„Meseria” de părinte nu este ușoară. Sfaturi de la specialiști pentru tratarea copiilor cu nevoi speciale

Publicat de Arantxa Catană, 11 august 2017, 20:29
Apariţia unui copil este un prilej de bucurie, însoțit de multe temeri şi griji din partea părinților. Este sănătos, va creşte cum trebuie, se va dezvolta bine?
În primele luni de viaţă, bebeluşii interacţionează destul de puţin cu lumea, dar, pe măsură ce cresc, un părinte atent poate observa anumite semne care să îl pună pe gânduri.
„Contactul vizual, să răspundă la anumite comenzi, să facă anumite gesturi, să ducă la gură, să nu fie extrem de violent… iar după 2 ani, numărul cuvintelor creşte. Ştie să ceară, să meargă, să stea în funduleţ… asta în funcţie de numărul de luni, vârsta pe care o are copilul”,precizează Laura Secu, psiholog la Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Constanţa.
După primul an de viaţă, apar şi primele cuvinte. Stâlcite, amuzante, de multe ori, dar care se corectează, pe parcurs. Când nu, iarăşi, trebuie luat în calcul şi un drum la medic.
„Vorbirea, claritatea! Dacă la 5 ani copilul încă pronunţă greşit… sunt părinţi care spun „Eee, şi noi, când eram mici, nu am vorbit bine… ne-am mai prostit cu el…” Nu! Copilul trebuie dus la un specialist, verificat cât reuşeşte să vorbească şi cât nu. Şi, mai departe, la şcoală… un copil care nu reuşeşte să se adapteze la şcoală are un intelect redus”, a mai declarat psihologul Laura Secu pentru Radio Constanța.
Mulţi părinţi refuză să accepte că au un copil cu un deficit de dezvoltare. De cele mai multe ori, este vorba despre un cumul nefericit de intelect redus şi abilităţi motorii limitate sau deficit de vedere ori auz. Pentru aceşti copii, există două variante: învăţământul special sau, în cazurile mai uşoare, învăţământul obişnuit, de masă, dar cu un regim aparte de lucru şi de atenţie din partea profesorilor. În cazul lor, se vorbeşte despre cerinţe educaţionale speciale. Iar psihologii spun că acest cadru este benefic pentru toată lumea, iar colegii acestor copii cu probleme învaţă, de timpuriu, ce înseamnă compasiunea şi solidaritatea umană.
„Preferăm ca, pentru o mare parte dintre copiii care au o tulburare de învăţământ sau de comportament, să direcţionăm părinţii şi copilul către învăţământul de masă, pentru a învăţa să socializeze, pentru a învăţa regulile, pentru a-i învăţa pe ceilalţi să ajute un astfel de copil care are nevoi speciale şi, prin imitarea comportamentelor pozitive, copilul se poate dezvolta”, completează specialistul.
Sunt, însă, cazuri în care aceşti copii au tulburări de comportament care pot să deranjeze. Ce pot face părinţii care află, de la copiii lor, că au fost loviţi, de exemplu, de un coleg cu astfel de probleme?
„În primul rând, să nu reacţioneze la primul impuls. E bine să ceară suport atât cadrului didactic de la clasă, cât şi psihologului şcolar, dacă există. Sunt oameni specializaţi care pot media astfel de situaţii. Normal că nu o să-ţi laşi copilul să fie bătut de un copil cu cerinţe educaţionale speciale doar pentru că ştim că este bolnav, dar intervenţia e bine să nu o facă părintele direct asupra copilului care a fost agresiv, ci prin persoanele care au autoritate în unitatea şcolară sau prin consilieri”, a mai precizat psihologul Laura Secu pentru Radio Constanța.
În judeţul Constanţa există în jur de o mie de copii cu cerinţe eduaţionale speciale, incluşi în învăţământul de masă – de la grădiniţă, până la liceu.