INTERVIU | Antrenorul echipei feminine de gimnastică artistică a României, Nicolae Forminte: „Antrenorul poate să ducă gimnasta lângă podium. Pe podium și la medalie este drumul pe care fiecare sportivă trebuie să-l străbată singură“

Publicat de , 29 decembrie 2020, 17:21

Delegaţia României s-a întors de la Campionatele Europene de gimnastică artistică de la Mersin (Turcia) cu o salbă de medalii: aur la bârnă și sol prin Larisa Iordache, argint pe echipe,  sărituri (Larisa Iordache) şi bârnă (Silviana Sfiringu).

Aflat câteva zile în vacanță acasă, la Constanța, antrenorul echipei feminine de gimnastică artistică a României, Nicolae Forminte, a vorbit într-un interviu acordat postului nostru de radio despre ce au însemnat aceste Campionate Europene și ce așteptări are de la anul 2021.

Ce înseamnă aceste rezultate pentru gimnastica românească?

Nicolae Forminte: În opinia mea, aceste rezultate au fost un prilej de bucurie, dătător de speranțe. Gimnastica românească avea nevoie de un rezultat cât mai repede posibil, pentru ca pe acest rezultat să poată constui viitoarea echipă reprezentativă și să se poată aborda cu mai multă încredere Campionatele Europene de anul viitor unde, pe lângă lupta pentru o poziție cât mai bună în clasament și pentru podium, gimnastele din România vor da o bătălie acerbă să prindă un loc de calificare  pentru Jocurile Olimpice de la Tokyo. Toată lumea avea nevoie de această bucurie. Eu personal o încadrez în această poziție: de mare bucurie și – de ce nu? – o realizare a fetelor. Nu contează care a fost conjunctura în care s-au desfășurat  europenele pentru că fetele și-au făcut exercițiile. De fiecare dată, primul adversar pe care trebuie să îl învingi este propria persoană. Apoi aparatul și după aceea sunt adversarele.

Ce v-au arătat aceste întreceri de la CE, ați văzut exact unde se situează fetele și ce este de făcut în continuare?

Nicolae Forminte: La aceste Campionate Europene de senioare, și mă refer în mod special la fetele din Constanța, Silviana Sfiringu și Ioana Stănciulescu, ele au fost prinse într-o etapă de revenire după incidente neplăcute petrecute în sala de antrenament datorită pierderii concentrării. Silviana Sfiringu a concurat cu o fisură la osul cubital al gleznei stângi, ceea ce nu i-a permis să abordeze foarte multe repetări. Ea a trebuit să sacrifice două finale (săriturile și solul), unde solicitările erau foarte mari pentru rezultatul echipei, motiv pentru care nu și-a făcut tot programul la sol, deci nu a prins nici finalele din această cauză. La sărituri – nu a efectuat a doua săritură din același motiv : se solicita prea mult glezna. În ceea ce o privește pe Ioana Stănciulescu, ea este într-un prim puseu de pubertate. Această pandemie și modul în care s-a desfășurat pregătirea, într-un cantonament închis, fără nicio ieșire afară, decât sală și cămin, și-a pus foarte mult amprenta asupra stării ei de spirit, lucru care s-a văzut în pregătire și s-a văzut din păcate și în concurs. Una peste alta, noi știm ce trebuie să facă gimnastele. Când spun „noi” mă refer la colectivul tehnic. Important este ca ele, gimnastele, să fi tras concluziile necesare. Bagajul lor de cunoștințe este mult mai mare, posibilitățile lor sunt mult mai mari. Trebuie doar ca ele să fie hotărâte și convinse că vor să prezinte acest bagaj, pentru că gimnastica până la un anumit nivel de dificultate este accesibilă unei plaje mai largi de gimnaste. Peste acest nivel de dificultate  ea este accesibilă doar acelor gimnste care au fost atinse de mâna divină și sunt în stare să își depășească propriile temeri și să prezinte în competiție tot ceea ce pregătesc în antrenament. Eu sper ca aceste Campionate Europene să fi fost pentru ele competiția care a spart gheața la nivel de senioare și ele să înțeleagă ceea ce le-am spus în permanență sunt lucruri adevărate: că la senioare lucrurile sunt mult mai diferite și mai precise decât la junioare. Că proba de foc este cea pe echipe, unde concurează 3 gimnaste și contează 3 note. Este cu totul și cu totul altceva decât oricare competiție la nivel de echipă. Presiunea psihologică și emoțiile sunt mult mai mari pentru că în permanență stai cu securea deasupra capului. Ți-e teamă să nu ratezi și ratarea ta să influențeze rezultatul echipei. S-a văzut că n-au rezistat acestui stres. Așa a fost să fie! Trebuie să fie un imbold pentru ele și să meargă mai departe.

Și echipa de junioare a avut rezultate bune. Sunt 2 gimnaste de la Constanța: Mara Ceplinschi de la Farul Constanța (aur cu echipa României, argint la individual compus și la sol) și Andreea Preda (CSS1 Constanța) – aur cu echipa și bronz la bârnă. Mara Ceplinschi va deveni senioară de la 1 ianuarie 2021…

Nicolae Forminte: Nu am obiceiul să vorbesc despre gimnastele pe care nu le am în pregătire. Nu știu care va fi organizarea pe care o gândește Federația Română de Gimnastică. Știu doar că astăzi este un Birou Executiv în care se vor face unele schimbări. Nu știu dacă Mara va schimba colectivul de antrenori sau nu, dar nu acest lucru este important! Toate colectivele de antrenori la nivelul echipelor reprezentative sunt cu experiență și profesioniste. Important este ca Mara să fie sănătoasă, să își păstreze apetitul de a face gimnastică și de a performa și în mod sigur rezultatele vor veni. Eu am apreciat foarte mult puterea lor de concentrare și capacitatea de a face concursul fără ratări majore. Practic, la nivel de juniorat, acesta ar fi obiectivul principal: ca tinerele gimnaste să ia contact cu ceea ce înseamnă competiția cu obiectiv major. Și ele s-au achitat cu brio la această competiție de obligația pe care au avut-o.

Cu ce gânduri, cu ce speranțe plecați la drum pentru anul  2021 și ce v-ați propus din punct de vedere profesional?

Nicolae Forminte: „La nivel profesional” sunt așa, cam pe final, ca să spun așa. Pe lângă grija pe care am avut-o, o am și o voi avea în continuare față de gimnastele pe care le am în pregătire și încercările mele constante de a le convinge de a se autodepăși în permanență, de a nu se automulțumi și de a nu-și pune singure bariere psihologice, mai am o grijă acum: accea de a pregăti viitoarele cadre care să preia din mers stafeta și să ducă gimnastica românească mai departe. Ca de fiecare dată, gândul meu este mereu doar către medalia de aur, dar nu depinde doar de mine. Eu am făcut, fac și voi face permanent tot ce îmi stă în putință ca sportivele mele să fie pregătite să atingă acest obiectiv. Antrenorul poate să ducă gimnasta lângă podium. Pe podium și la medalie este drumul pe care fiecare sportivă trebuie să-l străbată singură. Niciun antrenor nu o poate urca să-i atârne medalia de gât. Vă doresc dumneavoastră și ascultătorilor dumneavoastră un an 2021 mai bun, mai „oxigenat”, mai fără temeri, mai fără frici și cu multă multă sănătate.

Interviu realizat de Larisa Calistru / Foto – facebook.com