori au făcut sărbătorile de iarnă singuri. Pentru toți, pandemia a fost o provocare nemaiîntâlnită. Amintirile și fotografiile din pandemie vor fi strânse într-o carte care le va fi dăruită în momentul absolvirii studenților de la Facultatea de Medicină a Universității „Ovidius”.
Andreea Bugescu este studentă în anul VI la Facultatea de Medicină a Universității Ovidius. Abia ieșită din tura de 12 ore de la Spitalul Militar de Urgență Constanța, ne spune ce a însemnat pentru ea să fie voluntar în pandemie. „A însemnat o provocare, a însemnat un moment unic pentru noi toți cumva, pentru că sperăm să nu ne mai întâlnim cu așa ceva și predecesorii noștri nu s-au întâlnit. Considerăm că am avut foarte, foarte multe de învățat din această experiență”.
Care este experiența care te-a marcat în perioada aceasta de voluntariat?
Andreea Bugescu: Faptul că pacienții vin foarte, foarte târziu. COVID-ul este o boală tratabilă, este o boală care poate fi ținută sub control, dar nu dacă este în evoluție atât de avansată, așa cum au venit o grămadă de pacienți care, din păcate, au și pierdut lupta cu acest virus.
Dacă ar fi să alegi o amintire care să fie inclusă în volumul care este pregătit de Universitatea Ovidius, care ar fi aceea?
Andreea Bugescu: Experiența pe care am avut-o reîntâlnindu-mă cu colegii mei după aproximativ trei luni de la momentul în care am început să devenim voluntari, în noiembrie anul trecut. Cât de schimbați eram toți, cum așteptările noastre au fost depășite.
Cum au fost depășite? La ce vă așteptați voi și ce ați găsit?
Andreea Bugescu: Ne-am așteptat ca lucrurile să fie un pic mai ușoare, lucrurile să meargă ca în filme și ne-am trezit cu foarte mulți pacienți, ne-am întâlnit cu o patologie pe care profesorii noștri sau doctorii cu care noi am lucrat nu știau să o gestioneze sută la sută, era ceva cu care nimeni nu s-a mai întâlnit până în momentul acela și, cumva, evoluția și experiența unui pacient de la internare până la externare sau de la internare până la, din păcate, decesul acestuia au fost câte o emoție pentru fiecare în parte. Și lucrul acesta, în momentul în care l-am povestit cu toții, a fost ca o legătură nescrisă, dacă vreți.
În perioada în care ați fost voluntari ați avut și examene…
Andreea Bugescu: Am reușit să ne gestionăm pe de-o parte cu examenele de acasă, dar majoritatea colegilor mei au dat examenele în spital, au avut câte o cameră rezervată pentru așa ceva. Eu și cu colegii mei de la Spitalul Militar, la momentul acela, eram repartizați la corturile militare de la stadionul Portul și am dat examenele în cort. Sărbătorile, majoritatea dintre noi, le-am făcut departe de casă, din dorința de a ne proteja părinții, motiv pentru care am făcut sărbătorile, o parte dintre noi, singuri. Poate ne-am văzut părinții la trei săptămâni, la o lună, de la momentul în care noi am devenit voluntari, foarte precauți, cu măști, dacă s-a putut, în spații deschise. Toți colegii mei au făcut sacrificii în iarna și în primăvara aceasta.
Ați fost puși în situația în care să îngrijiți cunoscuți, rude, persoane apropiate?
Cred că cu toții am avut măcar o persoană apropiată, un prieten sau o cunoștință pe care a trebuit să îi internăm.
Perioada de voluntariat a fost și o școală, ați învățat mult mai multe…
A fost o experiență pe care, este adevărat, nu o întâlnimîn practica pe care noi o știm. Cumva, lumea și-a pus speranța și încrederea în noi că putem să evoluăm. Am încercat să ajutăm cât mai mult cadrele didactice, să arătăm că știm, când nu știm, să știm să cerem ajutorul și sper din tot sufletul că și pentru ei am fost un real ajutor în perioada aceasta.
Și chiar le-au fost de mare ajutor cadrelor medicale din spitale, confirmă dr. Irina Dumitru, medic șef de secție la Spitalul de Boli Infecțioase Constanța. Medic infecționist și cadru didactic, Irina Dumitru vrea ca voluntarii să fie răsplătiți într-un mod inedit: printr-un volum care să le cuprindă amintirile din pandemie. „Tinerii au fost minunați în toată această perioadă de pandemie, nu ne-am fi descurcat fără ei. Studenții de anul VI, în special, și studenții de anul V, care s-au oferit voluntari, au fost extraordinari, au intrat pe secții, au lucrat cot la cot cu noi, au învățat să facă foarte multe manevre și, repet, fără ei nu ne-am fi descurcat atunci când aveam un număr foarte mare de pacienți. De aceea ne-am hotărât să le facem o dedicație, ca să spun așa. Împreună cu conducerea Universității Ovidius din Constanța, ne-am hotărât să le pregătim un volum dedicat lor, fiecare dintre studenții implicați să prezinte o amintire din pandemie, ca să spun așa, ce a făcut, unde a fost și cu ce s-a implicat și, la final, vom pune o grămadă de fotografii. Oamenii ăștia au lucrat cot la cot cu noi, dar, în același timp, și-au dat și examenele și au avut rezultate foarte bune la examene. Vă dați seama că a fost un efort foarte, foarte mare. Puteau să stea acasă în sânul familiei sau să stea doar să învețe, dar nu, au vrut și totul a fost pe voluntariat și asta înseamnă foarte mult! Această carte sperăm să o publicăm până la toamnă, atunci când vor avea festivitatea de absolvire.“
Pentru ca amintirile din pandemie ale voluntarilor să vadă lumina tiparului este nevoie și de sponsori. În total, aproximativ 100 de studenți din anii terminali de la Facultatea de Medicină a Universității Ovidius s-au oferit să fie voluntari în spitale, la Serviciul Județean de Ambulanță sau la centrele de vaccinare din județul Constanța.
Redactor – Cătălina Radu / Foto – Arhiva personală