30 de ani de la Revoluție | De ce a fost declarată Constanța oraș martir
Publicat de , 16 decembrie 2019, 21:12 / actualizat: 16 ianuarie 2020, 8:57
Spre deosebire de celelalte state comuniste din Europa Centrală şi de Est, România a fost singura ţară în care trecerea la democraţie s-a făcut prin violenţă. Scânteia care a declanşat evenimentele ce aveau să urmeze a apărut la Timișoara.
Pe 16 decembrie 1989, încercarea de evacuare din oraș a pastorului Bisericii Reformate (calvine) László Tőkés declanșează o serie de nemulțumiri. Credincioșii, și nu numai, se opun, iar protestul se transformă, treptat, într-unul îndreptat împotriva regimului și a dictatorului. „Izbucneşte, astfel, o revoltă anticomunistă pe fondul scăderii dramatice a nivelului de trai al populaţiei, ca şi al destrămării sistemului comunist european în fostele ţări socialiste“, menţionează lucrarea „Istoria României în date“ (Ed. Enciclopedică, 2003).
Până la miezul nopţii, unii manifestanţi, printre care şi pastorul László Tokés, sunt bătuţi şi arestaţi.
A doua zi, la 17 decembrie 1989, timişorenii se adună în stradă în număr și mai mare, iar manifestanţilor li se alătură muncitori din fabrici şi uzine. Se scandează: „Jos Ceauşescu!“, „Jos comunismul!“, „Nu vă fie frică!“. Demonstranţii pătrund în clădirea Comitetului judeţean al PCR prin geamurile sparte. Este momentul în care intervine Armata și care apar primele victime.
În aceeaşi zi, Nicolae Ceauşescu convoacă o teleconferinţă cu activul de partid şi de stat din judeţe şi anunţă că a dat ordin să se tragă.
„După ora 18:00, în toate unitățile aparținând Ministerului Apărării Naționale efectivele și tehnica se aflat pe locurile de adunare cu armamentul și muniția asupra lor, fiind pregătite pentru a trece la îndeplinirea unei misiuni“, scrie colonelul în rezervă Remus Macovei, la acea vremea comandant de batalion în Regimentul 34 Mecanizat „Constanța“, din Topraisar. }n comunicările oficiale, manifestanții de la Timișoara erau prezentați ca fiind „bande de teroriști și huligani, susținute din exterior“.
Colonelul (r) Remus Macovei este în prezent preşedintele Asociaţiei Cultul Eroilor – Regina Maria, filiala Constanța, și autorul a trei volume dedicate Revoluţiei de la Constanţa. Le-a scris în urma experienței trăite în acele zile, dar și a unei munci de documentare remarcabile. Mărturiseşte că a scris din „recunoştinţă pentru miile de constănţeni care au acţionat cu entuziasm în stradă, pentru înlăturarea comunismului, neştiind că sunt manipulaţi tocmai de cei împotriva cărora credeau că luptă“.
La izbucnirea Revoluției, era comandant de batalion în Regimentul 34 Mecanizat „Constanța“, din Topraisar. Spune că momentul decembrie 1989 a fost cel mai dificil din întreaga sa carieră. „Eu, cu 127 de soldați de la Topraisar, ar fi trebuit să acționez la Constanța dacă ar fi fost manifestații, conform ordinului generalului Milea, în 14 puncte dintre care două puncte erau deosebit de periculoase – «Se va executa foc, pe cât posibil, la picioare, împotriva demonstranților!». Al doilea – «Coloanele de manifestanți vor fi manevrate pe flanc și spate!». Perioada dintre 17 și 22 decembrie a fost cea mai dificilă din întreaga mea carieră. Eu și colegii mei ne pregătiserăm să luptăm împotriva imperialiștilor americani, împotriva rușilor, împotriva bulgarilor, ungurilor și împotriva oricui ar fi atentat la independeța, suveranitatea României. Și, deodată, m-am trezit că mi se cerea să trag împotriva unor manifestanți români. Am spus că ne orientăm, facem ce facem și nu tragem în oameni, sub nicio formă!“, rememorează președintele Asociației Cultul Eroilor.
Colonelul Cornel Mocanu era șef de Stat Major al Batalionului 162, Paza Aeroport, în 1989, și își amintește foarte clar ce s-a întâmplat în acele zile. „Începând cu data de 17 decembrie, Armata a intrat în dispozitivul de luptă, cu o parte din unități, a fost alarmă de luptă, s-a scos muniție, s-a scos armament, s-au luat măsuri specifice. Începând cu 21 – 22, a început adevărata problemă pentru misiunile militare și nu numai. Eu mă bucuram că, fiind în dispozitiv permanent de luptă, nu pot ieși în stradă. Cei din unitatea de aviație erau îngroziți dacă se va da ordin să iasă cu armamentul împotriva civililor, pentru că toți aveau rude, frați, cunoștințe… Nu au existat teroriști, în adevăratul sens al cuvântului, dar a existat o diversiune pe care eu am împărțit-o în două – o diversiune a profesioniștilor și una apărută din naivitatea oamenilor, care nu și-au dat seama că sunt manipulați“, a declarat colonelul Cornel Mocanu, în studioul Radio Constanța.
La Constanţa, la fel ca în toată ţara, imediat după fuga lui Nicolae Ceauşescu cu elicopterul, locuitorii au ieşit fericiţi pe străzi, bucurându-se din tot sufletul pentru înlăturarea dictaturii. Abia atunci a început cu adevărat nenorocirea pe străzile din orașul de la malul mării. „La Constanţa au fost 30 de morţi şi 88 de răniţi şi nu trebuia să fie niciunul. Dar, două lucruri au contribuit la nenorocire, sau poate mai multe. Unul, şi poate principalul – dezinformarea aceea teribilă cu teroriştii, din care s-a lansat psihoza că teroriştii trag din toate poziţiile. Al doilea lucru care nu trebuia să se întâmple îi aparţine lui Stănculescu. Când a plecat Ceauşescu cu elicopterul, era deja trădat de toată lumea, nu mai avea niciun rol. Stănculescu dă nota telefonică 39 prin care ordonă ca militarii să ocupe obiectivele, să le apere“, spune Remus Macovei.
Așa că, în zilele de 22 și 23 decembrie, pe străzile Constanței s-a purtat o luptă haotică cu presupușii teroriști. Iar în acel haos, au căzut victime atât civili, cât și military. În total, 33 de persoane au decedat, iar 88 au fost rănite.
„Soldații erau neinstruiți, abia veniți de la muncile agricole, sau elevi de la Academia Navală, din Constanța. 2000 de elevi scoși în stradă, total neinstruiți, care abia participaseră la o ședință de tragere! Oamenii ăștia în stradă au fost victime sigure ale psihozei care s-a creat despre teroriști. Și, din cauza aceasta, la Constanța, toți cei care au murit și toți cei care au fost răniți sunt victime ale acestei diversiuni. Nu a existat niciun militar care să tragă voit într-o persoană!“, a declarat colonelul Remus Macovei, într-un interviu acordat colegei noastre, jurnalista Steliana Bajdechi. 
În 2001, Constanța a fost declarată oraș martir, „în semn de cinstire pentru jertfele date și pentru eroismul manifestat în lupta pentru victoria Revoluției din decembrie 1989“. Colonelul în rezervă Remus Macovei spune că tocmai cartea sa, intitulată, într-un mod sugestiv, „La Revoluție se și moare, nu-i așa?“ a stat la baza acestei inițiative. „Pe baza acestei cărți, din inițiativa deputatului Amet Aledin, Constanța a fost declarată oraș martir. Este o recunoaștere a faptelor. În decembrie 1989 la Constanța au murit sau au fost răniți oameni, crezând că participă la o Revoluție. Constanța este oraș martir pentru că sunt 33 de morți și 88 de răniți care au apărut în timpul acțiunilor care s-au desfășurat în județul Constanța“, spune Remus Macovei.
Astăzi, după 30 de ani, constănțenii încă își amintesc cum gloanțele făceau parte din cotidian. Iată ce i-au declarat colegului nostru Adrian Băncilă:
„În momentul în care m-am urcat în autobuz să plec la serviciu, m-a încercat un sentiment de teamă pentru că de o parte și de alta a drumului existau soldați cu armele în mâini, iar în momentul în care am ajuns la serviciu m-a încercat o altă teamă, când cineva a venit și a spus «Nu aprindeți luminile, trec avioane! Nu faceți zgomot, pentru că s-a tras la pescărie!» Era o pescărie în apropierea locului meu de muncă. Ziua, pe stradă mergând la piață vedem tancuri însirate de o parte și de alta a șoselei, iar noaptea se auzeau zgomote de arme, lucru care nu se întâmplase până atunci“.
„Îmi amintesc că eram la serviciu, la un moment dat am fost rugați să ne pregătim să mergem acasă, pentru că Ceaușescu încerca să fugă, iar în țară se trăgea. Peste tot, de fapt! La coborâre din tramvai, undeva în apropiere de casă, un domn, la Școala 23, era înarmat și încerca să tragă într-un autoturism“.
„Era reglarea asta de conturi și nu știai de unde vine glonțul și cine te atacă. Erau tot felul de grupări înarmate, care practic luptau pentru putere!“
„Nu știu foarte multe lucruri, aveam doar 3 ani atunci, în ’89. Singura secvență povestită de părinți a fost fost că era o stare de teamă și că, într-una din zile, când tata se întorcea de la serviciu, a riscat să fie împușcat în picior, deci se trăgea pe străzile Constanței“
„Trăiască România liberă şi demnă“ – titra sâmbătă, 23 decembrie, cel mai longeviv ziar al Constanţei, „Cuget liber“, numit până la Revoluţie „Dobrogea Nouă“. „Glasul adevărului, care este glasul unanim al bravului nostru popor, a învins odată cu înlăturarea regimului de tristă amintire, despotic, de tip feudal, de dictatură şi ruşine al lui Nicolae Ceauşescu“, notau redactorii. Pe prima pagină, populaţiei îi era adresat un mesaj direct: „Acum, mai mult ca oricând, ţara are nevoie de linişte, de ordine şi disciplină. Fiecare, la locul nostru de muncă, să facem dovada adevăratelor sentimente patriotice ce ne animă şi să obţinem cele mai bune rezultate. Să facem, de asemenea, în aşa fel încât să împiedicăm actele de huliganism, de dezordine care duc la distrugerea unor bunuri create cu sudoarea noastră, a întregului popor. Tot ceea ce am construit trebuie păstrat şi apărat“.
Astăzi, la 30 de ani de la Revoluţie, tinerii află din cărţi date esenţiale despre evenimentele ce au schimbat România. De pildă, la Biblioteca Judeţeană „I.N. Roman“ Constanţa poate fi vizitată, pe tot parcursul lunii decembrie, expoziţia „România: 30 de ani de istorie contemporană. Decembrie 1989 – Decembrie 2019”. „Se împlinesc 30 de ani de atunci și am considerat că momentul trebuie marcat printr-o serie de evenimente, mai ales că există și coincidența fericită a găzduirii de către instituția noastră a unei expoziții de fotografie a Institutului Ceh din România, o expoziție dedicată Revoluției de Catifea. Schimbarea regimului comunist din Cehoslovacia s-a făcut cu o 
lună înainte de revoluția sângeroasă din România. A fost o schimbare pașnică și este ilustrată în expoziția pe care o găzduim. Pentru România, schimbarea s-a făcut cu pierderi de vieți omenești, cu distrugeri materiale, evenimente care au marcat profund evoluția României contemporane. Această evoluție de după 1989 am încercat să o surprindem prin expoziția pe care am organizat-o şi care grupează carte, presă și alte documente din colecțiile bibliotecii, care ilustrează această tematică. Am încercat să surprindem momentele cele mai importante, considerând că impactul vizual trebuie să fie esenţial. De aceea avem și o serie de albume legate de eveniment, dar și Monitorul Oficial prin care Constanța este declarată oraș martir, ceea ce vine în sprijinul ideii că orașul nostru și județul Constanța au luat parte activ la evenimentele respective. Legat de acest lucru, avem și o serie de ziare, reviste, în care se vorbește despre desfășurarea evenimentelor de la Constanța, evenimente care ne aduc în mijlocul istoriei recente a țării noastre“, a declarat bibliograf dr. Anca Dobre.
De altfel, instituţia a organizat, în această perioadă, mai multe întâlniri cu elevii interesaţi să afle mai multe despre Revoluţie şi viaţa românilor în comunism. „Acești copii întreabă, se miră de ceea văd, sunt surprinşi de relatările părinţilor şi ale profesorilor. Ei nu au trăit acele momente și le percep ca pe ceva extraordinar“, adaugă dr. Anca Dobre.
*************************
Cum văd astăzi istoricii evenimentele din 1989? „Revoluția Română din decembrie 1989 a pus capăt unui regim criminal de 45 de ani și de istorie însângerată, cu asta cred că ar trebui să rămânem toți aceia care au trăit nemijlocit evenimentele revoluționare, cei care nu aveau vârsta să o facă și, evident, generațiile mai tinere interesate sau nu de istoria noastră. Cât privește schimbarea de mentalitate care s-a produs sau nu după această Revoluție din 1989, aici lucrurile cred că sunt un pic mai nuanțate. Nu aș zice că a fost o schimbare de mentalitate, cel puțin în prima decadă, după 1989. România a rămas oarecum captivă unui mediu și unei atmosfere neocomuniste. Lucrurile acestea s-au întâmplat mai degrabă după anii 2000, pe măsură ce România a avut posibilitatea să călătorească mai mult în străinătate, să asimileze mai mult din ceea ce însemna Occidentul democratic, liber, pluralist și așa mai departe și abia atunci putem observa și în societatea românească astfel de schimbări de mentalitate, de la nivelul cel mai mic până la elitele politice și culturale. Trecerea s-a făcut greu, lent, gradual și încă se mai face și îndrăznesc să spun că, cel puțin pentru încă un deceniu, un deceniu și ceva, această rămânere în urmă a României a fost cauzată totuși de mediul politic“, este de părere lector univ. dr. Stelian Manea, Facultatea de Istorie, din cadrul Universității Ovidius.
Redactor online: Alina Enache / Foto: Radio Constanța
