INTERVIU | Adrian George Sahlean, traducător: „În Diaspora, Eminescu invocat printre români, are întotdeauna o rezonanță imediată”
Publicat de Doina Sirbu, 15 iunie 2020, 11:21
Adrian George Sahlean este traducător și psihanalist. Locuiește de mulți ani în SUA și și-a făcut un scop din prezentarea frumuseților și valorilor cultural-artistice ale României. Astăzi, la împlinirea a 131 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu, a acceptat să vorbească la Radio Constanța despre esența poeziei marelui nostru poet național, pentru care face numeroase demersuri de popularizare de aproape 20 de ani.
Printre volumele traduse în engleză se află tălmăcirile în versuri din Mihai Eminescu (“Poetul UNESCO al anului 2000”) care i-au adus recunoaștere internațională și câteva premii. Amintim câteva: „Medalia de Aur Eminescu 2000” și marele premiu „LiterArt XXI”(2002). Traducerea Luceafărului a fost pusă pe scenă(off- Broadway) la New York în 2005 și în 2008 de către un regizor american.
Adrian George Sahlean este membru al Uniunii Scriitorilor din România și membru fondator al grupului Song. Traduce operele eminesciene de aproape două decenii și a fondat în anul 2004 o asociație non-profit, „Global Arts”, pentru promovarea lui Mihai Eminescu și a producțiilor artistice pentru publicul american și pentru românii stabliți în străinătate. A tradus „Luceafărul” („The Legend of the Evening Star”). Traducerile eminesciene au fost republicate la Boston în anul 2006, în volumul „Eminescu, eternul dor, Imposibila Iubire”(„Eternal Longing, Impossible Love”).
Ce reprezintă Mihai Eminescu pentru românii din țară și pentru cei din Diaspora?
Adrian George Sahlean: Ați început cu cea mai grea întrebare. Cred că pentru românii de pretutindeni, Eminescu înseamnă multe, în funcție de locul pe care fiecare îl are pe poet în mintea și în inima sa. Am văzut de la distanță în România un prim deceniu în care Eminescu a fost chiar contestat. Cred însă că el ocupă un loc permanent ( așa cum se și cuvine) în inima românilor. În Diaspora, Eminescu invocat printre români are întotdeauna o rezonanță imediată. Din păcate, Eminescu este cel mai necunoscut mare poet național, așa cum am spus într-o conferință pe care am susținut-o anul trecut la Muzeul Literaturii Române. Cu titlu de amuzament vă spun că în recitalurile pe care le-am ținut cu traducerile eminesciene în SUA încep de obicei cu un fel de mic truc, în care întreb dacă în sală există români. Evident că apar câteva mâini ridicate și atunci spun auditoriului: vă rog să observați ce se întâmplă dacă încep cu un vers oarecare din Eminescu. Și spun : La steaua care a răsărit…și din sală se completează: E-o cale atât de lungă… Publicul american este absolut impresionat și siderat dacă vreți, pentru că nu există niciun fel de poet național care să conducă la o astfel de reacție din partea omului obișnuit. Pentru că nu vorbim la un nivel de cercetători ai literaturii universale. Deci…Ce înseamnă Eminescu? Înseamnă foarte mult. Supărarea mea este că poetul nu e cunoscut în lumea anglofonă sau anglofilă, iar eu încerc de aproape 20 de ani, inclusiv prin organizația non-profit „Global Arts” să îl facem cunoscut și să îl răspândim.
Ați făcut numeroase demersuri pentru popularizarea lui Eminescu în SUA. Acum au loc evenimente dedicate marelui nostru poet?
Adrian George Sahlean: Vedeți dumneavoastră, există în România această proiecție de înțeles, cum că Eminescu este cunoscut și celebrat în America. În America de obicei se organizează întruniri în cercuri de români, între români și pentru români. Uneori sunt invitați câțiva străini. Luceafărul meu a fost jucat off-Broadway în 2005 și 2008, pus în scenă de un regizor american. La vremea respectivă, ICR-ul de atunci nici măcar nu a venit la spectacol, deși nu există poet sau scriitor din secolul al XIX-lea care să fi pus vreodată pe scenă, în buricul Manhattan-ului. Ce se întâmplă acum? Știți foarte bine, trecem cu toții prin această pandemie. În unele locuri restricțiile sunt mai severe. Eu locuiesc în afara Bostonului. La New York și parțial în Boston nu se iese pe stradă decât cu ceea ce numesc eu „botniță”. Uneori se sare calul în privința măsurilor sanitare, dar lumea este speriată. Niciunul dintre noi nu a mai trecut printr-o criză mondială de asemenea severitate. Iar peste tot în lume lucrurile sunt neclare, nu știm dacă vine un al doilea val, nu știm cum să ne adunăm. În aceste condiții,nu se poate pune problema organizării vreunui spectacol, recital sau a unei întruniri pentru a-l omagia pe Eminescu. Ne vom întâlni câțiva împătimiți de Eminescu, prin video(zoom). Acum două săptămâni, în Toronto s-a organizat un astfel de cerc literar, în care au venit vreo 30 de invitați, deci Eminescu sigur are rezonanță, ne este drag, aș vrea să-l văd făcut cunoscut în lumea anglofonă și anglofilă printr-un effort susținut din partea instituțiilor cultural românești.
Realizator – Larisa Calistru / Foto – arhivă personală
