INTERVIU | Prozatoarea Cristina Andone: „Cartea bunătății este o carte care ne vindecă de singurătate, de netrăit împreună, de neîncredere” – FOTO

Publicat de Doina Sirbu, 12 ianuarie 2020, 09:52

Prozatoarea Cristina Andone a lansat „Cartea bunătății”, o carte ce adună laolaltă gânduri, fapte, culori și mirosuri despre tot ce ne face buni pentru noi și cei din jurul nostru.

A întrebat copiii din 17 sate (inclusiv din județul Constanța) ce însemnă pentru ei a fi bun, ce fapte bune și-ar dori din partea celorlalți, ce culoare are bunătatea, ce oameni buni cunosc. Iar aceste semințe de bunătate au rodit într-o carte  despre ce înseamnă să fim generoși, deschiși, să avem încredere și răbdare, despre cum educația e singura cale rodnică, despre cum doar împreună ne va fi cu adevărat mai bine.

La Interviul dimineții, realizat de Larisa Calistru, Cristina Andone ne-a vorbit despre cartea sa.

Cristina Andone: În vară mă gândeam care ar fi următorul pas, ce să mai scriu. O foarte bună prietenă, Monica, mi-a dat o temă. Mi-a zis așa: Cristina, sunt copii din sate care nu se regăsesc în cărțile de acum. Cărțile din momentul acesta sunt scrise despre copiii de la oraș, despre problemele și aspirațiile lor. Acesta este adevărul. Dacă tu vei scrie o carte (mi-a zis amica mea) despre copiii de la sate în care ei să se regăsească, eu, prin compania mea, o s-o fac cadou unui număr de 3500 de copii. Este o carte despre bunătate rezultată în urma răspunsurilor primite de la copii din 17 sate din România. Sunt și sate din Constanța. Am primit răspunsuri de la Liceul Tehnologic „Jean Dinu” din Adamclisi sau din Amzacea sau din Ciocârlia. Copiii mi-au răspuns ce înseamnă pentru ei bunătatea. Și răspunsurile lor sunt în această carte. Sunt 7 povești incluse în „Cartea bunătății” și sunt de asemenea 7 scrisori cu rânduri de la copii. Îmi scriu că „bun” este ca o după-amiază cu năniță sau ca mămăița care mă așteaptă de la școală cu masa pusă. Pe mine m-a impresionat foarte tare să citesc aceste scrisori și a fost o provocare să găsesc tonul potrivit și poveștile potrivite pentru acești copii. Mi-au dat exemple de fapte bune, mi-au spus care ar fi modelele pentru ei și mai ales am simțit care sunt temele și temerile foarte apropiate de sufletul lor. Știi care este una dintre acestea? Singurătatea. Sunt foarte mulți copii de la sat rămași singuri. Părinții lor au plecat în străinătate, iar ei sunt crescuți de bunici. Și se roagă să trăiască bunicii, să nu fie chiar singuri pe pământ. Am scris o poveste despre cum dorul poate fi transformat din piatră (o piatră care te apasă) într-un sâmbure care rodește. Pentru că acești copii lăsați în urmă ar trebui să învețe odată cum să își gestioneze durerea, dorul, așteptarea și ce să facă ei cu această așteptare, cum să o pună să rodească. De fapt,  „Cartea bunătății” este o carte care ne vindecă de singurătate, de netrăit împreună, de neîncredere. Încrederea face diferența între un țarc și o țară.

De ce crezi că unii oameni uită să fie buni?

Cristina Andone: Cred că nu mai avem timp. Noi suntem acum din nou o societate tânără. Poate fi bine, pentru că avem o anumită vitalitate. Dar avem un neastâmpăr noi ca societate, nu avem timp să ne oprim un pic. A fi bun înseamnă să te oprești puțin și să ai răgazul de a te uita în jurul tău, e o disponibilitate de timp și de suflet. Atunci când ești hărțuit de facturi, de termene de livrare, inclusiv când ești copil și trebuie să predai tema, ești în competiție cu alți copii, ai examene de matematică, diverse concursuri, nu mai ai răgazul de a te deschide către celălalt. Am scris o poveste despre 3 băieți cu același nume care sufereau din cauza comparației. Părinții îi comparau unul cu celălalt. Ce a mai făcut Gigel la școală? Trebuie să faci și tu ca Gigel. Sau…Ce notă a luat Gigi? Tu trebuie să faci la fel…E un lucru care pe noi ne otrăvește ca societate și nu ne dăm seama. E în regulă ca părintele să te întrebe ce ai făcut tu la școală, nu ce a făcut colegul. Și să vadă cum poți tu să fii mai bun. Fără comparații.  Colegul poate fi bun la matematică, tu poți fi bun la…a fi bun. Managerii la asta sunt buni, la a-i ține pe toți împreună, în a crea un mediu organizațional minunat. Guvernanții ar trebui să fie buni la asta, prin a crea un mediu social curat în care oamenii să poată lucra împreună, să nu se urască, să nu-și pună frâne unii altora. Cred că noi, ca societate, o să ne facem bine atunci când nu o să ne mai comparăm în mod negativ, atunci când o să ne întindem o mână.

Ai convingerea că după ce vom citi această carte, vom deveni …mai buni?

Cristina Andone: Eu sper că această carte va fi tămăduitoare mai ales pentru copii. Dar, pentru că a citi este și un act de bună complicitate între părinte și copil, eu visez la acele situații în care un părinte stă cu copilul seara, îi citește   „Cartea bunătății” și împreună se luminează. Și își dau seama împreună că familia este o poveste pe care noi o putem alege să fie bună, să fie o poveste de alin și de răsfăț sau să fie o poveste tensionată, cu nemulțumire, cu greu, cu duritate. Noi ne facem povestea, mai întâi în familie, apoi în comunitate, apoi în țară. Și a fi bun cu natura este din ce în ce mai important. Eu cred că întotdeauna bunătatea începe cu tine, cu noi. Trebuie să fii bun cu tine, să nu te judeci mereu, să nu simți rușinea aceea care te paralizează. Să fii bun cu tine, cu familia ta, cu societatea, cu țara, cu natura. O bunătate în cercuri. Dacă toate aceste cercuri ar fi de bunătate, nu de rugină, nu de dispreț, nu de duritate, ne-am deschide. Cercurile acestea ne-ar ajuta să creștem cât de mult putem noi. Nu ne-am simți prizonieri în niște cercuri de oțel. Spun mulți oameni: Of, dacă m-aș fi născut în alt loc, în altă țară…Nu! Hai să facem noi cercul acesta minunat, hai să facem noi comunitatea să ne ajute și noi să ne ajutăm comunitatea. Cred că această carte este un prim pas. Nu cred în miracole, desigur. Dar cred în răbdare, cred că avem nevoie de mai mulți pași în sensul acesta, de mai mulți scriitori, de mai multe cărți vindecătoare. Sper că acei 3500 de copii care vor primi această carte cadou (de la o firmă de cereale chiar din județul Constanța) să se regăsească, să se bucure, să simtă că grăunțele lor de bunătate au rodit, iată, s-au transformat într-o carte. Cele câteva rânduri pe care ei mi le-au trimis s-au transformat într-o poveste pe care Editura Univers a considerat că merită să fie publicată.

Ce alte proiecte mai ai pentru anul 2020?

Cristina Andone: Eu am semnat contracte pentru încă 20 de cărți. Undeva în vară o să iasă volumul II din „Școala banilor bine crescuți”. Acesta este un alt volum de educație financiară, de data aceasta cu accent pe antreprenoriat. Eu cred foarte tare că zvâcul, instinctul de antreprenor se formează minunat de când ești mic. Să înveți să te descurci, să înveți cam care ar fi regulile, cum să poți să lucrezi mai bine cu ceilalți. M-aș bucura să fim mai antreprenori noi, ca societate. Acum în primăvară voi scoate „Beethoven” și „Mozart” (trecem în alt registru, de muzică clasică) în acel format de album de artă. Este „Anul Beethoven”, așadar mi se pare un racord foarte bun, apoi va fi o caravană cu „Nesupusele”. Cartea există deja în două volume, e o carte despre femei expecționale din România. În vară o să scot o serie pentru copii mai micuți, este vorba despre un motan negru de care toată lumea se teme, dar el se consideră foarte norocos și crede că aduce norocul celui care are de-a face cu el. O serie de povești despre curaj și încredere în noi înșine. Încrederea care determină cumva și „norocul”. Va exista și un volum al II-lea al „Cărții bunătății”. Cartea a fost foarte bine primită, primul tiraj practic s-a evaporat înainte să apucăm noi să îl punem în librării și suntem acum la al doilea tiraj.

Realizator – Larisa Calistru / Redactor online – Doina Sîrbu