140 de ani de presă românească în Dobrogea | Interviu cu Aurelia Lăpușan, vicepreședintele Asociației Române de Istorie a Presei
Publicat de , 30 aprilie 2019, 21:24 / actualizat: 3 mai 2019, 7:15
Anul acesta se împlinesc 190 de ani de presă în spațiul de limbă română (1829-2019) și 140 de ani de presă românească în Dobrogea, marcând astfel nașterea primei publicații, Steaua Dobrogei, la 22 iunie 1879, în Tulcea.
În această lună, la Iași, s-a desfășurat cea de-a 12-a ediție a Congresului anual de Istorie a Presei. Această reuniune științifică s-a desfășurat sub patronajul Universității „Alexandru Ioan Cuza” și al Asociației Române de Istorie a Presei (ARIP). Ne-a vorbit despre această ediție prozatoarea și publicista Aurelia Lăpușan, conferențiar universitar, vicepreședinte ARIP și președintele filialei Dobrogea, care a prezentat publicația Farul Constanței, primul ziar Oficial al Prefecturii Constanța a cărui longevitate a durat până în 1938.
Aurelia Lăpușan – A fost o ediție jubiliară, pentru că, anul acesta se împlinesc 190 de ani de la prima publicație românească, din 1829, și la 190 de ani, noi am adăugat o aniversare a Dobrogei, 140 de ani de presă dobrogeană, de la Steaua Dobrogei, care a apărut la Tulcea, la 22 iunie 1879. Lucrările au fost orientate spre începuturile presei. Eu, spre exemplu, am avut comunicare despre Farul Constanței, primul ziar oficial al Prefecturii Constanța, cu o longevitate demnă de toată lauda, apărut, cu întreruperi, până în 1938 și care este o bază solidă pentru istorici, în sensul că publica, pe lângă actele oficiale, decrete, procese verbale, de-a valma, evident, puse pentru a putea ajunge, racorda Dobrogea la legislația, la nivelul, la starea întregii țări. Pe lângă acestea erau și foarte multe evenimente mondene, lucruri mărunte, dar, îmbinate așa, într-un puzzle foarte frumos, publicația apărea săptămânal.
Adelina Tocitu – În ce an a apărut această publicație prima dată?
Aurelia Lăpușan – Primul număr a apărut în mai 1880. Este prima publicație care apare la Constanța, din inițiativa și sub controlul lui Remus Opreanu. Remus Opreanu a fost un prefect, foarte vizionar și un intelectual de clasă. Știa că este nevoie de presă, știa că este nevoie de un suport prin care să cunoască publicul, ce se-ntâmplă la instituția pe care o coordona. Aceste numere din acest ziar sunt radiografii foarte exacte, cu desfășurarea evenimentelor politice, culturale, sociale în Constanța începutului vieții românești. Este foarte interesant să citești această publicație, eu m-am lăsat condusă pe firul ei, de tot ce a apărut în Constanța. De la primele temelii puse pentru clădiri, bulevard, sistematizări, măsurile edilitare. Toate evenimentele culturale se regăsesc în această publicație care n-are pretenția că este într-o grafică deosebită, dar este un suport documentar deosebit.
Adelina Tocitu – Ce este specific pentru Constanța acelei perioade, în această publicație? Ce v-a atras atenția cel mai mult?
Aurelia Lăpușan – Că avea spații generoase pentru tot ce se întâmpla în județ. Nu se cantona pe Constanța, pe oraș, deși nu neglija evenimentele orașului, dar deopotrivă acorda spații satelor. A fost o politică să existe un control, o legătură între localitățile care nășteau sau renășteau în Dobrogea. În felul ăsta găsești anunțuri, „S-a pierdut un cal”, „S-a pierdut o oaie a unui sătean”, și dă detalii, într-o țesătură de fapte, care astăzi ne-ar crea și spectacol și senzații și informații. Știrile erau scurte, erau foarte bine scrise. A fost și o tipografie, tot Remus Opreanu a adus și prima tipografie în Constanța. În 1880, când a apărut Farul Constanței, mai existau, revista masoneriei, Triunghiul, la Mangalia, dar care începuse la București, și România Trans Dunăreană. Sunt câteva numere răzlețe. Era Steaua Dobrogei, de la Tulcea. Din păcate, aceste publicații s-au pierdut. Cele mai multe s-au pierdut în timpul Primului Război Mondial.
Adelina Tocitu – Care au fost motivele pentru care această publicație a încetat să mai apară?
Aurelia Lăpușan – Bunăoară, niciun bibliograf nu a văzut primul număr din această publicație. Am aflat data și formatul Farului Constanței din alte referințe. Gazeta Transilvaniei a consemnat că la Constanța a apărut acest ziar, dar noi, fizic, nu avem. În biblioteca Academiei nu există, așa cum și Steaua Dobrogei, de la Tulcea, nu există decât primul număr, apărut în 1879. Primul număr, care este fizic, e în 1883. Există acolo un profesor la Tulcea, care, cu o acribie extraordinară, a făcut o monografie acestei publicații, din reconstituire, din tot ce-a găsit consemnat despre publicații în alte publicații. Cu atât este mai mare meritul și efortul că a putut să redea valoarea primei publicații, din aceste surse secundare. Atenția noastră s-a îndreptat către aceste începuturi ale presei dobrogene, pentru că era mare nevoie de informare, era mare nevoie să fie întreținute. La noi a fost o perioadă, n-am avut nimic 400 de ani. Următoarea publicație a fost revista Ovidiu, a lui Petru Vulcan. Este și prima revistă culturală a Dobrogei, de ținută, însuși Petru Vulcan fiind un personaj foarte interesant, un intelectual rasat. Mai târziu, presa a devenit foarte diversă. Cred că presa Dobrogei a avut un rol deosebit, determinant în evoluția întregii societăți dobrogene, un fel de port drapel, până în 44, pe parcursul a 64 de ani, sunt aproape 700 de titluri de ziare.
Adelina Tocitu – Eu cred că reușim, într-o oarecare măsură, deși sunt convinsă că, dacă aceste publicații ar exista pe un suport digital, ar fi un acces mult mai facil către aceste publicații. Am reușit mult mai ușor să aflăm care ne era trecutul, din prisma ziariștilor, a celor care scriau în aceste publicații.
Aurelia Lăpușan – Cercetătorii din domeniul istoriei presei, dacă n-au pasiunea, n-au curiozitatea de a vedea, de a scormoni în acest trecut, nu se apucă de acest domeniu. Eu cred că se impune, într-un regim de urgență, să fie digitalizate toate colecțiile de ziare. Să fie aduse din alte biblioteci, în care se află, pentru a fi reîntregit fondul publicistic. Să existe o colaborare între bibliotecile județene, între marile biblioteci, așa încât Dobrogea să-și recapete, integral, fondul de publicații și de carte veche. Trebuie să subliniez efortul pe care-l face Centrul cultural „Theodor T. Burada”, alocând fonduri pentru edițiile anastatice. În felul acesta, foarte multe cărți care au fost aproape distruse sau au fost într-un singur exemplar, puse în rezervă și scoase din circuitul public, datorită uzurii, sunt din nou refăcute, cu eforturi foarte mari, pentru că se face o scanare specială, se reproduce totul, integral, din prima ediție. Împrumutăm aceste cărți de la Biblioteca V.A. Urechia, din Galați, de la Biblioteca Universitară de la Iași, din diverse alte locuri și aducem în Constanța cărți despre care nu mai știm sau pe care nu mai putem să le consultăm. Cred că sunt 30 de titluri, deja, de ediții anastatice, făcute prin centrul cultural, ceea ce mie mi se pare un lucru deosebit.
Adelina Tocitu – Spre ce vă îndreptați atenția în perioada următoare? Ce-ar mai fi de cercetat în Dobrogea?
Aurelia Lăpușan – Să rămânem pe acest suport al presei care n-a fost, încă, deschisă și cred că cel mai important lucru este să atragem tineri să cerceteze împreună cu noi. Un îndemn va fi să participăm cât mai mulți la acest simpozion aniversar, pe care l-am început împreună cu Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, cu Arhivele Statului, cu biblioteca de la Tulcea, într-un consens al instituțiilor culturale care dețin fondul documentar și acest simpozion este dedicat celor 140 de ani de presă dobrogeană, Steaua Dobrogei la Tulcea, și vrem să-i dăm o amploare. La Tulcea, să vedem dacă putem să adunăm la un loc o expoziție documentară, cu piese pe care le deține fiecare insituție în parte și s-ar dori, într-o primă urgență, să inventariem acest fond documentar din cele două județe, ca să știm, de fapt, ce are fiecare, și să putem împrumuta, în cazul în care este nevoie să completăm, să putem împrumuta de la bibliotecile mari din țară, care sunt dispuse, oricând, să ne ofere, prin împrumuturile bibliotecare, cărțile, ziarele care pot completa colecțiile. Acesta este, de fapt, mandatul pe care și l-a asumat Asociația Română de Istorie a Presei și cred că, cel puțin filiala Dobrogea, pe care o reprezint în acest moment, poate atinge acest scop. Al doilea, ar fi fost foarte important să facem o colecție muzeală.
Realizator interviu – Adelina Tocitu / Redactor online – Liviu Predescu
