Răzvan Pantelimon – licențiat în științe politice, lector universitar doctor – Un discurs bun are mai multe roluri: de la rolul de informare a celor cărora li se adresează până la rolul de a convinge
Publicat de Daniel Țăndăreanu, 15 martie 2021, 10:16
Ziua Internatională a Discursului (“World Speech Day”) este sărbătorită din 2016 în peste 100 de țări de pe glob și lansată de Simon Gibson în 2015 la Forumul Democrației de la Atena, în urma efortului acestuia de a construi o bază gratuită de discursuri contemporane și istorice.
Prin această zi se sărbătoreşte puterea discursului de a aduce comunități împreună, de a inspira, de a împărtăși idei și emoții și în cele din urmă de a transforma vieți. Am discutat pe această temă cu Răzvan Pantelimon – licențiat în științe politice, lector universitar doctor la Universitatea “Ovidius” din Constanța, invitat la “Interviul dimineții” Radio Constanța.
Ce ne transmite discursul și cum trebuie să fie el?
Răzvan Pantelimon : Un discurs bun are mai multe roluri: de la rolul de informare a celor cărora li se adresează până la rolul de a convinge, de a persuada și – de ce nu? – și de a ne distra. Un discurs pentru a fi acceptabil, pentru a deveni de fapt internalizat și primit de către cetățeni trebuie să aibă și dozele de umor, de elemente care să atragă atenția. Și atunci un discurs este extrem de important pentru că el poate mobiliza societatea la un anume moment. Sunt faimoase discursurile încă din antichitate și până în zilele noastre. Cu toții am auzit de discursurile lui Winston Churchill sau ale lui Charles de Gaulle din timpul celui de-al doilea război mondial, de celebrul discurs “I have a dream” al lui Martin Luther King care stă practic la baza ideii de drepturi civile . Sunt astfel de discursuri care încearcă să ofere până la urmă un sens, o direcție unei societăți. Și ar trebui poate ca astfel de discursuri să fie rostite, spuse și de către clasa noastră politică, mai ales în această perioadă de criză prin care trecem. Pentru că am avea cu toții nevoie de încurajare și de mobilizare.
Cum sunt discursurile politicienilor se ridică la așteptările comunității? Transmit ele încredere?
Răzvan Pantelimon : Din păcate discursurile sunt tot mai fade, mai lipsite de conținut și de atractivitate, pentru că ne-am obișnuit foarte mult a folosi alte mijloace de comunicare. Și aici vorbim despre rețele, de imagini video. Am pierdut obișnuința de a-l asculta pe celălalt și atunci și discursurile încep să scadă din punct de vedere al conținutului. Dacă ne uităm totuși în spațiul românesc al perioadei anilor 1990 au mai existat poate exemple de astfel de discursuri care reușeau să mobilizeze, însă acum oamenii din politică sunt tot mai puțin înclinați să vorbească în public, să transmită ceva direct cetățenilor. De multe ori poate chiar se tem în subconștientul lor să vorbească direct și atunci ei utilizează alte mijloace. Vedem că principalul mediu de comunicare acum sunt rețelele de socializare prin care oamenilor li se transmit niște texte, niște cifre, niște date, dar fără să fie îmbrăcate în acea căldură umană a discursului.
Asta în vreme ce, prin discurs, devin politicienii modele de urmat?
Răzvan Pantelimon : Exact! Un discurs oferă informații dar în același timp oferă și o mobilizare, poate oferi un model. Nu oricine are capacitatea născută de a rost un discurs. De fapt sunt foarte puține astfel de personae care au carismă. În general, marii oratori (și asta o știm încă din antichitate, de la Demostene plecând) învață această artă a discursului, a vorbitului în public. Ea trebuie învățată, un discurs se repetă în permanență, se face un exercițiu. Însă din păcate clasa politică (și nu numai în România, ci în general) a pierdut această obișnuință a vorbitului în public și de multe ori unii politicieni nici nu vor să învețe (să spunem așa) să vorbească în public.
De ce credeți că jumătate dintre români se tem să vorbească în fața unui public?
Răzvan Pantelimon : Să știți că nu doar în cazul românilor se întâmplă acest lucru, ci și în alte societăți. Teama de a vorbi în public este considerată una dintre principalele “frici”, de multe ori ne este mai frică de a vorbi în public decât de moarte sau de altceva. De ce? Pentru că nu avem obișnuința, de multe ori sistemul nostru educational nu ne învață să vorbim, să dezbatem. Adesea ni se spune: “Nu vorbi neîntrebat!“, “Stai la locul tău!”. Avem situații negative, ni se spune: „Ești prost!”, „Ai Greșit!”, „Nu știi ce spui!”, etc. Și atunci, din toate aceste considerente, oamenii dezvoltă o fobie, o frică față de vorbitul în public, față de discurs până la urmă. Dar nu trebuie să ne gândim la discurs doar ca la un vorbit în fața unei mulțimi imense de oameni. Până la urmă și când te duci să dai un interviu pentru job tot un discurs este, la fel când vorbești într-un grup de prieteni.
Sunteți lector universitar doctor la Universitatea “Ovidius” din Constanța, sunteți licențiat în științe politice. Vă învățați studenții cum să vorbească în public?
Răzvan Pantelimon : Eu și unii dintre colegii mei încercăm acest lucru, avem o serie de cursuri de comunicare politică, de analiză electorală. Încercăm să îi învățăm pe studenți pentru că și ei fac parte din acest grup care de multe ori are o teamă de a vorbi. Încercăm să le descifrăm tainele vorbitului în public, ale discursului. Contează foarte mult și cum spui, nu numai ce spui. Sunt foarte multe elemente, eu și colegii mei încercăm să le transmitem studenților toate aceste elemente.
Să înțelegem că vorbitul în public nu trebuie să ne creeze frici și emoții, pentru că până la urmă poate reprezenta o carte de vizită a noastră?
Răzvan Pantelimon : Da, este o artă care se învață. Prin exercițiu, această știință sau artă a vorbitului în public (cum vreți să-i spuneți) se învață.Și cu toții cred că putem să învățăm să vorbim în public, să ne depășim fricile, temerile și fobiile.
Realizator – Larisa Calistru