A murit liderul cubanez FIDEL CASTRO. Trupul lui EL COMANDANTE va fi incinerat

Publicat de , 26 noiembrie 2016, 07:05 / actualizat: 26 noiembrie 2016, 8:26

Anunțul morții lui Fidel Castro a fost făcut, la televiziunea cubaneză, chiar de fratele său, președintele Raul Castro, căruia Fidel i-a cedat puterea în urmă cu opt ani, din motive de sănătate.

Președintele cubanez a precizat că în următoarele ore vor fi făcute publice informațiile privind înmormântarea lui Fidel Castro, care a fost văzut pentru ultima oară pe 15 noiembrie, când l-a primit la reședința sa pe președintele Vietnamului, Tran Dai Quang.

‘Potrivit voințe exprimate de camaradul Fidel, rămășițele sale pământești vor fi incinerate în primele ore ale zilei de sâmbătă’, a anunțat actualul președinte, la televiziunea de stat.

‘Organizarea omagiului funebru care îi va fi adus va fi precizată’ ulterior, a adăugat Raul Castro în scurta alocuțiune, încheiată cu cuvintele binecunoscute ale lui ‘El Comandante’: ‘Până la victorie, întotdeauna!’ (‘Hasta la victoria, siempre’).

Fostul lider cubanez va rămâne mereu în istorie drept o personalitate controversată, dar și un revoluționar care a luptat toată viața pentru a transforma și a menține Cuba într-un stat socialist. Fidel Castro, care s-a retras dupa 45 de ani în fruntea Cubei, a murit la vârsta de 90 de ani.

Fidel Castro, pe numele său complet Fidel Alejandro Castro Ruz (n. 13 august 1926, Cuba – d. 25 noiembrie 2016, Havana, Cuba) a fost un revoluționar cubanez care a participat la răsturnarea dictaturii lui Fulgencio Batista și transformarea Cubei în primul stat comunist din emisfera vestică. A deținut titlul de premier până în 1976, când a devenit președintele Consiliului Statului și Consiliului Miniștrilor. Fidel Castro Ruz a fost prim-secretar al Partidului Comunist Cubanez (PCC) de la formarea sa în 1965. Fratele său, Raúl, a devenit succesorul lui Fidel Castro în 2008.

Fidel Castro este unul dintre cei mai „vânați” oameni din istorie, asupra vieții sale fiind comise numeroase atentate, toate soldate cu eșec. Fabián Escalante⁠(es), fostul șef al serviciilor de contrainteligență ale Cubei, cel care a fost împuternicit cu protejarea lui Fidel Castro pe durata celor 49 de ani cât s-a aflat la putere, a estimat numărul atentatelor la viața lui Castro la 638.[2][3][4][5] În 2006 pe acest subiect a fost produs un film documentar britanic intitulat 638 Ways to Kill Castro, scrie wikipedia.org.

Fidel Castro deține Recordul Guinness pentru cel mai lung discurs ținut la ONU, cu o durată de 4 ore și 29 de minute, în data de 29 septembrie 1960. Cel mai lung discurs al său în Cuba, a durat 7 ore și 10 minute, în anul 1986, în Havana, la cel de-al III-lea Congres al Partidului Comunist.

Fidel Castro s-a născut pe 13 august 1926, în Birán (lângă Mayarí, azi în provincia Holguín), în familia lui Ángel Castro y Argiz și Lina Ruz González. Și-a petrecut primii ani în familia sa bogată de fermieri, fiind educat în școli iezuite, inclusiv în Colegio Belén din Havana. Din 1945 a studiat dreptul la Universitatea din Havana, absolvind în 1950. Castro a practicat avocatura într-o societate mică între 1950-1952. El a devenit candidat pentru un loc în parlament pentru Partidul Ortodox, dar lovitura de stat al lui F. Batista l-a dat jos pe Carlos Prío Socárras, și alegerile au fost anulate. Castro l-a acuzat pe Batista de violarea constituției în tribunal, dar petiția a fost ignorată. În schimb, Castro a atacat Barăcile Moncada pe 26 iulie 1953. Peste 80 din atacatori au fost uciși iar Castro a fost arestat. A fost acuzat și condamnat la 15 ani închisoare. Totuși a fost eliberat în mai 1955 și a plecat în exil în Mexic și Statele Unite, unde a format Mișcarea 26 Iulie.

Până la urmă Castro s-a întors în Cuba cu un număr de exilați, navigând clandestin din Mexic în Cuba pe iahtul Granma. Prima acțiune a avut loc în provincia Oriente pe 2 decembrie 1956. Doar 16 din cei 81 de atacatori au supraviețuit pentru a se retrage în munții Sierra Maestra pentru a duce un război de gherilă împotriva forțelor lui Batista. Printre supraviețuitori erau și Ernesto „Ché” Guevara, Raúl Castro și Camilo Cienfuegos. Pe 24 mai 1958 Batista a trimis 17 batalioane împotriva lui Castro, care au fost înfrânte din cauza moralului scăzut și ratei mari de dezertare. În ziua de 1 Ianuarie 1959, Batista și C. R. Aguero au fugit din țară, iar forțele lui Castro au cucerit Havana.

Castro și-a consolidat controlul asupra țării prin naționalizarea industriei, exproprierea proprietății private, colectivizarea agriculturii și impunerea de politici despre care el credea că vor folosi populației. Mulți cubanezi au fugit însă din țară, majoritatea în Miami, Florida. Din cauza embargoului economic impus de S.U.A., Cuba a devenit apoi din ce în ce mai dependentă de Uniunea Sovietică și alte țări din blocul comunist, al căror ajutor economic (estimat la un sfert din produsul național brut al insulei) era vital pentru menținerea condițiilor de viață ale cubanezilor. Dizolvarea URSS în 1991 a avut repercusiuni negative asupra politicii economice.

Majoritatea suporterilor lui Castro citează embargoul american ca sursa majorității problemelor economice ale insulei.

Cuba este a doua cea mai populară destinație turistică din Caraibe, după Republica Dominicană, turismul fiind o sursă de valută străină, cealaltă formă fiind banii trimiși de cubanezi locuind în America rudelor lor din Cuba.

Majoritatea energiei vine din petrolul din Venezuela, în parte în schimb pentru personal medical cubanez.

În ultimii ani, Castro a investit în biotehnologie pentru a susține economia cubaneză și pentru a găsi înlocuitori pentru importul de medicină străină.

Castro a îmbunătățit și starea educațională a cubanezilor. Campania sa se concentra asupra zonelor rurale, unde analfabetismul era mare. Din 1960, aproape 270.000 de profesori și studenți au fost trimiși să-i învețe pe toți să scrie și citească, iar cei care reușeau erau nevoiți să-i scrie o scrisoare lui Fidel Castro. Campania a reușit: rata analfabetismului a scăzut de la 20% la 4%.

Un vizibil cult al personalității s-a născut în jurul lui Castro, deși el a încercat să-l descurajeze. În comparație cu majoritatea oamenilor forte, Castro a apărut doar de 2 ori pe timbrul cubanez: în 1974 cu ocazia vizitei lui Leonid Brejnev și în 1999 de aniversarea a 40 de ani de la Revoluție. El este faimos pentru discursurile sale lungi și detaliate, ce de obicei durează câteva ore și conțin multe date și referințe istorice.

Regimul lui Fidel Castro a fost de nenumărate ori acuzat de abuzuri la adresa drepturilor omului, în special tortură, încarcerare arbitrară, procese nedrepte și execuții extra-judiciare. Grupuri ca Amnesty International și Human Rights Watch critică lipsa libertății presei, drepturilor civile, alegerilor libere și democratice, dar în special scoaterea în afara legii a grupurilor și organizațiilor politice de opoziție.

La început SUA a recunoscut noul guvern. Castro a devenit prim-ministru în februarie 1959, dar curând relațiile cu America s-au deteriorat, când guvernul a început să exproprieze proprietățile deținute de concerne americane (în mare parte United Fruit). În februarie 1960, Castro a semnat un acord pentru a cumpăra petrol de la URSS. Când rafinăriile deținute de Statele Unite au refuzat să proceseze petrolul, au fost expropriate, iar SUA au rupt relațiile cu Cuba. Pe 16 aprilie 1961, Castro și-a descris revoluția ca fiind una socialistă, iar pe 17 aprilie au avut loc debarcările nereușite din Golful Porcilor, care au fost înfrânte de armata cubaneză.

După consultațiile lui Nikita Hrușciov, conducătorul URSS, cu armata, în iulie 1962 s-a întâlnit cu Raúl Castro pentru a discuta detaliile plasării rachetelor nucleare sovietice în Cuba, dar avioanele de recunoaștere americane au descoperit instalațiile pe 15 octombrie 1962. Pe 22 octombrie, SUA a anunțat public descoperirea și a impus embargoul (numit „carantină”) pentru a opri navele sovietice. În final Hrușciov a fost de acord să retragă rachetele, în schimbul retragerii în secret a rachetelor americane din Turcia și promisiunea de a nu invada insula.