INTERVIU ÎN EXCLUSIVITATE | „Chip și Dale”, în vacanță la mare
Publicat de Doina Sirbu, 23 decembrie 2020, 14:02
Moș Crăciun a venit mai devreme pentru constănțenii iubitori de sport. În urmă cu doar câteva zile, Ioana Stănciulescu și Silviana Sfiringu (legitimate la CS Farul), au cucerit argintul continental cu echipa României la Campionatele Europene de gimnastică artistică de la Mersin.
Ioana Stănciulescu a ocupat locul al 5-lea în finala de la sărituri, iar Silviana Sfiringu a fost a doua în finala de la bârnă. Cele două sportive au vorbit într-un interviu acordat, în exclusivitate, despre provocările debutului la seniorat, despre bucuriile, dar și despre momentele dificile din gimnastică.
Felicitări pentru rezultatele de la Campionatele Europene. Ce faceți voi în aceste zile?
Ioana Stănciulescu: Bine, suntem într-o scurtă vacanță. Ne odihnim. Petrecem Crăciunul acasă, liniștit, împreună cu familia. Petrecem timpul pe care nu l-am avut liber în acest an. Ne uităm la filme, pe cât se poate ne încărcăm bateriile pentru că avem nevoie. Anul care vine va fi unul foarte plin, încărcat, greu atât din punct de vedere fizic cât și psihic. Vrem să avem bateriile încărcate cu energie, voie-bună, încredere, dorință de muncă.
Silviana Sfiringu: Da, și eu sunt acasă și voi avea sărbători în liniște acasă, alături de cei mai dragi.
A fost o competiție foarte importantă pentru voi în Turcia. Practic a fost primul vostru concurs la senioare. Cum a fost?
Ioana Stănciulescu: Din păcate a fost doar un singur concurs în 2020, dar și cel mai important, la care am și câștigat argintul cu echipa României. E doar începutul, noi suntem fericite că am putut obține acest rezultat. Evident că au fost greșeli vizibile sau mai puțin vizibile, de aceea nu s-a putut câștiga medalia de aur. Dar din greșeli învățăm, noi nu ne lăsăm! Eu vreau să am mult mai multă încredere în mine, să nu mă las doborâtă de toată lumea care vorbește. Finalul de an s-a terminat cu bine, suntem sănătoase. A fost frumos, a fost o experiență foarte plăcută, au existat și emoții, a fost și puțină presiune, a fost și un pic de agitație. Am ocupat și un mulțumitor loc V în finala de la sărituri. Puteam să fiu în mai multe finale, dar încă mă gândeasc că „m-am bătut” cu câteva fete mai mari. Desigur, nu am fost singura mai mică, dar a fost un început. Sper să cresc în continuare, sper pe viitor să fiu în toate finalele, să câștig tot ce se poate, să fie totul bine. Să fiu fericită și mândră de mine în primul rând.
Silviana Sfiringu: Eu știam că sunt o concurentă bună la bârnă și știam că o să reușesc să îmi controlez emoțiile și că voi ajunge pe podium. A fost un concurs destul de greu, cu emoții dar și cu reușite. Chiar dacă la echipe ne doream o medalie mai strălucitoare, este un plus pentru noi și medalia de argint și o motivație de a merge mai departe.
Vă mai amintiți cum a fost prima zi în sala de gimnastică? Voi ați început cu aceeași antrenoare (nota redacției: Clemența Garabet).
Ioana Stănciulescu: Eu am început gimnastica la 4 ani, eram foarte energică, așa cum sunt toți copiii la vârsta aceea. Și chiar vreau să îi mulțumesc mătușii mele, Liliana, care deși era însărcinată în 9 luni ea m-a dus în sala de gimnastică. Iar în prima zi am dat de doamna Clemența, o antrenoare extraordinară, căreia vrem să îi mulțumim și pe această cale. În special dumneaei, dar și celorlalți antrenori pe care i-am întâlnit în drumul nostru spre performanță. Eu am intrat în sală atunci un pic cu temă pentru că nu știam ce este acolo, nu știam cum este. Și m-a pus să mă urc pe frânghie. Vai…am urcat, s-a mirat și dânsa că nu mi-a fost frică. Era ca și când nu mă aflam pentru prima zi în sală. Și când să cobor aveam o frică de a nu rămâne singură în sală. Mătușa încerca să iasă ușor, iar eu strigam: „Te rog nu ieși că îmi este frică!” Doamna antrenoare mi-a zis să mă liniștesc că mătușa nu pleacă, rămâne la ușă, iar eu să cobor încet. Dânsa era jos, mă aștepta cu o saltea, ca să nu cad. După ce am coborât am sărit puțin în plasă, m-am familiarizat oarecum. Și de atunci am rămas la sală să fac gimnastică.
Silviana Sfiringu: Când aveam 3 anișori, mama a vrut să mă ducă la dansuri, dar fiind prea mică nu m-au primit. Am mers la gimnastică aerobică, era o sală acolo lângă locuința mea. Antrenor era domnul Remus Nicolai. Am început acolo să mă joc, veneam de două ori pe săptămână. Când am împlinit 5 ani i-a sugerat mamei să mă ducă la gimnastică artistică pentru că aș putea fi o gimnastă bună.
Cum v-ați cunoscut voi două? S-a legat repede o prietenie între Ioana Stănciulescu și Silviana Sfiringu?
Ioana Stănciulescu: A trecut prea mult timp și nu îmi mai aduc aminte, dar cred că ne-am împrietenit repede. Nu știu cum am dat prima una de alta, dar am fost de nedespărțit pentru că eram amândouă în aceeași grupă,aveam un program încărcat. Eram „Chip și Dale”, mereu vesele și amuzante. Toată lumea ne știe așa.
Silviana Sfiringu: Eu îmi amintesc că eram amândouă în aceeași grupă și de aceeași vârstă și că s-a legat o prietenie foarte strânsă între noi. Lucrurile stau exact la fel și în prezent. Și la CE fiind acolo împreună a fost o altfel de energie, te simți un pic mai liniștit că ai pe cineva aproape de foarte mult timp. Nu ne-am despărțit niciodată și „ne-am tras” una pe alta. Un sprijin important am simțit și din partea Larisei Iordache, îi mulțumim din suflet că a fost alături de noi și că ne-a încurajat.
A fost o poveste frumoasă la Mersin. V-ați întors luni seară, cum apreciați primirea de la aeroport?
Ioana Stănciulescu: A fost un sentiment foarte plăcut și foarte emoționant în același timp să fii întâmpinat cu flori și cu un covor roșu. Cu presa care ne-a solicitat interviuri și cu atâta lume aproape. Știm că și cei care au rămas acasă au fost cu gândul la noi, de la distanță ne-au fost aproape. Le mulţumim tuturor.
S-a schimbat ceva acum, că sunteți în echipa mare și au apărut și medaliile?
Silviana Sfiringu: Ne simțim bine. Am ieșit în evidență, ne bucurăm tare mult că am reprezentat România, că ne susține lumea, că ne încurajează și ne (re)cunoaște.
Prin aceste medalii, ați primit în avans cadoul de la Moș Crăciun. Ce vă mai doriți? Cu ce gânduri veți păși în anul 2021?
Ioana Stănciulescu: Am nevoie oarecum de o schimbare în bine. Trebuie să mă schimb pe mine și doar eu pot face acest lucru. Trebuie să încep anul cu ca niciodată, în forță, cât pot eu de bine să dau tot ce pot mai bun la fiecare antrenament. Sper ca pe parcurs, cu ajutorul tuturor, să fie totul foarte frumos și să avem o legătură foarte strânsă cu toată lumea.Vreau ca 2021 să ne aducă o calificare pentru Olimpiada de la Tokyo.
Silviana Sfiringu: Anul 2020 a fost foarte greu cu pandemia aceasta, dar am ajuns și la sfârșit de an cu o mare reușită și sunt foarte bucuroasă pentru aceasta. În anul viitor voi păși cu mult curaj, încredere și știu că va fi un an foarte bun. Să fie anul nostru!
Noi vă mulțumi pentru bucuria pe care ne-ați adus-o prin rezultatele voastre, vă dorim Sărbători cu pace, liniște și sănătate!
Ioana Stănciulescu: Le mulțumim tuturor celor care ne-au fost aproape! Crăciun Fericit tuturor! Gânduri liniștite, pace, voie bună! Stați aproape de familiile voastre pentru că ele sunt cele care vă dau energie și vă încarcă bateriile!
Silviana Sfiringu: Mulțumim frumos pentru toate încurajările și pentru toată susținerea. Noi vă urăm un Crăciun Fericit și un An Nou Fericit! Să fiți sănătoși și să aveți multă bucurie în suflet !
Și vrem să le mulțumim în final tuturor antrenorilor cărora le datorăm ceea ce suntem astăzi: Clemența Garabet, Olga Didilescu, Ciprian Crețu, Carmen Traicu, Daniela și Remus Nicolai, Raluca Bugner, Ioana Gavra, Matei Stănei, Florin Uzum, Marius Vintilă, Nicolae Forminte, Liliana Cosma, Florin Cotuțiu, Silvia Baritchi(coregrafă).
La Campionatul European de gimnastică feminină din Turcia, loturile tricolore au cucerit 14 medalii. Opt au fost de aur, cinci de agint şi una de bronz, senioarele cucerind cinci distincţii (două de aur şi trei de argint), iar junioarele – nouă (şase de aur, două de argint şi una de bronz). De la Constanţa au concurat patru gimnaste: la senioare – Ioana Stănciulescu şi Silvia Sfiringu (ambele, de la CS Farul), iar la junioare – Mara Ceplinschi (CS Farul) şi Andreea Preda (CSS1). Ioana Stănciulescu şi Silvia Sfiringu au luat argint cu echipa, iar aceeaşi medalie i-a revenit Silviei la bârnă.
Interviu realizat de Larisa Calistru / Foto – arhivă personală
