Conferențiar universitar doctor Daniel Citirigă: Prințul și apoi regele Carol a impus un standard central-european și chiar occidental pentru România

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 10 mai 2021, 10:33

Se împlinesc 140 de ani (1881) de când au avut loc festivităţile prilejuite de proclamarea Regatului şi încoronarea domnitorului Carol I (prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen/1839-1914) ca primul rege al României (la 14.III.1881, Parlamentul votase transformarea României în Regat). Preşedintele Parlamentului le-a înmânat regelui Carol I şi reginei Elisabeta (soţia sa) coroanele realizate din oţelul unui tun cucerit de la turci în timpul Războiului de independenţă (1877-1878).

Invitat la ’’Interviul dimineții’’ Radio Constanța, conferențiar universitar doctor Daniel Citirigă, prodecan al Facultății de Istorie și Științe Politice din cadrul Universității Ovidius, ne-a vorbit pe această temă.

Care a fost rolul monarhiei în modernizarea României?

Daniel Citirigă: Data de 10 mai începe practic cu anul 1866, atunci când prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen ajunge în România, după ce o coaliție formată din conservatori și liberali radicali l-au forțat pe Alexandru Ioan Cuza să abdice. Pentru a stabiliza situația internă care era destul de încordată între facțiunile din interiorul României din acel moment opțiunea a fost pentru a aduce un prinț străin. După ce Filip de Flandra (fratele regelui Belgiei) a refuzat tronul României, persoana aliată și care a acceptat avea să fie prinţul Carol de Hohenzollern. În primul rând aș spune că rolul monarhiei a fost unul accentuat prin stabilizarea acestei situații interne. Odată cu aducerea lui Carol a fost adoptată o Constituție extrem de liberală pentru vremurile acelea (după modelul belgian). După părerea mea, prințul și apoi regele Carol a impus un standard central-european și chiar occidental pentru România. Iar una dintre mizele sale a fost de a transforma România într-un stat cu viziune central-europeană și europeană. După adoptarea Constituției au continuat reforme în România, Războiul de Independență a dus la recunoașterea României la Congresul de la Berlin din 1878. Am putea adăuga alipirea Dobrogei la România și proclamarea Regatului în 1881.Pentru a consolida această independență, regele Carol alături de câțiva oameni politici influenți precum Petre P. Carp sau Dimitrie Sturza au pus România pe o direcție central-europeană în relațiile externe,în sensul în care în 1883 a aderat la alianța alături de Puterile Centrale, Austro-Ungaria și Germania.Timp de 30 de ani România a avut această alianță iar odată cu declanșarea Primului Război Mondial și în ciuda faptului că regele Carol a optat pentru intrarea în tabăra Puterilor Centrale și pentru a susține Germania, oamenii politici în frunte cu Ion I.C. Brătianu au optat pentru neutralitate timp de 2 ani, după care România s-a alăturat Antantei. În timpul domniei lui Carol din 1866 și până în 1914 România cunoaște o perioadă de înflorire iar rolul prințului și apoi al regelui prin Constituție și prin implicarea directă în anumite domenii ale politicii a fost de foarte mare importanță pentru dezvoltarea României.

Care a fost contextul proclamării regatului și încoronarea lui Carol I, ca prim rege al României?

Daniel Citirigă:În 1878 României i se recunoaște independența, dar nu fără convulsii politice internaționale. România participase la războiul ruso-turc după care intră într-un mic conflict cu Rusia, care la finalul războiului revendică 3 județe din sudul Basarabiei : Cahul, Ismail și Bolgrad, pe care le pierduse în urma Congresului de la Paris din 1856. Iar după ce le revendică sigur că a fost clasa politică românească foarte indignată de această măsură.Cert este că Rusia convinsese și celelalte mari puteri să accepte această revendicare iar pentru a consola România, țării noastre i se oferă Dobrogea la schimb cu aceste 3 județe. După proclamarea independenței de stat a României, sigur că importanța simbolică pe plan internațional era foarte mare. Din acel moment România devine independent și are voie să semneze tratate internaționale cu alte state și chiar stabilește oficii consulare în Austro-Ungaria sau în Rusia.

Ce s-ar fi întâmplat dacă România nu alegea calea monarhiei după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza?

Daniel Citirigă: În România erau și mișcări republicane. Lui Carol nu i-a fost foarte ușor să se impună. Din scrisorile pe care I le-a trimis fratelui său reiese că a avut momente în care era aproape convins să abdice. La acel moment regimurile din Balcani erau eminamente monarhice. Cred că ce vedem în jurul României și tradiția de la acel moment a dus la cea mai bună soluție: monarhia.

Care a fost rolul regelui Mihai în viața țării? De ce România nu a mai putut reînnoda firul monarhiei după 1989?

Daniel Citirigă: Destinul regelui Mihai a fost încă de la început unul special. El devine rege prima data la 6 ani, după ce Carol renunță la tron pentru Elena Lupescu și pleacă în occident cu ea. Timp de 3 ani România este condusă de o regență și atunci sigur că minorul Mihai, care nu putea să își exercite funcția, devine rege. După care revine Carol iar în 1940, atunci când Ion Antonescu îi cere imperativ lui Carol să părăsească tronul, Mihai redevine rege la 19 ani. Și această domnie este în umbra autoritarului Ion Antonescu, cel care primise puteri nelimitate și era în timp de război. Însă rolul regelui Mihai este unul fundamental în schimbarea politicii României în al II-lea Război Mondial, odată cu 23 august 1944. Văzând că Ion Antonescu tergiversează negocierile de armistițiu ale României și de ieșire din tabăra nazistă, regele Mihai decide arestarea acestuia. Din acel moment România schimbă armele și continuă războiul alături de aliat, ceea ce a favorizat o poziție privilegiată mai ales în recuperarea întregii Transilvanii în disputa cu Ungaria. Pentru că la acel moment și Ungaria și România erau în tabăra nazistă și ambele doreau la final să aibă întreaga Transilvanie. Un rol extrem de important îl are regele în acești ani: din 1944 până la 30 decembrie 1947, când este forțat să abdice. Spun un rol important pentru că el nu a acceptat ușor impunerea unui regim, a unui guvern pro-comunist condus de Petru Groza. Apogeul acestei politici s-a concretizat atunci când sovieticii l-au amenințat pe regele Mihai că dacă nu abdică vor ucide 1000 de tineri pe care îi aveau închiși. Regele sigur că abdică și în România se instaurează Republica Populară Română. Și aici trebuie să spunem că a fost o republică instaurată cu tancurile sovietice. Iar în 1990, când România revine după revoluție la regimul democratic pluripartitist, s-a văzut foarte clar că regale avea un rol extrem de important în mentalul colectiv al românilor dar și în cel al adversarilor politici care la acel moment nu erau alții decât foștii comuniști din eșalonul II. Aceștia știau că regele Mihai este un pericol pentru ei. Și atunci regelui i s-a interzis să vină în România. În 1990,în timp ce se îndrepta spre Curtea de Argeș, a fost întors din drum de pe autostradă și obligat să părăsească România. În 1992 i s-a permis să vină de Paște dar în 1994 din nou a fost întors de pe aeroport. Abia în 1997 a reprimit cetățenia română. Deci este evident că dacă la acel moment era un reper pentru un adversar real al politicii lui Ion Iliescu, acesta era regele Mihai și mai era un om politic precum Corneliu Coposu. Apropo de asta, nici la înmormântarea lui Corneliu Coposu nu i s-a permis regelui să vină în țară. Deci comportamentul președintelui Iliescu și a guvernului său de la acele momente demonstrează în opinia mea faptul că pentru republica care cumva continua tradiția aceasta ilegală cu tancul sovietic era un pericol monarhia. Dacă este să îmi dau și eu cu părerea, cred că cinstit ar fi fost să existe o perioadă neutră în care populația să fie informată corect despre rolul monarhiei. Pentru că a fost o propagandă în vremea comunismului prin care monarhia a fost ostracizată după abdicarea regelui și s-au spus multe minciuni despre acesta. Ar fi fost normal să existe un referendum, dar deja aceasta este o utopie!

Realizator – Larisa Calistru