INTERVIUL DIMINEȚII / Alexandru Ciurea a vorbit despre Ziua Aviației – FOTO
Publicat de Doina Sirbu, 20 iulie 2019, 11:15
Astăzi este Ziua Aviaţiei şi a Apărării Antiaeriene. În anul 2004, Ministerul Apărării Naţionale a stabilit data de 20 iulie ca zi unică pentru a sărbători atât aviaţia militară, cât şi cea civilă, pentru a coincide cu sărbătoarea ortodoxă a Sf. Ilie Tesviteanul, patron al Forţelor Aeriene şi al Aviaţiei Române (ales de pionierii aviaţiei din România în 1913).
Invitatul Larisei Calistru, la Interviul Dimineții, a fost Alexandru Ciurea, pilot de elicoptere la Baza aeriană 57 Mihail Kogălniceanu.
Ce semnificație are pentru tine această zi?
În primul rând mulțumesc pentru invitație, în numele colegilor mei de la Baza Aeriană 57 Mihail Kogălniceanu. Este o zi de sărbătoare, o zi în care ne comemorăm eroii, o zi la care privim cu speranța unui nou început, de fiecare dată.
Cum ai ajuns să lucrezi în aviație? Îți doreai din copilărie să fii pilot? Găseai atractivă disciplina, îți plăcea uniforma?
Traseul meu a fost un pic mai lung decât atât, deși din copilărie am privit admirativ către ramura din aviație. Am absolvit Colegiul Militar Liceal ‚‚Dimitrie Cantemir’’ de la Breaza, în 2011 și acolo cumva mi-am format stilul, percepția și am vizualizat locul unde mi-aș dori să ajung. Armata mi-a oferit un întreg spectru de domenii în care aș putea lucra, dar am considerat că mie, de departe, mi s-ar potrivi cel mai bine aviația. Așa am ales să urmez cursurile Academiei Forțelor Aeriene de la Brașov (pe care am absolvit-o în 2014). Acolo am fost președinte al Asociației Studenților Militari din Brașov, am absolvit cursurile școlii de aplicație pentru Forțele Aeriene în 2015 și apoi am fost repartizat la Mihail Kogălniceanu, aveam 23 de ani atunci. Am rămas fan al Constanței.
Nu ți-a fost teamă la vârsta aceea să te urci într-un elicopter?
Din punctul meu de vedere este o manieră care ține mai mult de percepție, de vizualizare. Teama vine din fricile pe care noi le avem. Tind să cred că sunt omul care încearcă să scape de orice teamă și să devin din ce în ce mai bun, cu fiecare pas pe care îl fac înainte.
Dar cum a fost la primul zbor, cu emoții?
A avut loc în 2012, în perioada aceea au avut loc evenimente mai mult sau mai puțin fericite în Aviația Militară Română. Recunosc că am urcat în elicopter cu o oarecare temere, dar am avut încredere desăvârșită în instructorul care se afla în stânga mea. De atunci au trecut 7 ani și tind eu să cred că am ajuns la un număr impresionant de ore pentru vârsta mea (27 de ani). Am adunat 450 de ore, desfășurate pe mai multe categorii de aeronave, am executat cam toate tipurile de misiuni.
Îți dorim multe ore înainte…În afară de spiritul de aventură, ce calități îți mai sunt necesare pentru a practica meseria de pilot?
Din punctul meu de vedere, în afară de dramul de nebunie de care aminteați dvs. înainte să intrăm în emisie, îți trebuie foarte mult echilibru, trebuie să fii dispus să muncești pentru ceea ce îți dorești. E o meserie frumoasă, care îți aduce foarte multe satisfacții, dar trebuie să ai întotdeauna în vedere că trebuie să devii mai bun, trebuie să ai grijă de viețile oamenilor din echipaj. În primul și în primul rând, oamenii pe care îi ai cu tine la bord trebuie să ajungă în siguranță și sănătoși acasă, să îți îndeplinești misiunea. Le datorăm multe familiilor noastre, care ne susțin necondiționat.
E o provocare permanentă să zbori. Te-ai uitat vreodată în oglindă și să îți spui: Wow, eu chiar fac asta!?
Se mai întâmplă din când în când. Dar, pe lângă faptul că fac asta de o perioadă însemnată de timp, știu că încă mai am lucruri de îmbunătățit la mine și asta mă mobilizează de fiecare dată să merg mai departe, să fiu și mai bun, câte 1% de principiu la fiecare zbor, astfel încât progresul să fie semnificativ, sistematic, de durată, bine cimentat în activitatea noastră.
De ce ai ales elicopterul și nu avionul?
A fost un ușor calcul de oportunitate în momentul respectiv. Eu nu sunt din Constanța, ci din Teleorman, așa că mi-am dorit să ajung la Baza 90 Transport Aerian. În momentul respectiv nu aveau locuri, am ajuns la malul mării și m-am îndrăgostit de oamenii de aici, de mare, de primirea călduroasă pe care am avut-o în Constanța și în primul rând de mediul extrem de animat de la muncă, de oamenii care au știut să ne valorifice și să ia ce avem cel mai bun fiecare dintre noi, astfel încât fiecare să dea randamentul maxim și să își pună în valoare atribuțiile cale mai bune.
Descrie-ne cum este la locul tău de muncă, Baza Aeriană 57 Mihail Kogălniceanu…
Programul este ușor, în funcție de programul pe care îl avem de desfășurat. Însă cel mai important în mediul în care îmi desfășor activitatea este conglomeratul de oameni care își desfășoară activitatea acolo, plecând de la tehnicii de bord, cei de sol, ingineri până la comandanți. Suntem o echipă, în aviație nu ești niciodată singur, întotdeauna ai pe cineva în spate, ne bazăm foarte mult unii pe ceilalți, activitatea noastră este interdependentă.
Pentru tinerii care ne ascultă acum și și-ar dori să îți calce pe urme, ce sfaturi, recomandări ai?
Le transmit că îi așteptăm alături de noi, avem nevoie de tânăra generație, de oameni care să vină din spate, avem nevoie să creștem și să schimbăm generații în aviație, ca și în armată și în întreaga societate se desfășoară o schimbare întreagă de oameni. Reușim cumva să mergem mai departe, sunt pași pe care îi facem în sensul acesta și avem nevoie de oameni echilibrați. Din punctul meu de vedere, echilibrul este pilonul central al vieții unui aviator militar. Mai ai nevoie de exercițiu fizic, antrenament, studiu permanent a ceea ce se întâmplă în lumea aviației și să nu stea deoparte. Să vină și la show-rile aeriene pe care le organizăm și din postura de pilor și nu doar de observator.
Care au fost cele mai mari provocări din meseria ta?
Au fost în prima parte a zborurilor, primele 10 ore desfășurate la Școala de Aplicație a Forțelor Aeriene.
În final, te rugăm să le adresezi un mesaj colegilor tăi, atât din Aviația Civilă cât și Militară…
Le urez tuturor cer senin, le mulțumesc că își desfășoară activitatea atât de bine, să nu uite niciodată că trebuie să fie mereu mai buni decât varianta actuală și să ne vedem cu bine!
realizator interviu – Larisa Calistru / redactor online – Doina Sîrbu / foto – Baza Aeriană 57 Mihail Kogălniceanu