RADIO CONSTANȚA, 30 DE ANI DE EMISIE | Interviu cu George Prodescu, redactor Radio România Internațional, unul dintre cei care au venit de la București să pregătească echipa de la Constanța

Publicat de Doina Sirbu, 24 ianuarie 2020, 16:14 / actualizat: 25 ianuarie 2020, 8:11

Studioul teritorial Radio Constanța a împlinit pe 21 ianuarie, 30 de ani de la înființare. George Prodescu, redactor Radio România Internațional, la secția de Limba Română, a fost unul dintre oamenii care au ajuns în ianuarie 1990 la Constanța.

George, ai făcut parte din echipa trimisă de la București să pună pe picioare studioul teritorial, noul studio teritorial. Ce îți aduci aminte din perioada respectivă?

George Prodescu – Înainte de toate, bun găsit cu adevăr și onoare ascultătorilor postului Radio Constanța. Au trecut 30 de ani de uitare și de neuitare. Pentru mine, Radio Constanța este o poveste de viață, de istorie a presei, notată așa cum se cade și pentru Radio România, dar și pentru presa românească. Ce a fost acum 30 de ani? Este bine că după atâta amar de vreme cineva a catadicsit să își aducă aminte că acel post, Radio Constanța, primul post care a luat ființă la malul mării, după Revoluția din 1989 a putut să își formeze o echipă redacțională, o echipă tehnică, datorită unui sprijin extraordinar și binevenit, spun eu, din partea postului Radio România. Cel care a dat OK-ul pentru ca eu, în calitate atunci de redactor, să plec de la București la Constanța, pentru a forma echipa redacțională, a fost regretatul Eugen Preda, primul și poate cel mai profesionist manager al postului Radio România în ansamblul său. Ce a urmat? O experiență cu bune și cu rele, dar, trecând peste toate cele rele, încerc să desprind momentele de trăire și de emoție. A fost o întâlnire cu un grup de entuziaști, cu un grup de tineri și de oameni mai puțin tineri ce au dorit să facă radio. Știau de Radio Vacanța, se simțeau legați, conectați de acel post și voiau din tot sufletul ca și Constanța să aibă un post care să îi definească personalitatea sa. Mi-a făcut o mare onoare să realizez împreună cu ei o mare echipă și atunci când am pornit la drum am făcut-o fără precepte învechite, fără balamalele ruginite ale unei concepții de tip securist sau de prin sertarele pline de memorii ale unor birouri ale fostului Partid Comunist. Am dorit să facem presă cu adevărat, am dorit să dăm curaj tinerilor. Asta o spun cu o foarte mare responsabilitate și tărie, pentru a se înțelege că în acel moment, 21 ianuarie 1990, punctul zero pentru Radio Constanța a fost o luptă, o luptă între ceea ce trebuia să reprezinte un post de radio cu totul și cu totul nou, îndreptat spre viitor și nu spre metehnele trecutului. Dacă după 30 de ani, cineva din echipa managerială actuală a postului Radio Constanța și-a adus aminte că a mai existat, printre alte „personalități”, și un redactor de la Radio România, dar mai mult decât atât, o echipă tehnică extraordinară, e un lucru foarte, foarte bun și vreau ca în memoria celor care nu mai sunt, dar au făcut parte din sufletul de atunci al echipei, să îmi îndrept recunoștința spre înaltul cerului, iar celor care mai viețuiesc pe acest pământ, să le adresez, cu toată sinceritatea, mulțumiri pentru felul în care au știut să dea dovadă de un profesionalism de excepție pentru a forma și echipa tehnică, înainte de orice. Mă refer la regizorii de montaj, la regizorii tehnici, la absolut tot ceea ce însemna culisele tehnice ale radioului. Trecând peste toate, repet, trăiesc cu emoție după 30 de ani această, hai să spunem, reconstituire.

George, când ai ajuns la Constanța?

George Prodescu – Imediat după evenimentele din București, mă refer la decembrie ’89. A fost începutul lunii ianuarie. Îmi amintesc că atunci când am coborât din tren, în Gară, încă erau militari cu pistoale mitralieră.

Ați fost controlați?

George Prodescu – Nu era vorba de control, ci era vorba încă de pază, încă nu se terminase ceea ce începuse în ’89. Încă era o oarecare stare de neliniște și de nesiguranță.

Ai venit singur atunci?

George Prodescu – Da, singur. Prima descindere cam așa s-a petrecut, iar apoi s-a format echipa tehnică, dar, repet, nu am avut eu această decizie, ci poate doar, sugestie, nimic mai mult, pentru a porni un post de radio. Decizia a aparținut domnului Eugen Preda, pe atunci director al postului Radio România, un profesionist desăvârșit, și a fost o echipă zdravănă.

Aș vrea să reconstituim primele momente. Ai ajuns la Constanța, ai ajuns în studio, probabil că v-ați apucat de treabă, că timpul era foarte scurt până la prima zi de emisie. În ce a constat activitatea acolo?

George Prodescu – Atunci când am ajuns la Vila nr. 1, o locație atât de dragă, pentru că a fost sediul de suflet al nostru, al celor care am realizat programele estivale ale Radio Vacanța. Am ajuns, repet, în primele zile ale lunii ianuarie 1990. În post era cel care asigura mentenanța studioului, închis pe timp toamnă, iarnă, primăvară, și erau, de asemenea, și alte persoane. Era și Rodica Șerbănescu. Am găsit-o acolo și am convenit că trebuie să purcedem la treabă. Am citit un documentar despre Radio Constanța și chiar am remarcat faptul că acest post a luat naștere ca urmare a unor inițiative ale revoluționarilor și a unor oameni de suflet din Constanța. Am pornit, repet, un program de pregătire al celor care doreau să devină redactori, reporteri, să învețe tehnica transmisiilor pe unde radio și toate acestea s-au derulat destul de rapid. Singurele probleme au fost, hai să spunem, de percepție a activității în sine în viitorul post Radio Constanța. Eu eram adeptul încurajării și responsabilizării tinerilor și a celor care voiau, într-adevăr, să facă radio. Nu eram adeptul unui control excesiv și al unui mod de cenzură care nu își mai găsea locul în anul de grație 1990. Una peste alta, a venit și momentul 21 ianuarie, când s-a hotărât să se lanseze prima emisiune pentru ascultătorii din Constanța și am făcut echipă cu Rodica Șerbănescu.

Aș vrea să ne axăm puțin pe ce au însemnat primele emisiuni. Cât ai stat la Constanța?

George Prodescu – Câteva luni am stat.

Cum au fost primele luni de emisie? Știu că programul inițial a avut 4 ore, de la 9.00 la 13.00.

George Prodescu – Două ore, dacă nu mă înșel, a avut prima emisie. Am realizat-o împreună cu Rodica și cu echipa, iar după prima emisie am hotărât că programele trebuie susținute separat de mine și de Rodica Șerbănescu, pentru că stilurile erau cu totul diferite și modul în care se putea lucra cu echipa, era, de asemenea, diferit. Una peste alta, oamenii au fost extraordinari, mulți au căpătat curaj, au învățat ABC-ul radioului și au devenit, într-adevăr, jurnaliști. O parte lucrează și acum în cadrul postului teritorial Radio Constanța, alții au migrat spre posturi private, iar alții, poate, au ajuns la București sau cine știe pe ce alte meleaguri. A fost apoi o perioadă în care s-a obținut OK-ul pentru ocuparea oficială a unor posturi redacționale. A fost o implicare sută la sută. Din punctul meu de vedere, repet, au fost și momente în care au trebuit luate decizii privind funcționarea echipei, a postului, dar trebuia facută și treaba de gazetar așa cum se cade.

Știu că ai fost și la Radio Vacanța înainte de ’90, da?

George Prodescu – Am fost câțiva ani buni în echipa de aur Radio Vacanța și numesc acum oameni de legendă – regretatul Paul Grigoriu, alături de care sunt și alte nume de redactori, realizatori. Am avut onoarea să rămân în istoria postului, nu doar prin emisiuni de suflet apreciate de ascultători, dar și prin semnalul postului pe care l-am înregistrat cu vocea mea – „Aici e Radio Vacanța”. Primul semnal a  fost cu vocea lui Paul Grigoriu, după care s-a hotărât schimbarea semnalului. Paul, vreun an de zile a fost supărat pe mine, crezând că cine știe ce stele or fi crescut pe umărul meu sau știu eu ce alte calități nebănuite am, dar după un an de zile s-a convins că nu a fost nimic rău intenționat și că nu eu am luat această decizie. Semnalul a mers ani de zile. În 1991 a fost ultima dată când am mai participat la realizarea programelor difuzate în Limba Română la Radio Vacanța.

Îți mai aduci aminte ce fel de emisiuni erau la Radio Constanța? Care era specificul lor în prima jumătate a anului 1990?

George Prodescu – Sigur că da! A fost un complex de emisiuni. A trebuit să facem prezentare, crăinicie, reportaje, transmisii live, transmisii în direct, interviuri, emisiuni complexe, absolut tot. În  toate aceste emisiuni m-am bucurat de sprijinul colegilor mai tineri. Unii chiar aveau unele mici probleme și nu prea erau agreați și bine văzuți la începuturi. A fost o reacție extraordinară și am reușit să stabilesc atunci și coordonate de lucru pentru viitorii redactori.

Ce gând ai acum, la 30 de ani?

George Prodescu – Gândul se îndreaptă spre colegii mei de atunci, spre echipa tehnică, pe care am avut-o ca suport de la București și spre noua echipă pe care am lăsat-o moștenire constănțenilor și mai târziu, tulcenilor. Gândul trebuie să fie unul bun, pozitiv, un gând de speranță pentru respectarea adevărului, pentru demnitate, pentru că a fi un profesionist cu demnitate în presa românească nu e puțin lucru, și să nu te bată vânturile, interesele sau mai știu eu ce alte intemperii ale vremurilor când ți-e lumea mai dragă. Au trecut 30 de ani. Să mai treacă încă 300 și să putem asculta frumos, în liniște, cu drag, un post de radio, fie la București, fie la Constanța, fie la Târgu Mureș, în Limba Română sau în limba minorităților conlocuitoare din această minunată țară numită România. România are un dar pe care trebuie să îl prețuim. Cei dinaintea noastră l-au prețuit, trebuie să-l prețuiesc la rându-mi așa cum se cuvine, și după mine, cei ce vor rămâne – Radio România.

Realizator – Adelina Tocitu / Foto – arhivă Radio Constanța