Jazz cu fructe exotice, un roman psihologic scris de Ioana Bărbuliceanu la doar 16 ani
Publicat de Arantxa Catană, 2 aprilie 2018, 18:47
Ioana Bărbuliceanu, adolescenta care a scris primul ei roman psihologic la vârsta de 16 ani a fost invitată la Radio Constanța. Toți o întreabă când a avut timp pentru scris, iar răspunsul ei este simplu: noaptea!
Ioana Bărbuliceanu, o tânără din Costinești fascinată de litere și de puterea cuvântului, avea doar 16 ani când a scris romanul de ei de debut – „Jazz cu fructe exotice”, o carte de introspecție psihologică. Este un roman despre artă și viață, despre emoții, frustrări ce ne permite să aruncăm o privire în culisele sufletului de artist, așa cum precizează autoarea, acum în clasa a XII-a.
„Este primul roman pe care l-am scris, se numește «Jazz cu fructe exotice», l-am scris în clasa a XI-a, adică anul trecut, în această perioadă, între februarie și mai, se fixează pe lumea muzicii și a tinerilor, a artiștilor. Cititorii vor regăsi o parte din viața mea ca artistă pentru că eu cânt și atunci am legături cu lumea aceasta a artei, și cartea este un simbol al artei și al vieții de artist. Este un roman de introspecție psihologică pentru că este narat de două personaje separate, o fată de 17 ani și un bărbat de 32 cu personalități total diferite”, a declarat la Radio Constanța Ioana Bărbuliceanu.
Mulți au întrebat-o pe Ioana Bărbuliceanu când a avut timp să scrie această carte fără ca rezultatele ei școlare foarte bune să fie influențate.
„N-am găsit decât o singură variantă și anume să scriu noaptea! Dimineața, la 6:00 mă trezeam și plecam la școală și mă întorceam după-amiaza, după-amiaza îmi făceam temele și învățam, iar seara, după 10:00, mai ales când nu mai era nimeni în jur, abia atunci începeam eu să scriu până spre dimineață”, a precizat autoarea cărții.
Ioana Bărbuliceanu recunoaște că bucuria de a scrie a simțit-o chiar înainte de a ști taina literelor.
„Mama îmi povestește și acum, că înainte să învăț să scriu, luam un pix și o foaie și spuneam că scriu la fel ca ea, dar eu de fapt nu scriam nimic, nu știam nici litere, nici cuvinte, pur și simplu făceam mâzgăleli pe hârtie, dar îmi doream să scriu. Dacă la vârsta aceea, la trei ani, copiii vor să se joace cu jucării, cu păpuși, eu voiam să pun cuvinte pe hârtie chiar dacă nu le înțelegeam. Simplul act de a întinde cerneala era pentru mine ceva ieșit din comun”, a menționat Ioana Bărbuliceanu.
Tatăl Ioanei Bărbuliceanu, Mihai Bărbuliceanu, ne spune că fiica sa și-a ales drumul încă de când era foarte mică.
„Nu pot să spun că a fost un copil matur, a fost un copil cu personalitate extrem de vie și o inteligență deosebită și care ne-a oferit niște momente ieșite din comun, a avut putertea și personalitatea să transmită, întâi nouă și apoi grupurilor mari de oameni, sentimente și stări!”, a precizat tatăl Ioanei.
Romanul „Jazz cu fructe exotice” este o invitație de a simți viața așa cum este ea, plină de provocări, dar îndulcită cu muzică, poezie și prietenie adevărată.
Redactor: Silvia Pascale