INTERVIU | Sergiu Sebeși (Asociaţia CSR Nest): „Spiritul civic crește și componenta de mediu devine din ce în ce mai importantă în viețile noastre, iar constănțenii încep să percuteze…Bob cu bob aducem schimbarea!“

Publicat de , 28 aprilie 2021, 18:14 / actualizat: 29 aprilie 2021, 13:46

Cea de-a doua ediție a proiectului „Azi pentru mâine în comunitate“ se va desfășura în 9 județe, printre care și Constanţa. Noutatea pe care o aduce ediția din acest an este componenta de traininguri dedicate instituțiilor și autorităților. Acestea vor oferi pregătirea necesară acestor entități în susținerea procesului de colectare separată.

Liliana Moldoveanu a realizat un interviu cu Sergiu Sebeși, președintele Asociaţiei CSR Nest, inițiatoarea proiectului.

Sergiu Sebeși, ONG-ist de ani de zile, cum este viața de ONG-ist în România?

Mai în glumă mai în serios, de la foarte bine în sus! Unu, dacă faci ce-ți place, doi, dacă ai suficientă nebunie să faci o meserie, de la voluntar să ajungi să faci proiecte, să câștigi și bani, și prieteni și parteneri, și să angajezi și alți colegi cărora să le asiguri siguranța zilei de mâine, e minunat! Și pe lângă asta, cât mai mulți oameni, firme, voluntari, familii, copii, toți au loc la noi, mai ales că noi avem o abordare cât se poate de prietenoasă, în a avea cât mai mulți parteneri. Îmi place să cred despre asociația noastră că e una dintre poate, din păcate, puținele asociații care face networking în țara asta. Apropos, chiar am fost acuzat că folosesc cuvântul „networking” și nu este românesc. M-am interesat și nu am găsit un sinonim. Dar, poate mai învățăm. Trebuie, nu știu, să socializăm sau să ne întâlnim…

Sau e mai potrivit interconectare?

Da-da, uite, vezi, interconectare poate e un cuvânt un pic mai altfel.

Cum arată „Azi pentru mâine”?

Eu zic că arată bine. Noi avem proiecte aici de 10-12 ani. Deja avem prieteni și parteneri cum spuneam și „Azi pentru mâine” crește. Mai devreme, chiar în discuțiile noastre, povesteam cum antreprenori din Dobrogea mă sună și îmi zic „Uite, am cunoștințe, în București, în Buzău, acolo nu faci aceleași lucruri pe care le faci aici, pentru că ar vrea și ei să se implice și să lucreze cu tine!”

Eu cred că aceste două exemple arată o maturizare, nu știu, a pieței, a mentalității oamenilor și când spun asta nu mă refer doar la componenta de social, mă refer la antreprenori, la afaceri, la oameni, la business-uri, toată lumea vrea să fie mai activă în viața comunității. Că vorbim de educație, că vorbim de mediu, că vorbim de sănătate, fiecare parcă dă un pic mai mult și vrea un pic mai mult să facă. Și eu zic că „Azi pentru mâine” are loc, crește frumos.

Pandemia a însemnat o schimbare majoră? Va aduce schimbări și pe viitor, cum este percepția din perspectiva voluntariatului?

Da, a însemnat! Sincer, eu am crezut că dăm faliment, pentru că în primă fază nu am știut cât va dura. Și am fi fost, nu știu, probabil pentru economiști, o anomalie a falimentului, pentru că aveam foarte multe proiecte, totul mergea bine, aveam bani, dar nu puteam implementa proiectele. Eu zic că ne-am descurcat bine ca ONG-iști.

ONG-urile au sărit imediat în sprijinul autorităților, pe strângere de fonduri alături de companii, știți bine că s-a făcut la nivel național foarte mult voluntariat, de la bănci de alimente la livrat mâncare acasă, la persoanele izolate, în vârstă, și, încet-încet, a crescut încrederea în sine și ne-am revenit. Un alt lucru frumos care s-a întâmplat – ne-am digitalizat mult – poate că o parte din colegii mei nu sunt în totalitate de acord, dar eu zic că și digitalizarea ne ajută, dacă învățăm să o folosim corect în interesul nostru profesional.

Noi am reușit să o facem și ne-a ajutat foarte mult să creștem ca organizație și să ne adaptăm. Vă dau un exemplu: s-au închis școlile, noi nu mai putem ajunge la copii decât prin intermediul internetului. Și atunci a trebuit să fim mai creativi, să construim altfel de mesaje, pe care să le împachetăm astfel încât acele suflete curate să le accepte și să le înmagazineze în primă fază, sau să le pună niște semne de întrebare,  ca după aceea să reacționeze. Și am luat asta ca pe o profesionalizare, spre digitalizare. Ca echipă, eu zic că ne-am închegat mai bine, chiar dacă am lucrat de acasă, ne-a fost greu să comunicăm și a trebuit să avem mai multă răbdare unii cu alții și iar cred că ne-a ajutat și treaba asta.

Sergiu Sebeși, cunosc faptul că există o buclă și în viața de voluntar, adică totul pornește de la o scânteie, de la o idee, crește frumos, există mult entuziasm, și la un moment dat apare și dezamăgirea. Se poate ieși din buclă?

Se poate ieși, eu bucla am început-o, apropos, tot în Dobrogea, voluntar la Capidava. Așa a început cariera mea de ONG-ist. Am venit voluntar la Capidava acum mulți-mulți ani…

Ce se întâmpla acolo?

Pe un șantier arheologic, săpam, lucram împreună cu muzeul de aici și cu studenții de la universitatea de aici și cu cei de la Universitatea „Lucian Blaga” de la Sibiu. Am venit ani de zile la rând ca voluntar, după care un  alt grup de prieteni din Cluj au auzit că am experiență în voluntariat și „m-au furat” după facultate și m-au dus la Cluj, iar de acolo m-au dus prin toată lumea și, ca să ajungem să închidem bucla, să nu facem înconjurul lumii pe unde am fost, da, se întâmplă! Adică mie mi s-a întâmplat chiar din partea celor mai buni prieteni ai mei care nu mi-au oferit moralicește și sufletește mână liberă în a face voluntariat. În afară de familie, nimeni nu m-a susținut atunci când am plecat ca voluntar în străinătate, mi-au zis: „Stai, ai terminat o facultate, angajează-te, fă-ți  o familie, copii…” și  eu am zis – „Stai puțin, eu nu vreau să salvez toată planeta, dar o experiență o pot acumula, apoi mă pot întoarce acasă și face treabă.“ Acesta este primul exemplu. Mai departe a fost când a venit criza din anul 2008, când am fost cu toții încercați și recunosc că, efectiv, am avut luni când am trăit cu apă și covrigi. Și tot familia a fost cea care ne-a susținut să punem asociația pe picioare.

A fost un alt mare hop, dar în același timp putem vorbi și de lucruri pozitive – am avut firme care au crezut în noi, care ne-au susținut și la bine și la greu, și care, credeți-mă, și când lucrasem cu acele firme într-un alt ONG care s-a desființat, au zis „Nicio problemă, noi îți dăm bani, fă-ţi ONG, că noi tot cu tine lucrăm.“ Este un alt exemplu care arată că „cine se aseamănă se adună“ și într-o faptă bună întotdeauna e loc de mai mult și de mai bine. La fel s-a întâmplat când am început să lucrăm cu instituțiile și autoritățile publice. Toată lumea le blama, le punea la zid. Abordarea noastră a fost alta, una sinceră și poate prea sinceră și prea dură în direcția de comunicare – să zicem că nu erau toate autoritățile sau instituțiile pregătite în a face față unei comunicări așa cu noi, dar, cu timpul, tot cum zice poporul – „s-au dat pe brazdă“. Şi acum nu facem politică, vă vorbesc de oameni. Eu nu am menționat niciun partid, pot să spun că sunt oameni care când au avut răbdare să ne asculte și ne-au înțeles, poate nu au avut o revelație de moment, poate peste 3 luni, 6 luni, un an, au zis „Stai că mi-am amintit eu de ei, ia să-i caut!“

Discuția o purtăm într-o zi frumoasă, cu soare, va veni vara, vă vom întâlni pe plajă?

Cu siguranța, da, pentru că mai avem mult de muncit la a deveni cetățeni buni și uite, pot să zic ceva despre buclă…mi-a mai venit în minte una: am avut o dezamăgire în pandemie, îmi povestea o colegă de breaslă, o directoare într-o fundație mare, că se aștepta lumea să reacționeze mai frumos și mai bine în pandemie, pe latura socială. Într-adevăr, s-au strâns zeci de milioane prin sponsorizări, de la companii, cu ajutorul ONG-urilor, dar dezamăgirea vine de la omul de lângă tine, de la cetățean, de la faptul că în continuare „să crape capra vecinului“ la noi este un stil de viață, mai elegant decât ce se creează la categoria „modă“ la Milano, Londra sau Paris. Întorcându-mă pe plajă, aici avem încă o bătălie de dat – insistăm, construim, dezvoltăm, avem deja susținerea autorităților și a foarte multor societăți comerciale, și dacă pot să le mulțumesc tuturor, eu le zic „terasiști” tuturor antreprenorilor care au un business pe litoral și care gândesc sustenabil, gândesc curat, își îngrijesc afacerea, au grijă de angajați și au grijă și de mediu, de mare, de deșeuri, de absolut tot. Vreau să le mulțumesc că de trei ani ne sunt alături.

Referitor la întâlnirea de astăzi, Sergiu Sebeși, de la Constanța, au fost adresate întrebări din partea voastră, practic, este un sondaj pentru voi, prin care cunoașteți situația privind colectarea selectivă a deșeurilor în zona noastră, a Dobrogei. Problemele sunt altele comparativ cu alte zone?

Eu zic că sunt undeva la mijloc, în sensul bun al cuvântului. Cu toții avem așteptări, nu mă așteptam să găsesc Norvegia sau Japonia aici, dar avem simțul realității. Nu strică să visăm înspre țări care au ajuns la un grad, să zic ridicat,  pe partea de colectare. O concluzie pe care o trag și pe care o salut și îmi place foarte mult este că spiritul civic crește, și componenta de mediu devine din ce în ce mai importantă în viețile noastre ca și cetățeni, iar constănțenii încep să percuteze. Că e vorba de turiștii care vin și lasă mizerie și trebuie să-i tragem de urechi, că e vorba de Marea Neagră care trebuie îngrijită, promovată și făcută să fie sustenabilă, dacă vorbim de strazile noastre, de casele sau blocurile unde lucrăm, oamenii devin mai activi, îi încurajez ca vocile lor să fie mai agresive în a fi auzite și a ajunge acolo unde trebuie, a nu bate câmpii, și aici le recomand să socializeze pe rețele sociale, să caute informația, să se grupeze în acele grupuri civice, să lucreze cu ONG-urile care deja știu cum se lucrează în această bătălie în a se face auziți și bob cu bob aducem schimbarea.

Redactor: Liliana Moldoveanu / Foto – Liliana Moldoveanu