Expediţiile în peştera sulfuroasă Movile continuă. Cercetătorii vor să analizeze ADN-ul bacteriilor ce asigură viaţa din iad
Publicat de Cristina Sîmbeteanu, 14 iulie 2017, 12:07
Oamenii de ştiinţă care au descoperit în urmă cu 30 de ani vieţuitoarele din peştera toxică de la Movile, judeţul Constanţa, continuă cercetările. De data aceasta, specialistul în ecosisteme subterane, Şerban Sârbu, românul care i-a uimit pe cei de la NASA cu teoriile lui revoluţionare vrea să afle originea bacteriilor din apele sulfuroase ale peşterii, prin extragerea ADN ului acestora. Aparatura de ultimă generaţia ar putea explica mai bine prezenta vieţii într-un mediu vitreg, cu hidrogen sulfurat, metan, amoniu şi un întuneric absolut. La cercetările din aceste zile participă şi speologul Cristian Lascu, cel care a găsit renumita cavernă dobrogeană în anul 1986.
„Aici suntem chiar deasupra Peşterii Movile, peştera Movile a fost descoperită în 1986, nu s-a descoperit, am descoperit o ca să fiu mai precis, aşa, în timpul unei cercetări geologice pe care o făceam în vederea stabilirii condiţiilor de fundare pentru o termocentrală pe lignit care urma să se construiească aici, pe locul ăsta“
Speologul Cristian Lascu îşi aminteşte de acea zi din vara lui 1986 ca şi cum ar fi fost ieri. A fost desemnat să verifice dacă zona movilelor de la periferia Mangaliei poate fi suport pentru un alt proiect industrial de amploare propus de dictatorul Nicolae Ceauşescu.
„De comun acord am stabilit că patru puţuri ne-ar permite să vedem situaţia calcarelor la o adâncime oarecare, până în 25 de metri. Şi iată acest puţ, al patrulea dintre cele patru, a nimerit într-o peşteră“, își aduce aminte speologul Cristian Lascu.
Exploratorul a fost martorul unei descoperiri care i-a uimit pe cercetătorii din întreaga lume. O peşteră cu un mediu sulfuros, extrem de toxic pentru om, dar hrănitor pentru o sumedenie de insecte şi de moluşte, creaturi oarbe, neatinse de lumina soarelui, dar adaptate unor condiţii infernale. Cu ape sulfuroase şi puţin oxigen.
„Eu prima dată am intrat cu lanterna şi am mers în peştera asta uneori târâş, uneori în patru labe, am simţit că e ceva ciudat, că e mai cald, aşa, şi am ajuns la un lac cu apă sulfuroasă. Şi acesta a fost rezultatul primei explorări. Apoi am făcut topografia şi am venit cu colegul meu şi vechi prieten, Şerban Sârbu. Împreună ne-am scufundat şi am constatat că lacul are nişte sifoane scurte. Şi în toată zona asta era faună! Mai multă decât în alte peşteri şi mai activă şi de dimensiuni mai mari. În apă erau lipitori, scorpioni“, descrie Lascu primul său contact cu peștera Movile.
S-a stabilit ulterior că speciile care trăiesc în această cavernă şi nicăieri în altă parte a globului, supraviețuiesc pe baza unei substanţe sintetizate pe loc, prin combinarea hidrogenului sulfurat cu oxigenul. O cu totul altă reţetă de a susţine viaţa, cea care, în mod normal, este bazată pe energie solară şi pe fotosinteză. Teoria a fost lansată de prietenul speologului Cristian Lascu, cercetătorul Şerban Sârbu.
„Am reuşit să demonstrăm că hrana animalelor din peşteră este în totalitate bazată pe fenomenul de chemosinteză şi anume hrana nu vine de la suprafaţă, nu vine din plante verzi, frunze uscate, etc, aşa cum se întâmplă în majoritatea peşterilor din lume, ci în acest caz, hrana este produsă în peşteră, de bacterii care oxidează hidrogenul sulfurat, metanul şi amoniul, creând în felul acesta substanţa organică, direct în peşteră, la faţa locului“, explică Şerban Sârbu.
Teoria lui cercetătorului legată de chemosinteză, prezentată în anul 1996 într-un articol în revista Science, i-a alertat specialiştii de la NASA care au comparat locul cu un Marte subpământean. Era singura cavernă de pe glob în care vietăţi ciudate puteau trăi în condiţii imposibile. De 30 de ani, Şerban Sârbu face expediţii în peştera Movile, la fel ca şi în aceste zile. Fiecare incursiune l-a ajutat să scoată informaţii noi despre speciile găsite acolo, aproximativ 40. Ultimele sunt pe cale să fie catalogate.
„Sunt specii de viermi, de insecte, de păienjeni, de crustacee, este greu de spus care este cea mai interesantă, aş aminti, aşa câteva, scorpionul de apă dulce, este o specie nouă, diferită de cea de la suprafaţă, este complet orb, deşi se numeşte scorpion de apă de fapt este vorba de o insectă, înrudită cu ploşniţele, care trăieşte în apă, dar care are o codiţă pe care o lasă la suprafaţă, aşa cum fac cei care se scufundă, lasă tubul la suprafaţă, este singura ploşnită adaptată la viaţa cavernicolă. Ajunge cam la 3 cm lungime. O altă specie deosebită şi unică în felul ei este o lipitoare, lipitorile sunt viermi inelaţi, iar aici avem singura specie de lipitoare adaptată la mediul cavernicol, este complet oarbă şi depigmentată. Sunt șase specii de păianjeni, sunt trei specii de pseudoscorpioni, o mulţime de crustacee, este o varietate de faună. Ceea ce este interesant faţă de alte peşteri din lume unde s-ar putea să găsiţi, cu ochiul liber, câteva vieţuitoare dacă staţi câteva ore, aici avem câteva sute de exemplare pe metrul pătrat, este o bogăţie de faună extraordinară, tocmai datorită hranei produsă la faţa locului în peşteră“, mai spune exploratorul Șerban Sârbu.
Cercetătorul român consideră că apele sulfuroase care au inundat peştera Movile au aceeaşi sursă ca acelea care alimentează Sanatoriul Balnear din Mangalia.
Reporter: „Condiţiile de umiditate si de temperatură sau modificat din 1986, sau au rămas aceleaşi?“
„Ele sunt exact cum au fost în 1986 şi probabil exact cum au fost acum 10.000 sau 100.000 de ani. Apa termominerală sulfuroasă de la Mangalia este o constantă, noi am făcut măsurători care arată că nu sunt diferenţe absolut deloc de temperatură, ci poate să varieze cel mult cu 0,1 grad, care este aproape de eroarea de măsură a aparatului, aşa că este o apă foarte constantă ca temperatură şi din punct de vedere al compoziţiei chimice, cantitatea de hidrogen sulfurat este aceeaşi şi cantitatea de metan dizolvat este aceeaşi. Apele astea vin de la o adâncime de 200 de metri, aceeaşi apă este folosită la Sanatoriul Balnear Mangalia“, crede Șerban Sârbu.
După ce a descoperit aproape toate speciile de vieţuitoare din Movile, acum provocarea specialistului în ecosisteme subterane, Şerban Sârbu este de a găsi informaţii despre bacteriile din apele sulfuroase ale cavernei. Cum? Prin cercetarea ADN-ului acestora.
„Ultimele descoperiri sunt o specie de păienjeni pe care o avem acum sub tipar, este descrisă de colegii de la Institutul de Speologie, dar ceea ce este şi mai interesant este domeniul microbiologiei. Dacă speciile le cam ştim şi poate ne mai aşteptăm să găsim una, două pentru ştiinţă, ceea ce reuşim să facem la ora actuală este studiul de microbiologie unde lucrurile sunt puţin mai complicate. Dacă la un păianjen de exemplu, îl vezi la microscop, îl descrii, îi spui cât de mari îi sunt picioarele, antenele, la bacteriile din peştera Movile, ca şi cele din celelalte peşteri, nu sunt bacterii care să crească pe medii de cultură. Mediile de cultură sunt folosite foarte mult în microbiologia medicală. Bacteriile care trăiesc în sol sau în peşteri nu sunt dispuse să crească pe medii de cultură, se consideră că mai puţin de 1% din bacterii vor să crească pe asemenea medii şi atunci trebuie folosite alte metode, metode care înseamnă să încercăm să extragem materialul genetic, ADN-ul, să obţinem secvenţa, să o analizăm, să o comparăm cu alte specii cunoscute deja şi în felul acesta să ne dăm seama ce bacterii sunt. Bacteriile sunt, în general, ori de forma unor mici bastonaşe, ori de mici sfere, unele spiralate. Dacă reuşim să extragem ADN-ul şi să citim secvenţa de bază din molecula de ADN putem să spunem ce bacterie este şi cam ce face bacteria asta, chiar dacă nu am reuşit să o creştem pe un mediu de cultură. Ori, dacă acum 20 de ani, când lucram foarte intens la Movile, era foarte greu aşa ceva, acum extracţia de ADN este relativ simplă“, spune exploratorul Șerban Sârbu.
Studiul în microbiologie ar putea explica mult mai în amănunt cum de este posibil ca într-o capsulă desprinsă total de beneficiile fotosintezei, viaţa să meargă mai departe. Şi, mai mult decât atât, s-ar putea stabili care este provenienţa reală a acestor ape sulfuroase din galeriile peşterii Movile.
„Vrem să continuăm cercetările pe care le facem în prezent la Movile şi anume să caracterizăm acest ecosistem cât se poate de bine, dar efortul cel mai mare, în momentul de faţă, este îndreptat spre a înţelege comunităţile de microorganisme care trăiesc acolo, ce fac ele, cum se hrănesc, unele sunt sulfoxidante, altele metanoxidante, avem organisme care oxidează amoniu, sunt mai multe grupuri de microorganiste care se ocupă sau sunt implicate în producţia de substanţă organică şi bineînţeles sunt alte organisme care le consumă, şi aici încercăm să înţelegem ce se întâmplă mai precis, care este relaţia dintre grupurile de microorganisme. Încercăm să găsim şi limitele geografice ale acviferului sulfuros de aici, se pot face acum analize de mare fineţe acum care pot să ne spună care este originea gazelor şi implicit originea apelor. Cât au stat ele în subteran din momentul în care au pătruns în subteran, care este originea hidrogenului sulfurat, a metanului şi în felul acesta să pricepem cât de mult a stat apa în subteran, poate 10 000 de ani, poate 20 000 de ani, până când revine la suprafaţă în ziua de astăzi. Ne ocupăm şi de studii de hidrobiologie, prezenţa de gaze şi emisia de gaze din subteran, încercăm să înţelegem mai complex tot ecosistemul, acum 20, 30 de ani nu puteam face acest lucru pentru că metodele pe care le aveam nu ne permiteau acest lucru“, dezvăluie Șerban Sârbu. 
Dacă în anul 1986 se credea că peştera de la Movile este unică, acum, teoria nu mai este valabilă. Doar ecosistemul ei a rămas endemic, precizează Şerban Sârbu.
„Practic orice manual despre biologia de peşteră menţionează acest ecosistem ca o chestiune cu totul diferită faţă de orice altă peşteră din lume. Între timp am descoperit în Grecia o peşteră sulfuroasă la fel de interesantă, colegii din Israel studiază o peşteră descoperită acum 10 ani tot aşa foarte interesantă. Mai avem o peşteră în Italia, una în Mexic, studiate de echipa noastră şi care se dovedesc la fel de interesante ca şi Movile. Deci, de unde Movile era unică în lume, la ora actuală ea nu mai este unică. Doar vieţuitoarele sale. Lecţia pe care o învăţăm este că avem de a face cu un ecosistem care nu este localizat doar într-un singur punct, ci acolo unde apar condiţiile de mediu similare cu cele din Movile“, explică exploratorul.
Şerban Sârbu, care este şi profesor de biospeologie în Statele Unite ale Americii, a coborât, din nou, ieri, în Peştera Movile, într-o expediţie din care vrea să se întoarcă cu date importante. Rezultatele, a declarat acesta, pot fi obţinute între două săptămâni şi chiar doi ani, de la data prelevării. În paralel, cercetătorul român studiază o altă peşteră sulfuroasă din judeţul Covasna, care este, de data aceasta, uscată. Un mediu foarte asemănător cu cel de pe planeta Marte, motiv pentru care specialiştii de la NASA abia aşteaptă ca românul să vină cu noutăţi de acolo. Şi totuşi, în aceste capsule despre care s-a tot vehiculat ideea că ar fi singurele care ne- ar salva din calea un atac nuclear, omul poate supravieţui? Ei bine, nu! Nu va mai exista un alt „om al cavernei“, o spun cei care au scris istoria Peşterii Movile.
Un material realizat de Silvia PASCALE
