INTERVIUL DIMINEȚII | Astăzi se împlinesc 41 de ani de când marele atlet Ilie Floroiu a stabilit recordul național în proba de 5000 de metri: „Am în memorie fiecare pas“

Publicat de , 23 iulie 2019, 11:21

Astăzi se împlinesc 41 de ani de când fostul mare atlet Ilie Floroiu a stabilit recordul național în proba de 5000 de metri, pe defunctul Stadion Republicii, la Campionatul Național de la București (la 2 secunde de recordul european și la 7 de cel mondial).

Recordul rezistă și astăzi, la fel ca și cel din proba de 10.000 de metri, stabilit pe 29 august 1978, la Campionatul European de la Praga. Marele atlet a rememorat clipele de acum 41 de ani, în direct, în programul matinal de la Radio Constanța, alături de Larisa Calistru și Cătălin Donose.

Haideți să rememorăm. 23 iulie 1978, la Campionatul Național desfășurat pe Stadionul Republicii din Capitală. Cum a fost?

Am în memorie fiecare pas, fiecare moment care l-am petrecut premergător acestei curse de 5.000 de metri. Eram într-o zi de vineri, 23 iulie 1978, pe defunctul stadion Republicii, pentru că astăzi nu mai este. A avut loc această probă, de 5.000 de metri, în cadrul Campionatului Național de seniori. Am făcut o încălzire normală, știam că sunt în formă, dar nu mă așteptam la această performanță, 13 minute și 15 secunde, care reprezenta la vremea respectivă cea mai bună performanță europeană, care s-a păstrat tot anul 1978, și a doua performanță mondială. Am fost la 2 secunde de recordul european și datorită faptului că am fost bleg, n-am făcut acest record, în sensul că m-am oprit „pe grătar“ (n.r. – aproape de linia de sosire). Am ridicat mâinile, știam că e record național, dar niciodată nu m-am gândit că pot să stabilesc record european.

Cumva, pe final, ați mai oprit din motoare! Exact pe grătar, așa cum se spune. Pe ultimii 5-6 metri. 2 secunde înseamnă…unu, doi. Luna viitoare serbăm 41 de ani de la recordul de la 10.000 de metri, pe 29 august. V-ați gândit, la vremea respectivă, că vor rezista atâta. Recordurile sunt făcute să fie doborâte! De ce rezistă după mai bine de 4 decenii? Care ar fi explicația?

Nu m-am gândit. Niciodată nu m-am gândit la lucrul acesta, însă mă gândeam că performanțele sunt deosebite la nivel european și mondial și eram mândru de acestea. De ce? Întrebați pe alții, întrebați federația de specialitate sau alți specialiști. Mie mi-e greu să spun de ce. Probele de 5.000 și 10.000 de metri sunt foarte grele, pregătirea este foarte grea și de durată și performanțele nu ies a doua zi. Au fost ani de muncă, ani de renunțări, ca la orice sportiv care a realizat o mare performanță.

Ați făcut o pregătire foarte bună în acel an 1978. Au fost zile întregi în cantonamente montane…

Da, este adevărat. Îmi stă pe suflet defunctul stadion Republicii. Astăzi nu mai este, acolo s-a ținut Festivalul Tineretului în 1953, acolo au concurat mari sportivi ai lumii, Emil Zatopek – triplu campion olimpic, Vladimir Kuts, Iolanda Balaș cu recordurile ei superbe, Lia Manoliu și alți mari sportivi ai lumii. Acum, Parlamentul României este peste acest stadion și mi-ar plăcea ca întreaga clasă politică să-și întoarcă, cu toată seriozitatea, atenția spre sport – sportul de masă, sportul de performanță. Sportul înseamnă sănătate, educație, reușită în viață, înseamnă rigurozitate și, nu în ultimul rând, principalul vector de imagine al României în lume. Trecând de la atletism la tenis a fost sărbătorită victoria Simonei Halep și știm ce propagandă s-a făcut pentru România. Mai este vreun sector în România care să aducă atâta imagine?

Tocmai acestea au fost motivele ca să vă implicați mai mult decât până acum și ați ajuns la primărie consilier al primarului Decebal Făgădău!

Nu știu dacă lucrurile acestea m-au făcut. Sunt consilierul domnului primar. Cu ce pot, cu sfaturile și cu implicarea mea voi face, dar acest eveniment a fost organizat excelent de Primăria Municipiului Constanța.

A fost fericită Simona Halep, s-a văzut pe scenă…

Toată lumea. Am fost în public și am văzut.

O performanță extraordinară să câștigi Wimbledon-ul, atâta timp cât în România nu prea ai unde să te antrenezi pe iarbă. Este un rezultat extraordinar. Mii de constănțeni au fost în Piața Ovidiu și pe traseu, foarte bună ideea cu autobuzul decapotat, unde a fost salutată și aplaudată. Să sperăm că vom mai avea ocazia pentru astfel de festivități.

Sunt convins că sportivii constănțeni vor da prilejul Primăriei municipiului Constanța să se implice și în alte asemenea momente plăcute. Din păcate, cu un an în urmă, s-au stins două persoane dragi mie, persoane care au contribuit la performanțele mele, antrenorul meu Ioan Veliciu și prietenul meu Mișu Mihăilescu. Asta este viața și nu puteam să trec peste acest moment și să amintesc aceste două persoane dragi mie.

Doi oameni remarcabili, admirabili, care au avut o contribuție decisivă pentru cariera dumneavoastră. Trebuie să spunem că în acea perioadă aveați adversari de renume pe plan mondial, aveați concurență.

Foarte mare concurență, am să spun două nume. Kenianul Henry Rono, care era recordman mondial la 3000 de metri plat, 3000 de metri obstacole, 5000 și 10.000 de metri.   Emiel  Puttemans, recordman european, medaliat olimpic, campion european, Franco Fava și mulți alții.

Ați avut și două finale la Jocurile Olimpice, la Montreal și la Moscova și acolo ați fost aproape de podium.

La Montreal am fost foarte aproape, a fost o mare surpriză pentru delegația României la superbele Jocuri Olimpice de la Montreal, unde Nadia Comăneci a fost extraordinară și unde s-au luat foarte multe medalii. A fost o surpriză, dar, pentru că veneam dintr-un sistem, sistemul comunist, era greu să pătrunzi acolo, în lumea bună. Totuși am intrat în finală și am ocupat un loc 5, un loc foarte bun.

Vă văd de fiecare dată cu o agendă, nu vă despărțiți de ea! Ce mai scrie acolo, pe agenda dumneavoastră?

Asta e agenda profesională a mea, îmi notez acolo ce mai gândesc eu, bine sau rău. Toată ziua o port cu mine. Mi se spune omul cu agenda.

În 1978, când au fost cele două recorduri, ziarul francez  L’Équipe scria despre Ilie Floroiu și rezultatele sale extraordinare. Era o perioadă în care în România erau comuniștii la putere. Francezii nu se prea omorau după sportivii din Est…

Așa este, am apărut în ziarul  L’Équipe. A fost o mare bucurie pentru mine și o surpriză, pentru că devenisem o persoană matură, care aveam o anumită performanță și știam că sportivii din țările comuniste nu prea aveau acces la acest ziar. Datorită acestei performanțe, la vremea respectivă extraordinară, s-a scris un articol despre mine și se făcea comparație. Primii 10 sportivi ai lumii, timp intermediari la 2000 de metri, 3000 de metri și făceau o analiză, o comparație între timpi. A fost o mare bucurie și sunt încă mândru pentru că pe vremea aceea se intra foarte greu în paginile acelui grandiose ziar, L’Équipe!

Când vor fi doborâte recordurile dumneavoastră? Credeți că o să fim, cu toții, în viață sau vor ieși la pensie?

Același lucru vreau și eu să știu. Îmi este foarte greu să spun dacă voi avea ocazia sau nu. Nu vin eu să fac elogiul acestor două rezultate, dar, într-adevăr au fost extraordinare la vremea respective. Ca dovadă și astăzi în orice competiție, Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale, Campionate Europene, poți să te clasezi în primele 3 sau în primele 6 locuri, care nu înseamnă puțin.

Ați rămas legat sufletește de clubul Farul, de câțiva ani, de când ați ieșit la pensie! În continuare mergeți la club, în fiecare zi!

După 40 și ceva de ani, cât am slujit clubul Farul ca sportiv, ulterior ca persoană care am fost în conducerea administrativă a clubului, îți este greu să te rupi și face parte din viața mea. Și atunci este normal să fiu lângă clubul Farul, să fiu lângă colegii mei, să-I ajut cu un sfat și nu numai, pentru că eu consider că clubul Farul și oamenii merită această afecțiune din partea mea, pentru că și eu, la rândul meu m-am ridicat prin performanțele sportivilor, munca antrenorilor, colegilor din administrativ și evident, celor care au fost, într-un fel sau altul, în jurul clubului sportive Farul Constanța. E o datorie de onoare.

Vă felicităm și la anul să ne vedem din nou aici, la 42 de ani!

Dac-om mai fi în stare bună, dacă mă invitați, răspund cu plăcere. Până la anul nu se va bate acest record și nici cel de la 10.000 de metri. Hai să vorbim numai despre proba de 5000m, astăzi 23 iulie.

Realizatori interviu – Larisa Calistru și Cătălin Donose / Redactor online – Liviu Predescu  / Foto – Radio Constanța