România trebuie să fie mai prezentă în politica externă și de securitate
Publicat de Doina Sirbu, 14 iunie 2019, 15:49
Dilema Uniunii Europene în acest moment este că are mâinile legate. E mult mai greu să aduci Turcia în Uniunea Europeană astăzi, decât era anterior. Anterior a fost imposibil, astăzi este și mai greu. La Constanța se desfășoară lucrările Forumului de Securitate din zona Mării Negre și regiunea Balcanilor. Analistul de politică externă, Dan Dungaciu, prezent la manifestare, face o analiza a situatiei din zonă, interviul fiind realizat de Cristina Iliuță.
Unde ar trebui să se poziționeze România?
Sigur că situația din Marea Neagră este complicată, dar apare aceeași dilemă. Vrem ca Marea Neagră să fie o zonă de confruntare cu Federația Rusă, o situație care nu e bună, dar ne-am găsi un loc strategic și am conta? Sau vrem ca Marea Neagră să fie lămurită, aranjată, rezolvată, setată, ca să zic așa în termeni de securitate și în momentul acela probabil că își va pierde mult din valoarea ei de întrebuințare. Asta este dilema până la urmă. Ce vrei să se întâmple cu adevărat? Sigur că nimeni nu vrea război și confruntare, dar în termeni de război și confruntare, nu va fi un război și confruntare cu România, Bulgaria sau Turcia că nu va fi între Federația Rusă și Statele Unite ale Americii. Și cazul Republicii Moldova ne arată foarte limpede. România trebui să înțeleagă aceste lucruri. România trebuie să fie mai prezentă în politica externă și de securitate pentru că, din păcate, am ajuns într-o situație care este gravă și fără precedent din 1990 încoace. Politica internă a României a canibalizat politica externă. Noi am avut eșecuri în ultima vreme și la ONU și în Republica Moldova, tocmai pentru că energiile noastre au fost consumate de politica internă. Nu ne-am mai uitat, am ținut capul în pământ și n-am mai privit în jur. Suntem ineficienți în Balcanii de Vest. Proiectul mare de politică externă nu s-a putut naște. România încă nici n-a ajuns în faza în care să formuleze proiecte de politică externă. De fiecare dată când proiecte de politică externă intră în siajul bătăliei interne, toată lumea se întreabă, nu despre ce e vorba în proiectul acela, ci cine-l face, al cui este! În momentul acela, dacă nu e al lui îl ucide.
În aceste zile, extrem de discutată la acest forum de securitate la Marea Neagră și în Balcani, a fost problema Turciei! Turcia, se pare, negociază cu toată lumea.
Avantajul și dezavantajul Turciei este că, în termeni de securitate, nu poate să fie ocolită. E și dezavantaj pentru că ridică multe probleme și avantaj că n-ai cum s-o ocolești. Turcia, în acest moment, este un actor fundamental pentru regiune. Nu-mi este limpede în acest moment care o să fie evoluțiile din jurul Turciei și nu-mi este limpede dacă actorii s-au obișnuit cu ideea că domnul Erdogan va rămâne la putere o perioadă lungă de timp. Este aceeași dilemă pe care o ai, de pildă, și în raport cu terțe state. Uniunea Europeană are o mare problemă în a face politică externă și unul dintre blocaje este acesta. Politica externă poate să fie eficientă dacă are real politic. Poți să faci Real Politic, adică ai niște valori pe care te bazezi, ai o istorie pe care te bazezi și poți negocia. Uniunea Europeană nu are Real Politic, că n-are pe ce să se bazeze, n-are valori comune neapărat, n-are istorie comună, nu ne uităm toți în același loc în același timp. Politica externă este determinată de structura ei, de birocrația ei. Ea nu poate negocia. Asta e marea problemă între Turcia și Uniunea Europeană. Uniunea Europeană vine cu o carcasă și Turcia vine cu niște realități. În termeni de politică externă nu mă aștept foarte mult de la Uniunea Europeană. Ea nu se poate restructura, modifica. N-are valori comune. Are câteva valori abstracte comune, dar nu are valorile comune, istorice. Unele le poate ceda, altele nu le poate ceda. Cum face un stat național, de pildă, când vrea să negocieze, pune ceva între paranteze și vine cu niște realități de pe teren, care sunt evidente. Din puctul acesta de vedere nu cred că Uniunea Europeană va reuși să facă acest pas. Turcia în acest moment joacă un joc foarte interesant de negociere a propriei suveranități și o negociază în toate părțile. O negociază și cu rușii și o negociază și cu americanii, sperând probabil ca la un moment dat, în această joncțiune inclusiv americani, europeni și Federația Rusă să se producă. E foarte interesant de urmărit ce se va întâmpla la Marea Neagră pe flancul nostru, pe Ucraina, Republica Moldova, pentru că dacă acolo vom avea o cooperare între Uniunea Europeană, Statele Unite și Federația Rusă, evident că Turcia se va uita altfel și evident că și la Turcia va trebui să te uiți altfel. Dacă faci concesii sau joci cu Federația Rusă în zona aceea, va trebui să joci și în zona cealaltă. Și Turcia probabil că asta și așteaptă. Domnul Donald Trump face o politică în care interesul american, așa cum îl vede el, primează. Nu politica multilaterală, nu interese de alt tip. Turcia, sigur că din perspectiva ei națională, își așteaptă și ea locul și poziționarea. Din păcate sau din fericire trebuie să constatăm un lucru. Politica externă s-a naționalizat într-o măsură mult mai mare decât era înainte. Multiralismul, instituțiile internaționale încep să aibă o pondere mai mică. Uniunea Europeană, NATO sau ONU.
Ar fi o soluție de rezolvare a unor probleme acceptarea Turciei în Uniunea Europeană?
Din punctul acesta de vedere vă mărturisesc că dilema e foarte mare. Nu-mi imaginez astăzi în Uniunea Europeană, cineva care să poată face acest gest. Marea problemă a Uniunii Europene este că are un Parlament fărâmițat. Asta înseamnă fragilitate mai mare, indiferent că băieții răi nu au prins majoritatea în Parlamentul European. Va fi foarte complicat pentru că nici în Parlamentul anterior Turcia nu era bine văzută. Imaginați-vă cum e văzută acum. Dilema Uniunii Europene în acest moment este că are mâinile legate. E mult mai greu să aduci Turcia în Uniunea Europeană astăzi, decât era anterior. Anterior a fost imposibil, astăzi este și mai greu.
realizator interviu – Cristina Iliuță / redactor online – Liviu Predescu