Melania Medeleanu: Nu ești niciodată prea mic dacă îți pasă

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 18 iunie 2020, 10:32

Melania Medeleanu a fost una dintre cele mai apreciate prezentatoare de știri din România. A renunțat la televiziune după 22 de ani pentru a se implica în proiecte umanitare.

Într-un interviu acordat Radio Constanța, ea a povestit de ce a ales să lupte pentru cauze în care crede și ce proiecte are în derulare.

De ce ați luat această decizie de a renunța la pupitrul știrilor (care a surprins pe toată lumea) și de a vă ocupa de activități în cadrul organizațiilor neguvernamentale?

Melania Medeleanu : Să știți că și pentru mine a fost o surpriză la început. Nu mi-am imaginat vreodată că o să fac în viața asta altceva. Dacă ar fi venit cineva și mi-ar fi zis acum 10 ani că o să-mi dau demisia de la pupitrul știrilor de televiziune aș fi râs așa șugubăț. Dar adevărul este că atunci când peste o iubire mare apare o iubire și mai mare…nu prea ai cum să le împaci pe amândouă. Și atunci trebuie să iei o decizie. Decizia mea a fost să mă îndrept spre copii și spre lucruri faine pe care le pot face pentru ei și vreau să vă zic că nu regret nici măcar o secundă această decizie.

Care sunt provocările proiectului “Zi de bine” pe care l-ați fondat? Ce acțiuni aveți în plan?

Melania Medeleanu : Am fondat acest proiect pentru că primeam foarte des întrebările : “Eu cum pot să mă implic? Vreau să las și eu ceva în urmă, cum să fac asta?” Sunt foarte mulți oameni care vor să se implice dar nu știu de unde să pornească. Și m-am gândit la un concept, la un proiect care să le dea șansa oamenilor să contribuie. Așa că ne-am gândit mai ales la sărbătoriții fiecărei luni în parte. Cum ar fi dacă de ziua ta, atunci când ești poate generos, cum ar fi să-ți donezi ziua și cadourile pe care le primești de la prieteni și pe care, să recunoaștem, de multe ori poate le punem într-un colț și nu ne mai uităm la ele? Ei bine, din banii pe aceste cadouri să poți să faci o faptă bună. Așa a pornit asociația ”Zi de bine”. Am avut până acum trei proiecte. Ar fi trebuit să fie cinci, însă pandemia ne-a dat planurile peste cap. Practic, asociația s-a lansat în aceeași zi cu prima conferință de presă pe tema covidului în România. N-am fost foarte norocoși, nici foarte inspirați, dar asta e! Ne-am mobilizat și în luna martie, așa cum ne-am propus, am reușit să strângem banii pentru “Căsuța Blondie”. În 30 de zile s-a deschis această căsuță. Apoi din martie până în mai am făcut scut pentru spitale, pentru că nu puteam să stăm deoparte. Am strâns și am trimis echipamente de protecție și aparatură medicală spre aproape 100 de destinații deși ne propuseserăm să strângem doar 50.000 de euro pentru Spitalul de Boli Infecțioase din Brașov. Însă pe de o parte nevoia era așa de mare și pe de altă parte oamenii au fost atât de generoși, atât de implicați și de darnici încât nu ne-am mai putut opri. Am ajuns așadar să trimitem echipamente de protecție și aparatură medicală spre spitale în valoare de peste 900.000 de euro. Ne-am oprit din acest proiect și ne-am întors la ceea ce am visat inițial, respectiv cauza lunii iunie, dedicată copiilor internați în spitale. Poate mai mult ca oricând acum înțelegem ce înseamnă izolarea, ce înseamnă să stai între patru pereți și să nu poți să ieși afară. Bine, copiii internați în spitale trăiau deja ce am trăit noi în aceste trei luni de zile și pe deasupra mai era și o boală implicată, măcar noi eram sănătoși și ne uitam pe fereastră și vedeam gri, dar ei mai erau și bolnăviori. Așa că în locul griului pe care îl vedeau de la fereastra salonului lor de spital ne-am gândit să punem puțină culoare. Am ales doi pereți uriași de 200-250 de metri pătrați, unul la Spitalul “Grigore Alexandrescu”, unul la Institutul pentru Sănătatea Mamei și Copilului și îi vom picta cu ajutorul prietenilor noștri și vom înveseli copiii. Am vorbit foarte mult dar să știți că pot să vorbesc și mai mult de atât, pentru că proiectele sunt abia la început, mai avem multe de făcut anul acesta.

Și pentru lunile iulie și august am văzut că aveți acțiuni…

Melania Medeleanu : Cine este născut în iulie poate să își doneze ziua de naștere pentru această cauză, e o cauză pe care trebuie să recunoaștem că o aveam programată în luna aprilie și este dedicată sănătății mintale. Și din nou vorbesc despre izolare. Cine a trecut măcar pe-aproape, nu mai zic cine s-a confruntat cu depresia, știe ce înseamnă acest termen de izolare. Cine a avut vreodată un diagnostic psihiatric știe ce înseamnă eticheta asta, când ți se spune : tu ești bolnav psihic. Și mi-a zis la un moment dat unul dintre pacienții de la Spitalul Bălăceanca : la noi nu se mai uită nimeni ca la niște oameni. Așa de tare m-a impresionat și m-a durut lucrul acesta încât am zis: Da, o să facem cumva să se uite la voi ca la niște oameni. Era luna februarie și am dus-o acolo pe Adina Buzatu. Le-a luat măsuri, le-a făcut haine, urma să mergem la teatru. Pe scenă s-ar fi jucat piesa pentru ei și actorii s-ar fi întors și ar fi avut un mesaj de susținere pentru ei. Era atât de frumos, dar Covid ne-a împiedicat și acest plan. Însă le-am promis că n-o să-I uităm, așa că ne-am întors la ei și în luna iulie vom face la Spitalul de Psihiatrie Eftimie Diamandescu o grădină terapeutică, adică un loc în care să poată să cultive ei, cu mâinile lor, să copilească, să îngrijească plantele iar mai târziu să le culeagă roadele. E ergoterapie, vor simți din nou că sunt utili, e socializare, vor comunica cu alții, e exact ce le trebuie în astfel de moment în care zidul spitalului e cel mai îndepărtat loc până la care pot să meargă. Dacă e cineva născut în luna iulie și ne ascultă…dați-ne de veste, dăruiți-vă ziua de naștere pentru acest proiect. Iar dacă sunteți leu, v-ați născut în august, vă propunem un alt proiect foarte frumușel care se numește… ”Microduș”. Acest lucru nu înseamnă că este un duș foarte mic, ci înseamnă că e un microbus în toată regula, dar care nu are scaune, ci are în spate cabine de duș, chiuvetă. Ce vom face cu acest vehicul modificat? Vom merge prin satele din Moldova să facă pruncii duș și vorbim cu ei despre igienă și despre importanța ei. Mai mult ca oricând, zilele acestea ne-am dat seama cât de important este cu adevărat igiena. Cine își dorește să contribuie poate trimite un sms cu cuvântul SUS la 8862 pentru o donație de 4 euro sau până pe 30 iunie ne mai pot trimite pe contact@zidebine.ro formularul 230, acela de direcționare de 3,5 % a impozitului pe venit. În cazul în care nu faceți asta banii se duc la stat și de acolo nu mai știm ce se întâmplă cu ei, dar dacă ni-l dați nouă iatp, punem în practică astfel de cauze. Și dacă vreți mai multe detalii despre ce vrem să facem pe viitor puteți intra pe www.zidebine.ro

Veți ajunge în Moldova, aveți ceva proiecte și pentru Dobrogea? Veți veni și la Constanța?

Melania Medeleanu : Știți ce? Ce-ar fi să ne propuneți dumneavoastră proiecte? Noi intenționăm să ajungem în toate colțurile țării, dar ce o să facem anul acesta este să arătăm că se poate. Adevărul este că aștepăm proiecte de la cei care ne ascultă, de la ONG-uri mai mari sau mai mici, de la acei oameni care vor să facă lucruri faine și nu știu de unde să înceapă sau au nevoie de puțin sprijin. Așteptăm să ne scrie, ne uităm împreună pe proiect și vedem cum putem să ajungem nu numai la Iași, să ajungem și în Transilvania, Oltenia, să ajungem și în Dobrogea, acolo unde este nevoie de noi.

Cum vă simțiți când reușiți să aunați așa mulți oameni cu un scop precis și nobil, acela de a ajuta?

Melania Medeleanu : Foarte bine, pentru că ce e mai frumos pe lumea aceasta decât să poți să ajuți pe cineva? Și atunci când ești înconjurat de astfel de oameni nu poți să fi decât foarte foarte bucuros. Vrem, nu vrem, lumea e cum e, noi ne încojurăm de oamenii care ne sunt asemănători în valori și în principii. Cu cât ne strângem mai mulți, cu atât bula noastră se face mai mare. Și dacă tot trăim într-o bulă, măcar să fie aia frumoasă.

Ați devenit mămică anul trecut, cum vă împărțiți acum timpul, viața între relația proesională și cea personală?

Melania Medeleanu : Nu a zis nimeni că e ușor, mai ales că Radu este acum la vârsta la care a descoperit un cuvânt foarte puternic. Cuvântul este “NU”. De asemenea, este la vârsta la care a descoperit că poate să se cațere peste tot și trebuie să fii în permanență în spatele lui, să îl prinzi când cade. Dar e frumos. Cine are copii știe cât de fain e și mai știe ceva : cât de greu e.

Ce lecție ați învățat de-a lungul anilor în care v-ați tot ocupat de aceste proiecte destinate…faptelor bune…să le spunem așa?

Melania Medeleanu : Lecții despre curaj, sunt copii mult mai puternici decât mine și decât alții pe care i-am întâlnit de-a lungul timpului. Și de aceea m-am simțit de multe ori lașă. Și de multe opri, uitându-mă la ei mi-am luat curaj. Apoi lecții despre implicare, despre cât de mic sau cât de mare ești. De foarte multe ori avem tendința să spunem : dar cine sunt eu să schimb ceva, cine mă ascultă pe mine? Eu nu pot, eu sunt prea mic. Ei, am învățat de-a lungul timpului că ești atât cât crezi că ești., că nu ești niciodată prea mic dacă îți pasă . Spun mereu acest lucru cu entuziasm pentru că am descoperit cât de multe poți să faci dacă te așezi alături de mulți alți oameni care, la fel ca și tine, cred că sunt mici, dar puținul pe care îl pui tu la dispoziție alături de puținul altuia pot realmente schimba vieți.

Am o curiozitate : veți reveni la un moment dat în televiziune sau rămâneți în acest perimetru al voluntariatului?

Melania Medeleanu : Despre ce vorbim? Nu știu, nu cunosc viața aceasta, nu mai știu ce viață este aceasta la televizor, când trăiesc o viață atât de palpitantă și de frumoasă mi-e greu să cred că ceva o să mai poată să o bată vreodată și ceva-ul acesta să fie televiziunea. Oricât de dragă mi-a fost, o pun la capitolul mari iubiri încheiate din care am învîțat foarte mult, dar sincer, nu cred! Astăzi dacă mă întrebați… nu cred că mă mai întorc vreodată în televiziune. Dar mai întrabați-mă și peste un an, că niciodată nu e bine să spui niciodată.