Interviu cu europarlamentarul Mircea Diaconu despre implicarea sa în salvarea Cazinoului din Constanța: „S-a stabilit cumva că e ruina României“
Publicat de Cristina Sîmbeteanu, 9 iunie 2018, 13:38 / actualizat: 9 iunie 2018, 15:27
Europarlamentarul Mircea Diaconu s-a aflat la acest sfârșit de săptămână la Constanța, unde a avut o misiune specială. A venit să își expună ambițiosul proiect de realizare a unei rețele culturale naționale, în care să fie incluse monumentele de patrimoniu periclitate grav de starea de degradare în care se află. Pe listă ocupă un loc și Cazinoul din Constanța, un monument arhitectural unic și emblematic, care i-a ajuns la suflet fostului actor: „Nu-i mai spune nimeni că-l iubește… (…) Sper să reziste, să rămână în viață“.
- Ascultați un interviu realizat de Dana LEBED
Mircea Diaconu: În dimineața asta nu m-am dus până la el. De câte ori am venit, de o vreme încoace, de ani de zile, m-am dus și am stat un pic lângă el, lângă grilajele acelea groaznice. Parcă el e închis dincolo de gratii. Așa ca să îi dau senzația, să îi mărturisesc că încă îl iubesc, încă țin la el și încă sper să reziste, să rămână în viață. Nu-i mai spune nimeni că-l iubește, nu… S-a stabilit cumva, dacă vreți, că e ruina României și parcă se întreține; ruina României pur și simplu trebuie să existe, pare că asta se vrea! E un coșmar.
Reporter: De zece ani, în afară de vorbe nu s-a întâmplat nimic… Cum s-ar putea realiza ceva?
Mircea Diaconu: Prima dată când m-am îngrozit cu adevărat a fost cred că acum un an și ceva, doi ani, când am cerut toate informațiile pe această temă, cele oficiale, și am înțeles că el este în procedură de licitație spre a fi renovat – ceea ce spun acum este textul oficial care venea de la Ministerul Dezvoltării, de la Compania Națională de Investiții – și că după ce va fi renovat, va fi oferit autorităților locale spre a-i găsi destinația, iar în clipa aceea mi-a sărit capacul până în cer. Nu poți renova nici o toaletă fără să îi știi destinația, nimic! Când renovezi, trebuie să știi la ce folosește acel lucru. Decizia este anterioară. Sunt poate niște amatori sus, acolo, le pasă puțin sau ceva de genul acesta. De vreo două trei săptămâni am scris un proiect, o propunere a mea, pentru Centenar și care se înscrie perfect în subiectul acesta și din care Cazinoul este parte integrată. Se numește «O rețea națională de repere ale civilizației spațiului românesc», ceea ce înseamnă că pe teritoriul întregii țări detectăm un număr de repere efective de patrimoniu, fiecare reprezentant pentru zona sa și ele devin așa becurile aprinse despre cine suntem, cine am fost, asta e România! La 17:00, astăzi (n.red. sâmbătă, 9 iunie), exact în fața Dânsului, că nu pot să-i spun Cazinoului, pentru că nu pot să mă tutuiesc cu dânsul, încerc să lansez public acest proiect.
Reporter: Ce se va întâmpla, concret, cu acea rețea?
Mircea Diaconu: Concret, această rețea devine coordonată cu o administrație unitară, cu un buget anual pentru toate. În aceste centre se face cercetare, se face expunere, se face dezbatere și multe alte evenimente conexe. Aceste centre, prin cercetare, determină eu îi zic un fel de ADN național, un fel de concept cultural identitar, așa cum a fost Școala Ardeleană cu latinitatea noastră acum 100 și ceva de ani. Bugetul este buget național, dat de bugetul țării; le poți așeza într-un concept care înseamnă civilizația spațiului românesc și când am spus civilizație contează, nu? Că noi spunem că nu există nicio civilizație…
Reporter: Nu suntem roeslerieni, totuși…
Mircea Diaconu: Unii zic că da.
Reporter: Dincolo de oamenii de cultură și de specialiști, care reușesc să se unească, totul se împotmolește la nivelul administrațiilor. Licitațiile sunt blocate, cine poate urni toate astea?
Mircea Diaconu: Această propunere a mea nu poate funcționa decât dacă apare un act normativ, făcut ori de Parlament ori de Guvern și care instituie această rețea, îi face regulile, îi stabilește destinația, țintele și an de an, administrația aceste rețele se duce când se face bugetul țării, argumentează, primește bani, funcționează, dă socoteală, ca orice altă structură națională – o rețea națională culturală, ceea ce nu există în România, coordonată, puternică, masivă. E un model francez, ca să vă explic clar. Acolo există de foarte multă vreme ceva de acest gen.
Reporter: Dar există voință politică pentru realizarea acestei structuri?
Mircea Diaconu: Nu știu, eu abia acum deschid gura. Vom vedea ce se întâmplă, ce răspuns vine, în fine, printre picături, mă voi duce în audiențe peste tot, la toată lumea care cred că poate conta.