Daniel Sîrbu: Pentru a supravieţui, jurnalismul radio trebuie să se adapteze revoluţiei online

Publicat de Cristina Sîmbeteanu, 31 octombrie 2017, 19:03 / actualizat: 1 noiembrie 2017, 8:53

1 noiembrie este considerată ziua de naştere a Societăţii Române de Radiodifuziune. Acesta a fost şi prilejul de care echipa didactică de la specializarea Jurnalism a Facultăţii de Litere de la Universitatea „Ovidius“ a profitat astăzi pentru a-l aduce în faţa studenţilor pe managerul Studioului Teritorial al Radiodifuziunii Române – Radio Constanţa/Radio Vacanţa, jurnalistul Daniel Sîrbu.

„Mai avem sau nu nevoie de radio în actualul context al dezvoltării tehnologice?“ „Cum se adaptează jurnalismul on air schimbărilor accelerate de pe piața media din secolul XXI?“ Acestea sunt doar două dintre întrebările la care managerul Studioului Teritorial Radio Constanța, Daniel Sîrbu, a răspuns astăzi, în cadrul întâlnirii cu studenții.

„Meseria de jurnalist nu se face din obligație. Se face doar din pasiune“, a fost primul mesaj pe care Daniel Sîrbu l-a transmis studenților de la Specializarea Jurnalism a Facultății de Litere.

„Atunci când eu mi-am început cariera în radio exista un aparat care numește magnetofon. Magnetofonul înregistrează sunetul pe banda magnetică și pe care se emitea sunetul. În momentul în care cineva venea de pe teren, se transpunea pe banda magnetică și se executa montajul. Corecțiile erau realizate de operator. Meseria aceasta nu mai există“, a afirmat Daniel Sîrbu, vorbindu-le studenților despre profesiile din radio.

Managerului Radio Constanţa a ţinut să sublinieze că radioul este unul dintre mediile care au evoluat cel mai mult, cu o viteză de-a dreptul ameţitoare. Însă radioul, afirmă Daniel Sîrbu, are un mare avantaj în faţa televiziunii şi anume transmiterea informaţiei.

„Odată cu apariţia internetului au apărut alte profesii, cu alte cuvinte redactorul multimedia/reporterul multimedia. Acesta pleacă la un eveniment cu un telefon performant şi cu un dispozitiv de captare wi fi. Nu mai putem face deosebirea între sistemele clasice pentru că nu ne putem lupta. Am ajuns într-o perioadă de 18 ani dintr-un radio clasic, la un mediu multimedia. Am dat nas în nas cu reţelele de socializare. (…) Acestea s-au dezvoltat atât de mult, încât pentru a reduce acest «handicap» a trebuit să aducem în mediul online sunet şi imagine“, explică Daniel Sîrbu.

Un alt avantaj al jurnalismului multimedia sau al internetului în sine este acela că acum că un post de radio poate fi ascultat de oriunde.

Evoluţia tehnologică a dus şi la modificarea structurii profesiilor în domeniul radioului.

„Radioul este construit după structura unei piramide. Ce a făcut tehnica? A început să îngusteze cam tot“, atrage atenţia managerul postului public regional de radio. „Munca a patru reporteri poate fi făcută doar de doi oameni. Reporterul multimedia este multifucţional“, spune Daniel Sîrbu.

Actualii jurnalişti de radio au uitat de partea cu tăiatul benzii de magnetofon. Acum, reporterul descarcă înregistrarea audio direct în calculator şi o editează folosind un program simplu de utilizat şi, desigur, foarte rapid şi eficient. După editare, materialul este gata de a fi difuzat în eter, după ce primeşte, bineînţeles, unda verde a editorului sau producătorului.

În ceea ce priveşte structura profesiilor, radioul se află în prezent în faţa a trei traiectorii definitorii, crede Daniel Sîrbu.

„În ceea ce priveşte partea tehnică, discutăm de persoane care se ocupă de funcţionarea corespunzătoare a sistemului wi-fi. Cu toată această dezvoltare tehnologică s-a născut o întrebare: mai avem nevoie de radio? Ce ascult în proporţie de 70%? Muzică. De ce nu pot asculta muzica pe care o vreau şi ascult muzica pe care mi-o oferă cineva? Radioul are un viitor în condiţiile în care se adaptează provocărilor secolului XXI“, atrage atenţia managerul Radio Constanţa.

Selecţia informaţiilor trebuie să fie intuitivă pentru a satisface cât mai multe exigenţe 

Sunetul trebuie transmis plăcut şi mai ales corect.

Selecţia informaţiilor trebuie să vină în întâmpinarea aşteptărilor cât mai multor persoane. De aceea, nişarea radioului are un rol deosebit, mai ales dacă ne gândim că nu există ascultătorul universal.

Un alt considerent de care jurnaliştii de radio trebuie să ţină cont este modalitate prin care interacţionează cu ascultătorii. Oamenii au mulţime de preocupări, iar informaţiile pe care jurnalistul le oferă trebuie să ţină cont de acest lucru. Un avantaj este abilitatea reporterului care colectează informaţia de a indentifica în mod corect interesele publicului său ţintă.

„Suntem puşi în situaţia de a reformula aceste informaţii şi de a le pune pe altă structură decât cea clasică. Viaţa a devenit atât de complicată, încât informaţia, dacă nu ţine cont de această interdisciplinaritate, dă impresia unei distorsiuni a realităţii“, a completat Daniel Sîrbu.

Tot el atrage atenţia că ne aflăm în faţa unei veritabile revoluţii a radioului. De schimbare nu sunt scutite nici restul mediilor: ziarele, televiziunea – toate sunt supuse unui val continuu şi rapid de schimbări, căruia trebuie să-i facă faţă intuitiv pentru a putea supravieţui.

În acest context, mediul online câştigă teren cu o repeziciune fantastică, device-urile folosite pentru accesarea mediilor online sunt de o gamă foarte variată, iar selecţia informaţiei este din ce în ce mai grea.

Concluzia, crede Daniel Sîrbu, este că avem nevoie să chestionăm totul: „Să nu-ţi fie teamă să pui întrebări! Să nu-ţi fie teamă să îţi pui întrebări!“, a conchis managerul Radio Constanţa discursul susţinut în faţa studenţilor de la jurnalism şi a unui grup de elevi de la Liceul Teoretic „G. Călinescu“ din Constanţa.

La evenimentul organizat  marți pentru studenții de la Jurnalism au participat și prof. univ. dr. Ana-Maria Munteanu, decanul Facultății de Litere, prof univ dr. Cristina Tamaș, lect. univ. dr. Mariana Tocia și asist. dr. Alexandra Codău.

* 1 noiembrie – Ziua Radioului Public din România *

La 1 noiembrie 1928, la ora 17:00, se inaugura, cu apelul ”Alo, Alo aici Radio București, România”, postul național de radio.

Primele cuvinte au fost rostite de Dragomir Hurmuzescu, promotorul radiofoniei românești, după care a urmat un recital de versuri compuse de Horia Furtună, în care Radioul românesc era definit ”Un suflet nou”. În ziua inaugurală, postul național de radio a difuzat muzică de dans, informații din presă, buletine meteo și știri sportive. La microfonul radioului au vorbit, pe rând: Tudor Arghezi, Gala Galaction, Liviu Rebreanu, Tudor Vianu, Ion Finteșteanu, Constantin Nottara, George Vraca ș.a.

Ulterior, și-au făcut debutul emisiuni dedicate atât femeilor, cât și temelor culturale, dar și o serie de transmisiuni umoristice și emisiuni clasice: ”Ora copiilor”, ”Ora veselă”, Teatrul radiofonic, cursuri de limbă străină, ”Cronica dramatică”, ”Cronica literară”, ”Cronica cinematografică”. Emisiunile erau alcătuite de un consiliu condus de Dragomir Hurmuzescu, din care făceau parte I. Al. Brătescu Voinești, Dimitrie T. Alesseanu și Mihail Jora. La 10 martie 1929, a debutat la microfon cel care a ținut cele mai multe conferințe radiofonice: Nicolae Iorga. Ulterior, din primele lui cuvântări a fost editat volumul ”Sfaturi pe întuneric”.

Emisiunile ”radiotelefonice” au debutat cu timiditate în 1921, însă abia prin 1924-1925 au început să fie realizate cu regularitate.

Preocupări privind înființarea unui post de radio au existat încă din 1925, când a luat ființă asociația ”Prietenii radiofoniei”, grupare condusă de profesorul Dragomir Hurmuzescu, directorul Institutului Electrotehnic al Universității din București. Radiofoniștii români organizau conferințe cu caracter științific și inițiau, de două ori pe săptămână, joia și sâmbăta, la ora 21.30, audiții radiofonice. În vara anului 1925, au fost realizate primele emisiuni cu prilejul expoziției ”Luna Bucureștilor”. Prima publicație despre radiofonie — ”Radio-român” a apărut la 13 septembrie 1925, urmată, o lună mai târziu, de revista ”Radiofonia”. La 13 iunie 1926, a avut loc primul Congres al Radiofoniștilor români.

Legea pentru instalarea și folosința stațiunilor și posturilor radioelectrice care consfințea monopolul statului asupra posturilor de emisie și asupra posturilor de radiorecepție a fost adoptată în iulie 1925, câteva luni mai târziu fiind adoptat și Regulamentul pentru aplicarea Legii mai sus amintite, în care se preconiza înființarea unei societăți de difuziune pe acțiuni (60% capital de stat și 40% capital particular).

Decretul regal de aplicare a „Legii Radiofoniei”, adoptat la 15 decembrie 1925, a fost transmis ulterior și Oficiului Internațional de Radiofonie de la Geneva.

Cu toate că legea a creat un cadru favorabil înființării Societății Române de Radiodifuziune, aceasta nu a fost inaugurată decât trei ani mai târziu. Principalele obstacole de trecut au fost obținerea numeroaselor aprobări necesare, precum și rezolvarea problemelor tehnice și financiare. În acest context, a început, în 15 noiembrie 1926, o subscripție publică pentru strângerea celor 20 de milioane de lei necesare constituirii capitalului public al Societății Române de Radiodifuziune. Pentru că la finalul acțiunii nu fuseseră strânși decât 159.000 lei, Banca Națională a României a acceptat să acopere restul capitalului și astfel, pe 22 decembrie 1927, Consiliul de Miniștri a aprobat, în sfârșit, înființarea Societății de Difuziune Radiotelefonică din România (actuala Societate Română de Radiodifuziune).

Prima Adunare generală a Societății de Difuziune Radiotelefonică a avut loc la 17 ianuarie 1928, în cadrul căreia a fost aprobat statutul de funcționare și a fost ales primul Consiliu de Administrație. S-au organizat comisiile și comitetele pe probleme și s-au angajat tehnicienii necesari. Consiliul de Administrație s-a întâlnit pentru prima dată la 5 martie. În luna iunie, a fost cumpărat primul imobil al SRR, situat pe strada General Berthelot la nr. 60. În cele din urmă, a fost încheiat un contract cu Marconi’s Wireless Telegraph Co. Ltd. pentru cumpărarea și instalarea unui emițător radio cu puterea de 18 kW, iar temporar, până la darea în funcțiune a acestuia, a unui emițător de 400 W.

Societatea de Difuziune Radiotelefonică a devenit Societatea Română de Radiodifuziune, la 4 aprilie 1936. A urmat inaugurarea, în 1952, a clădirii actualului sediu (începută în 1949), iar în 1961, a fost deschisă Sala de concerte ”Mihail Jora”.

În anul 1956, a fost înființată Televiziunea Română, cu care Radio România a fuzionat, formând împreună instituția numită Radioteleviziunea Română. În 1994, prin Legea nr. 41 din 17 iunie, privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și a Societății Române de Televiziune, Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune s-au înființat ca ”servicii publice autonome, de interes național, independente editorial”.

În prezent, Radio România emite pe trei posturi naționale: Radio România Actualități, Radio România Cultural și Antena Satelor. De asemenea, emite la nivel internațional prin Radio România Internațional 1 (în limba română) și Radio România Internațional 2 și 3 (în limbi străine), iar la nivel regional prin 8 studiouri regionale. Oferta Radio România este completată de un post regional dedicat exclusiv muzicii clasice, Radio România Muzical, dar și de Radio3Net ”Florian Pittiș”, singurul post din țară exclusiv online.

(sursa istoricului – Agerpres)

Fotografii: Tiberius STANCIU