Ziua Universală a Iei | Interviu cu preotul Marius Moşteanu, despre însemnătatea acestei sărbători

Publicat de , 24 iunie 2020, 09:43

În ultimii 7 ani, ziua de de 24 iunie a dobândit o însemnătate aparte pentru iubitorii de tradiții și nu numai. Este ziua în care sărbătorim Ziua Universală a Iei. O inițiativă construită în jurul dorului unor tineri, pe care viața i-a dus departe de casă. Așa s-a format comunitatea La Blouse Roumaine, care sărbătorește Ziua Iei, pe 24 iunie, oriunde s-ar afla în lume.

Sărbătorim și la Constanța, chiar și în acest context complicat, generat de criza Covid 19. Evenimentul are loc în mediul online, pe parcursul mai multor zile.

Organizatorii spun că fotografiile vor avea un rol important, la această ediție, fiecare dintre noi fiind invitat să posteze o fotografie, în port tradițional, făcută într-un loc pe care îl considerăm acasă.

Dealtfel, „Acasă la origini“ este tema centrală a ediției de anul acesta a evenimentului, care își propune sa readucă la lumină tradiții uitate, mesteșuguri și rețete gastronomice din străbuni, specifice Dobrogei. Toate sunt aduse laolaltă pe pagina de Facebook a evenimentului, de unde nu lipsesc nici interviurile cu oameni care au un cuvânt în spus în privința tradițiilor, gastronomiei ori al spiritualității și religiei.

Unul dintre aceste interviuri îl are ca protagonist pe preotul Marius Moşteanu de la Biserica Sfântul Nicolae din Constanţa. Liliana Sumănaru, colaborator la Blouse Roumaine și organizator al Zilei Iei la Constanța, a aflat de la părinte, care sunt rădăcinile acestei sărbători, ce însemnătate au iile tradiționale românești și de ce Dobrogea nu are o multitudine de modele specifice așa cum au alte regiuni ale țării. Organizatoarea Zilei Iei, a dorit să împărtășească și cu noi acest interviu, pe care îl redăm integral:

–      Toată lumea știe despre Drăgaică, despre Sânziene. Însă ce înseamnă această sărbătoare din punct de vedere religios?

Dacă este să respectăm ordinea cronologică, este firesc să se știe întâi despre tradiție, despre Drăgaică, pentru că ea este instalată în credința populară înainte de creștinism.

Creștinismul a venit să creștineze orice obicei și orice tradiție. Nu a dat la o parte tradițiile, ci a venit să le dea un nou sens. Așa cum obiceiul colindatului este adus în biserică printr-un dialog dintre sfinții apostoli și cei care vesteau noul an, iată că încet încet a apărut colindul care vorbește despre Hristos. Așa s-a întâmplat și cu Drăgaica și cu Sânzienele.

Sărbătorile acestea agrare care au în vedere faptul că suntem martorii celei mai îndelungate zile din an și începe ziua să scadă, din punct de vedere agrar se punea problema că ceea ce s-a semănat în septembrie, începe secerișul acum.

Tot ceea ce înseamnă vegetație și lume animală intră într-o altă etapă.

Această etapă nouă a fost creștinată prin atribuirea sărbătorii de naștere a sfântului Ioan Botezătorul în 24 iunie. Și din punct de vedere al datelor, este cu 6 luni înaintea nașterii lui Iisus. Pentru noi, creștinii, adunând aceste tradiții despre Drăgaică, prin puterea semințelor, prin puterea florilor, prin soc, prin lavandă, prin sânziene am adunat tot belșugul pe care lumea trebuie să înțeleagă că l-a dobândit.

Dar ce facem cu el? Nu ne apucăm să distrugem hambarele vechi, ci trebuie să mergem de acum înainte pe intensitate. Acum, când avem mai mult, când totul este la dispoziția noastră, trebuie să înțelegem că ni se cere intensitate. Ni se cere ca în acest timp să facem lucruri frumoase. Ni se cere ca să fim atenți și cu noi, dar și cu pământul care ne-a dat nouă toate semințele acestea bune.

Așadar, legătura între sărbătoarea creștină și tradiția pe care a găsit-o sărbătoarea este una care să ne pregătească să întâmpinăm celelalte sărbători.

–      La biserică vin atât bătrâni, cât și tineri. Cum vedeți tinerii? Mai sunt interesați să ducă aceste tradiții mai departe?

Tinerii încep să înțeleagă, să trăiască frumos în conformitate cu niște obiceiuri. Încet, încet tinerii au început să înțeleagă și vestimentația, pentru că acum ne apropiem de ziua iei, vestimentația trebuie să vorbească depre cel care o poartă.

Trebuie să fie o legătură între modul de viață și port. Ia, costumul popular vorbește de la sine despre înveșmântarea cu o tradiție. Un tânăr care se îmbracă în ie, s-a îmbrăcat deja cu câteva secole. Le are asupra lui și în el clocotește deja tot idealul celor care au cusut ia.

Legătura tinerilor cu ceea ce înseamnă tradiție se face prin înveșmântarea iei acesteia. În afară de asta, constat că tinerii se întreabă din ce în ce mai mult ce a fost înaintea lor. Se întreabă și au și un răspuns. Au un răspuns prin educația pe care au primit-o, prin ceea ce văd în jur și încep să trăiască cu o responsabilitate că dacă i-a interesat în prima parte trecutul, de unde vin, trebuie să îi intereseze din acest moment și viitorul, ce le oferă ei copiilor lor, ca și aceștia să trăiască frumos. Cam aici se împletește tradiția cu religia, astfel înât să avem de respirat un aer proaspăt din toate punctele de vedere.

Pentru că omul nu poate să trăiască numai în tradiție sau numai în religie. Religia însăși ne-a învățat că nu a anulat ce era înainte pentru a instaura altceva. Și veștmintele preoțești au cusături  tradiționale tocmai pentru a arăta că noi avem niște rădăcini foarte adânci care țin și de moșii și strămoșii noștri, dar și de sfinții apostoli în același timp.

–      Fiecare ie cusută reprezintă o forță prin simbolurile pe care le are cusute. Credeți în această putere a simbolurilor?

Această forță pornește în primul rând din convingerea  cu care bunicile și străbunicile noastre au cusut un model popular pe o ie. 

Se spune în tradiția ortodoxă că fiecare împunsătură cu acul însemna o rugăciune. Fiecare aducea toți sfinții pe care îi cunoștea cea care cosea, să o ajute să lege puterea diavolească astfel încât cel care avea să poarte veșmântul să fie și apărat, și ajutat, dar și luminat de toți sfinții pe care îi chema.

–      Se poate spune că este o armură?

Este chiar mai mult decât o armură, pentru că ea poate să fie impenetrabilă prin acest duh pe care femeile îl invocau în timpul cusutului.

De aceea a ieși îmbrăcat într-o ie poate însemna a ieși în câmpul de luptă pregătit. În momentul în care ieși îmbrăcat cu un strai care te poate proteja, cu atât mai mult poți să dai tot ceea ce ai de dat celorlalți.

–      Ce părere aveți despre faptul că în Dobrogea nu sunt cusute foarte multe cămăși specifice zonei?

Dobrogea este gazdă. În Dobrogea s-au binecuvântat toate costumele populare și s-au păstrat de către cei care le-au adus din întreaga țară.

Toate s-au adunat aici și au stat preț de 100 ani la macerat. Multe dintre aceste porturi populare și-au găsit pentru fiecare familie sau neam câte un model. Nu poate să spună nimeni despre un model că este dobrogean 100% pentru că nu există această noțiune.

Noțiunea de sincretism aș putea-o așeza și înaintea veștmintelor. S-a adunat din fiecare colț al țării câte ceva și Dobrogea a știut să fie gazdă. Să respecte importul popular din toate părțile, alegând să prezinte un podium la Marea Neagră, ca o mare defilare a costumelor populare, fiecare dintre ele să se simtă bine pe acest podium, să fie păstrate și mai ales purtate cum se cuvine.

Cred că rolul Dobrogei este mai ales acela de a continua să rămână gazdă a portului popular românesc.

Text: Liliana Sumănaru – organizator Ziua Iei la Constanța | Florentina Stan | Foto: Liliana Sumănaru