INTERVIURILE RADIO CONSTANȚA | Gimnastele Ioana Stănciulescu și Silvia Sfiringu, medaliate la Festivalul Olimpic al Tineretului European. Nicolae Forminte: „Este o generație de copii muncitori, care se apropie mult de ceea ce făceau predecesoarele lor“

Publicat de , 2 august 2019, 11:23

Sportivii români au concurat  la cea de-a 15-a ediţie a Festivalului Olimpic al Tineretului European la atletism, ciclism, gimnastică artistică, handbal, nataţie, judo, lupte, tenis şi volei, iar obiectivul fixat, obţinerea a 8-10 medalii, a fost îndeplinit.

La FOTE, în Azerbaijan, România a obținut medalia de argint pe echipe, în componenţa Antonia Duță, Silvia Sfiringu și Ioana Stănciulescu (antrenori, Nicolae Forminte – din Constanţa și Liliana Cosma). Ioana Stănciulescu a mai cucerit argint la sol și bronz la paralele, iar Silviana Sfiringu – bronz la sol și la sărituri și argint la bârnă. Cele două sportive sunt legitimate  la CS Farul, care au urcat pe podium de mai multe ori la Festivalul Olimpic al Tineretului European (FOTE), la Baku (Azerbaidjan). Cele două gimnaste au fost invitatele Larisei Calistru, la INTERVIUL DIMINEȚII.

Cum a fost pentru voi participarea la această competiție?

Ioana Stănciulescu: A fost un punct de început pentru toate concursurile importante de anul acesta și din 2020. Înainte de competiție încerc să mă liniștesc, respir, îmi fac elementele în minte corect.

Silviana Sfiringu: Am avut emoții, dar am reușit să le înfrâng. A fost și presiune, dar a ieșit totul bine. Înaintea unui concurs întotdeauna îmi spun rugăciunea și îmi vizualizez exercițiul.

Cum ați ajuns voi la sala de gimnastică?

Ioana Stănciulescu: Pe mine m-a adus la sală mătușa, care era însărcinată. Îi mulțumesc! Eram afară în fața blocului și mă urcam pe bară. Erau pietre, a zis să nu mai urc și fiindcă nu ascultam a căutat un sport unde să îmi descarc energiile. Și în casă săream în pat, făceam rostogoliri…Când am pășit prima oară în sala de la Flămânda credeam că totul este o joacă. M-am dus și m-am urcat direct pe frânghie. Doamna antrenoare Clemența Garabet s-a uitat foarte mirată că am ajus până sus.

Silviana Sfiringu: La 3 ani am mers la dansuri, la Casa de Cultură. Eram prea mică pentru dansuri și făceam gimnastică aerobică, mă jucam mai mult. Și pe la 5 ani m-a văzut un antrenor, mi-a apreciat calitățile și mi-a zis să vin la Flămânda, la gimnastică.Mi s-a părut în sală foarte wow, adică erau trambuline, erau aparate, aveam loc de joacă. În timpul liber îmi place să ascult muzică și să pictez.

Ce vi se pare cel mai greu în sportul pe care îl practicați?

Ioana Stănciulescu: Sacrificiile. Stai departe de părinți, să fii și să iei decizii singură,să ai grijă de tine, să te întreții. Iar când mi-e greu…pictez.

Ți-a cântat imnul anul trecut, la Glasgow, în 2018 ai fost campioană europeană de junioare la sol. Ce ai simțit, Ioana, în acel moment?

Ioana Stănciulescu: Am simțit foarte multă fericire, pentru că era și ziua mamei mele și m-am bucurat că i-am făcut acest cadou. Și pentru mine a fost un punct de încredere pentru anii următori.

Câte ore petreceți voi în sala de gimnastică?

Silviana Sfiringu: Într-o zi cam 6 ore. Avem două antrenamente de câte 3 ore. Mai avem și timp să pictăm, să croșetăm, să ne odihnim.

Ați trecut cu brio de examenul de evaluare națională, cu note bune, acum sunteți în clasa a IX-a la Liceul Sportiv din Deva. Unde e mai greu…în sala de gimnastică sau la școală?

Silviana Sfiringu: Nicăieri. Pentru noi totul este simplu, muncim și încercăm să facem lucrurile așa cum trebuie.

Despre performanțele fetelor ne-a vorbit și antrenorul constănțean Nicolae Forminte, coordonatorul echipei feminine de gimnastică artistică a României, într-o intervenție telefonică în direct.

Nicolae Forminte: Pentru mine, rezultatele acestui grup de junioare, în special ale celor două constănțence, Sfiringu și Stănciulescu, sunt normale datorită evoluțiilor lor din sală. Este o generație de copii muncitori, care se apropie mult de ceea ce făceau predecesoarele lor, sunt mai disciplinate și ele și familiile lor, în sensul că ele ascultă antrenorii, familiile nu intervin în procesul de instruire și nu emit pretenții în probleme ce nu țin de ei, se limitează la a-și îngriji copiii și a-i educa, lucruri pentru care eu îi aplaud și le confirm că au optat pentru varianta justă. În ultima perioadă, România a pierdut destul de mulți copii talentați pentru că părinții s-au transformat în manageri și antrenori. Eu mă bucur că cele două fetițe nu au parte de așa ceva. Ele au muncit foarte mult, îmi pare rău că nu a cântat și anul acesta imnul pentru ele, la sărituri oricare dintre ele ar fi putut să câștige. Există o presiune foarte mare asupra oricărei tinere care practică gimnastica. Eu le-am mai zis, mai în glumă, mai în serios, că s-au născut într-o țară greșită când ne referim la gimnastică. Pentru că toată lumea nu vede decât medalii și înaltă performanță. Deși copiii vin la sală cu dorința de a se juca de-a gimnastica, ei se trezesc brusc într-o realitate dură, în care tot ce contează sunt medaliile. Dar Silvia și Ioana sunt pe drumul cel bun, sunt la început, trecerea de la junioare la senioare este foarte grea, competiția este mult mai acerbă. Să sperăm că starea de sănătate și motivația lor le vor ajuta să devină niște senioare de bază pentru gimnastica românească.

Fetele s-au aflat în această săptămână acasă, la Constanța, într-o vacanță. Dumneavoastră nu aveți vacanță, pentru că se apropie Campionatele Mondiale de la Stuttgart(4-13 octombrie) unde România luptă și pentru biletele către Jocurile Olimpice Tokio 2020.

Nicolae Forminte: Nu-mi reamintiți, că tocmai asta făceam, stăteam și gândeam cum să trec ața prin gaura acului, care este tot mai mică și tot mai mică și pe mine mă lasă vederea și mă gândesc la tot felul de variante.Da, ne pregătim pentru mondiale, am început puțin întârziat zic eu, datorită faptului că cele 8 senioare avute la dispoziție au avut și au probleme de sănătate, dureri de uzură care persistă de foarte multă vreme, cărora nu li s-a găsit o rezolvare, exceptând pauza. Dar după pauză ele reapar și e greu. Să sperăm că vor avea dârzenia și motivația necesare să treacă peste aceste dureri și să își facă programul de pregătire.

Când va mai avea gimnastica românească rezultatele de altădată?

Nicolae Forminte: Atunci când în România se vor construi ca, în Olanda, nu 500 de săli dedicate gimnasticii, ci măcar una la 10-15 municipii, când în Constanța va exista o sală de gimnastică la nivel olimpic, în consens cu cele 5 campioane olimpice pe care le-a dat Constanța și cu pleiada de fetițe care se regăsesc în sală și care doresc să calce pe urmele predecesoarelor lor. Este dureros să știi că în Constanța nu există o sală de gimnastică de înaltă performanță. Am spus și repet că Sala de la Flămânda este uzată moral. Acolo nu poți să crești o gimnastă de mare performanță, pe de o parte, iar în ceea ce privește pregătirea centralizată, viitorul nu este atât de roz, atât din partea acceptării de către tinere și de către familiile lor de a mai pleca de acasă, a antrenorilor tineri care să schimbe garda veche și să plece de acasă așa cum am făcut-o eu de aproape 30 de ani și mi-am lăsat familia în Constanța. Rezultatele vor reapărea atunci când vom avea antrenori super-motivați și super-pregătiți și când ierarhiile valorice vor fi așezate pe un făgaș normal și în România.Constanța are toate premisele și toate ingredientele pentru care să solicite o sală de gimnastică cel puțin la nivelul celei din Deva, dacă nu chiar peste. Este un oraș emblematic, s-ar putea chiar deschide o academie. Dau mereu exemplul domnului Hagi. Acela este drumul, dumnealui ni l-a arătat. Oficialitățile locale ar trebui să își aplece mai mult preocupările vizavi de sport, de educație, de noua generație de copii care vor trebui să trăiască într-un alt climat social și să fie pregătiți pentru ceea ce-i așteaptă. Acest grup de junioare merită să aibă șansa de a evolua la Jocurile Olimpice din 2020. Toate eforturile se fac ca și celelalte fete să le ajute, așa cum ele au muncit și au obținut medalii care dau un sâmbure de speranță pentru viitorul gimnasticii românești așa și celelalte gimnaste ar trebui să se gândească la faptul că, pentru fiecare dintre ele este o oportunitate cu care nu se vor mai întâlni, dacă nu vor accepta efortul și sacrificiul. Eu sper să gasim soluția ca să calificăm echipa la JO Tokio 2020, deși este foarte greu. O facem pentru gimnastica românească, pentru aceste tinere care muncesc zilnic în sală. Ar fi un vis pe care și l-ar împlini ele. Pe mine viața m-a educat să îmi propun obiective și să le îndeplinesc. Prefer să mor în picioare, dar nu voi abdica niciodată de la ceea ce mi-am propus și voi face tot ce îmi stă în putință ca să ating acel obiectiv

Ioana Stănciulescu şi Silviana Sfiringu au fost descoperite şi pregătite, până au ajuns la lotul național al României, de Clemenţa Garabet. La formarea campioanei europene Ioana Strănciulescu au contribuit, în afară de Clemenţa Garabet, şi Olga Didilescu, şi soţii Nicolai (Dana şi Remus), şi Ciprian Creţu (în diverse etape, fie la club, fie la lotul naţional). La Deva, Ioana Stănciulescu şi Silviana Sfiringu sunt antrenate de un colectiv tehnic coordonat de Nicolae Forminte, din care face parte şi Florin Uzum.

Interviu realizat de Larisa Calistru / Foto: Radio Constanța, Federația Română de Gimnastică