Portretul unui muzeograf. Lavinia Dumitrașcu: „Pe mine mă interesează sufletul, omul care să fie în stare să-mi transmită povestea pe care să o iau, să o îmbogățesc și să o confirm în documente“
Publicat de Cristina Sîmbeteanu, 16 martie 2018, 14:12 / actualizat: 16 martie 2018, 18:15
A moștenit pasiunea de a scotoci în documentele de arhivă și de a dezgropa, din praful uitării, informații din trecutul Dobrogei, de la tatăl său, istoricul Gheorghe Dumitrașcu. Și exact asta este menirea sa, ne spune muzeograful Lavinia Dumitrașcu, specialistul de la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța (MINAC).
Personalități interbelice și postbelice ale Constanței, dar portretele unor oameni simpli, au ieșit la lumină prin cercetarea istoriografică.
Muzeograful Lavinia Dumitrașcu, unul dintre specialiștii Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța ne mărturisește că o cercetare istoriografică are un început, dar niciodată un final. Când ajunge să considere că povestea începută se apropie de punct, abia atunci găsește cele mai interesante documente care dau un fir nou și lung cercetării.
„Tata (n.red. istoricul Gheorghe Dumitrașcu) mi-a lăsat o arhivă întreagă și are cutii întregi de fișe, nu le înțeleg scrisul, eu nu i-am înțeles scrisul. M-am obișnuit în spiritul muncii în sensul în care tata nu a avut niciodată vacanță, concediu, pentru că în concediu întotdeauna muncea. Cam asta fac și eu acum, îmi dau seama. Tot timpul mergea în arhive și casa era întotdeauna plină de fișe. Ca să faci o cercetare eu am crezut că e simplu, nu prea este! Mai ales când faci ce fac eu, adică te duci și cauți lucruri despre care nimeni nu știe! În Dobrogea sunt câteva personalități, două, trei care sunt cercetate, restul nu, restul sunt cunoscute doar cu numele. Da, a existat un Berberianu, da, a existat un Chirescu, dar concret nimeni nu știe. Am început să caut, am căutat, am găsit, la un moment dat zici gata, am epuizat sursele, deci povestea există și îți dai seama că nu!“, afirmă Lavinia Dumitrașcu.
Mai bine de cinci ani Lavinia Dumitrașcu a încercat să deslușească identitatea reală a Ecaterinei Limbidi, o femeie simplă din Constanța, cu caracter de fier, care a condus destinele celor patru fii ai săi cu autoritate. Deși nu avea studii înalte, a știut să redea în cuvinte simple, prin scrisori lungi, o cronică autentică a vremurilor de după război.
„Ce am pățit cu familia Limbidi?! Am plecat de la o piatră de mormânt, de lângă mormântul mamei atunci și am văzut o mamă care îngropa copiii. Numele mi-a adus aminte că eu am văzut prin depozitul nostru de la muzeu ceva. În depozit erau împrăștiate, în sensul de puse în sertare diferite și am făcut săpături – și noi facem săpături nu numai arheologii – și am găsit niște minunății“, povestește muzeograful constănțean.
„Ca să construim povestea avem nevoie de un punct de plecare și de o poveste, chiar dacă este legendă“
În prezent, muzeograful Lavinia Dumitrașcu vrea să scoată la lumină informații despre profesorii din trecut ai Colegiului Național Mircea cel Bătrân din Constanța. Orice fost elev sau orice rudă a acestor oameni care au șlefuit talente și au construit caractere în timpuri de răstriște, o pot ajuta cu informații.
„Ca să construim povestea avem nevoie de un punct de plecare și de o poveste, chiar dacă este legendă. Avem nevoie de mai mult decât scriu ziarele și de mai mult decât se scrie în cărți și de mai mult decât se scrie într-un document oficial. Pentru că documentele acelea sunt oficiale, dar pe mine mă interesează sufletul, omul care să fie în stare să-mi transmită povestea pe care să o iau, să o îmbogățesc și să o confirm în documente“, mai spune Lavinia Dumitrașcu.
Muzeograful Lavinia Dumitrașcu a declarat pentru Radio Constanța că poartă pasiunea pentru munca de cercetare istoriografică în inima sa, o inimă de arheolog neobosit în identificarea unor hârtii prețioase și a unor informații de demult. O inimă dragă, moștenită de la tatăl său, regretatul istoric Gheorghe Dumitrașcu.
Redactor: Silvia PASCALE