Cruce Luminată la Fântâna de leac din Munții Măcin
Publicat de Liliana Fustanela, 26 aprilie 2019, 15:33 / actualizat: 26 aprilie 2019, 22:34
Lucrările de iluminare a Crucii de pe Culmea Pricopanului din Munții Măcin s-au încheiat în Săptămâna Mare. Lumina din vârful muntelui este semn al credinței oamenilor din Nordul Dobrogei. Crucea a fost ridicată în urmă cu an, în dreptul Fântânii de leac și a Mânăstirii Izvorul Tămăduirii, de la poalele muntelui. La realizarea ei au contribuit călugării din această mânăstire și câțiva oameni de bine.
„În anul 2004, s-a pus piatra de temelie a Mânăstirii Izvorul Tămăduirii, care adăpostește câteva icoane deosebite, racla cu mucenici uciși la Betleem, racla de arginți cu mandibula Sf.Cuv. Siluan Athonitul, o parte din veșmântul Sf.Cuv.Ioan Rusul și multe alte neprețuite daruri sfinte”, povestește starețul Ieronomim. Picturile din interior sunt realizate în tehnica mozaicului, asemănătoare celor de Mânăstirea Cocoșu.
În poiana de lângă Mănăstirea Izvorul Tămăduirii se află un loc pentru campare, unde cei care locuiesc în Măcin și împrejurimi, vin pentru a petrece timpul liber în mijlocul naturii.
La capătul poienii, la poalele munţilor Măcin, se află izvorul denumit Fântâna de leac. În prima vineri de după Paşte, când creştinii ortodocşi sărbătoresc Izvorul Tămăduirii, are loc o slujbă la Fântâna de leac.
Legenda acestui loc este una tristă. Se spune că, în urmă cu mulţi ani, în locul unde acum este oraşul Măcin, locuia ciobanul Stroe cu soţia sa. Familia era înstărită, tot ceea ce le lipsea celor doi soți, era un copil. După multe rugăciuni, au avut o fată frumoasă şi cuminte. Ajunsă la vârsta măritişului, tânăra domniţa şi-a pierdut părinţii, însă nu şi credinţa în Dumnezeu, încercând, chiar şi după moartea familiei sale, să respecte promisiunea făcută, aceea de a fi mereu cuminte. Deloc sociabilă, fata stătea mereu în casă, rugându-se. Unii dintre locuitorii acelei zone au numit-o „Sfânta lui Stroe‟. La un moment dat, peste sat s-a abătut o molimă şi mulţi dintre copiii ţăranilor s-au îmbolnăvit de friguri şi au murit. Unii ţărani au considerat că „Sfânta lui Stroe‟ este vinovată pentru cele petrecute şi, într-o noapte, câţiva bărbaţi au răpit-o pe fată, au dus-o în pădure, au omorât-o şi au îngropat-o lângă o stâncă umbrită de copaci falnici. A doua zi, lângă stâncă a ţâşnit un izvor limpede, iar orice persoană bolnavă care bea sau se spăla cu apa de izvor se vindeca, în mod miraculos. În continuare, există acest obicei de a lua apă de la Fântâna de leac.
Este un loc de poveste. Vă așteaptă!
Redactare și foto: Liliana Fustanela