„Situaţia dramatică prin care trece TVR nu poate fi rezolvată prin modificările propuse la Legea 41”

Publicat de , 11 aprilie 2016, 15:55

Situaţia dramatică prin care trece TVR nu poate fi rezolvată prin modificările propuse la legea 41/1994, ci printr-un amplu proces de depolitizare şi profesionalizare a instituţiei, a declarat bancherul clujean Iosif Pop la Radio Cluj.

Puteţi viziona mai jos transcrierea integrală a intervenţiei în emisiune.

Realizator: Interviul ediţiei „În pulsul zilei”. De zile bune se tot amână numirea unui preşedinte-director general la Televiziunea Română. Iată că s-au făcut şi multe propuneri pe baza Legii 41 de modificare a acestei legi. Aşa că Dan Horea îl are invitat pe analistul economic Iosif Pop şi vor discuta împreună modificările care sunt propuse să se aducă acestei legi. Domnilor, bine aţi venit la Radio Cluj.
Reporter: Dan Horea – Bine te-am găsit, Doina. Vreau să fac o precizare: pe domnul Pop l-am invitat în calitatea sa de bancher cunoscut, pentru că o să-l apelez în calitate de bancher mai mult decât analist economic. E vorba de o privire pe care bancherii o au asupra realităţii cunoscute ca fiind foarte rece, seacă şi imparţială, mai puţin sentimentală, pentru că dânşii urmăresc întotdeauna să fie ceva plus în activitatea pe care o duc şi nu să se afle în treabă ca metodă de lucru, vorba lui Petre Ţuţea. Deci, bun găsit domnului Iosif Pop, bancher clujean cunoscut. La ora actuală conduceţi o instituţie de creditare non-bancară – parcă aşa se numeşte genul de instituţie.
Iosif Pop: Un grup financiar, dar are şi o componentă non-bancară.
Reporter: Domnule Pop, am să le spun ascultătorilor că discutăm despre modificările propuse a fi făcute la Legea 41. Acum, realitatea e că au mai lăsat-o moale cu propunerile, dar nu înseamnă că s-a îngropat povestea. Şi am să vă solicit părerea în calitate de bancher. Să presupunem că un grup de investitori vă oferă o sumă zdravănă să înfiinţaţi două bănci, una mai mare şi una mai mică, cu aceeaşi organigramă, cu acelaşi statut de funcţionare, cu acelaşi mod de funcţionare. Ce nu este identic este dimensiunea: una e de vreo două ori mai mare decât cealaltă. Un timp, ambele bănci funcţionează bine, cap la cap, se descurcă; după un timp însă, banca mai mare începe să dea rateuri până când ajunge în pragul insolvenţei. Banca mai mică funcţionează în continuare, repet, ambele pe acelaşi cadru organizatoric. Ideea este, dumneavoastră dacă sunteţi solicitat să luaţi măsuri pentru reglementarea acestei situaţii, ce veţi face? La noi s-au propus două metode: ori comasarea celor două bănci, ori multiplicarea numărului de şefi la banca nefuncţională. Ce aţi face dumneavoastră, ca bancher, în situaţia asta? Deci, o bancă merge, o bancă nu merge.
Iosf Pop: Dacă aş veni din poziţia investitorului …
Reporter: Reprezentantul investitorilor.
Iosif Pop: Da, celui care a dat banii. Cu siguranţă că primul lucru ar fi să facă o analiză pertinentă, direct sau prin oameni specializaţi şi să văd de unde s-a ajuns…
Reporter: Un audit./lbadiu
Iosif Pop: De unde s-a ajuns ca performanţa într-o parte să fie bună şi performanţa de cealaltă parte să fie execrabilă şi văzând rezultatul auditului, sigur că începi să administrezi măsuri, măsuri funcţie de rezultat. Sigur că poţi la un moment dat, în pragul falimentului fiind, să spui e mai favorabil falimentul decât a duce mai departe o afacere care nu are viitor. Plec de la premisa că n-am ajuns în faza aceea şi am ajuns în faza de a constata că una din entităţi a fost greşit condusă, că nu înţelege piaţa sau că conducătorii pe care îi au nu respectă regulile de funcţionare a unei astfel de entităţi bancare, adică nu ştiu să facă businessul bancar. Cam asta s-ar spune.
Reporter: Şi atunci ce faceţi?
Iosif Pop: Păi, primul lucru pe care l-aş, să zicem ca şi atitudine, care l-aş promova ar fi să văd pe cine mă pot baza, adică cine din interior poate să ducă mai departe şi cine nu poate să ducă sau cine încurcă. Şi evident că fără a sta foarte mult pe gânduri m-aş debarasa de oamenii care nu produc sau produc pierdere.
Reporter: De sus până jos.
Iosif Pop: De sus până jos, bineînţeles, pentru că de la nivel de decizie, de fapt, se întâmplă lucrurile chiar şi în caz de nemuncă. Deci, un conducător care nu ia decizii şi lasă angajaţii într-o ipostază de aşteptare e la fel de vinovat ca şi unul care conduce greşit, luând atitudini foarte tranşante, dar greşite.
Reporter: Cum vi s-ar părea atunci soluţia propusă prin această lege, prin modificările la lege, să crească numărul de şefi, ca soluţie?
Iosif Pop: Exclus. Număr de şefi, număr de personal, nu cred că e…
Reporter: Numai de şefi, nu şi de personal.
Iosif Pop: S-ar putea ca analiza să-mi spună: şefii au fost atât de darnici cu angajările şi cu lefurile încât au o responsabilitate pe care şi-au exercitat-o în mod eronat. Şi atunci, voi spune: cât personal este necesar pentru a funcţiona bine o astfel de entitate? Evident că se duce în piramidă de jos până sus. Dacă dispar 12 angajaţi, va dispare în mod sigur şi un şef. Dar judecata rezultatelor se face întotdeauna de sus în jos. Nu poţi să te implici în calitate de investitor, să te substitui calităţii…
Reporter: În cazul instituţiilor publice la Radio şi Televiziune, investitorul ar fi Parlamentul, pentru că ei, mă rog, reprezintă poporul care e proprietarul, dacă vreţi, instituţii publice sunt. Deci Parlamentul este investitorul în cazul nostru.
Iosif Pop: Acum, aici, dacă discutăm de cele două instituţii publice care sunt…
Reporter: Sunt exact în situaţia băncilor de care vorbeam…Televiziune, banca mare care a chixat şi Radioul, banca mică, care încă funcţionează bine.
Iosif Pop: Ne ducem într-o altă zonă care ţine de…
Reporter: E mult mai subiectivă…
Iosif Pop:…influenţa politicului asupra profesioniştilor. Cred că la Televiziunea Română despre asta discutăm. Or, atunci discutăm un fenomen de ţară, depolitizarea, şi într-o dezbatere recentă care…
Reporter: Pentru început am stabilit: nu s-au aplicat metodele normale într-o astfel de situaţie pentru că bancă, fabrică de pâine sau radiou, la urma urmei, dacă merge prost acele măsuri manageriale trebuie să le ei. Aici s-a propus, repet, s-a propus dublarea numărului de şefi, separarea funcţiei de preşedinte de cea de şef al Consiliului de Administraţie, dar aţi pus punctul pe i. Aici este vorba de o instituţie cu puternice influenţe politice./rpatulea/
Iosif Pop: Influenţe politice şi, atunci, sigur că aici vorbim de o incompetenţă asumată pentru că, de regulă, în instituţiile noastre politizate vorbim de incompetenţa asumată. Îmi duc şi eu nepotul, îmi duc şi eu nevasta, nu contează că nu ştie.
Reporter: Asumată şi răsplătită, culmea!
Iosif Pop: Evident, dar spun, în primul rând, asumată politic. Dacă nu facem depolitizare în România şi asta se referă nu doar la Televiziune, ci în multe, în multe alte părţi şi nu punem profesioniştii să-şi desfăşoare activitatea după reguli, nu după cum i se pare unuia care nu cunoaşte cum se conduce, ci după reguli, atunci, cu siguranţă, vom avea numai eşecuri. Altfel spus, prima condiţie ar fi depolitizarea.
Reporter: Prin lege.
Iosif Pop: A doua condiţie ar fi că, odată depolitizată instituţia, să fie cu angajaţi profesionişti de foarte bună calitate.
Reporter: Dar numai câţi trebuie.
Iosif Pop: Dar, evident, numai câţi trebuie şi a treia condiţie ar fi ca politicul, oricare guvern se succede, să aibă omul de vârf, în speţă ministrul, dacă el este singurul om politic în guvern, ministrul care se ocupă de resortul Televiziuni, să aibă priceperea de a conduce.
Reporter: Guvernul nu are nicio treabă. Numai Parlamentul se ocupă de instituţiile acestea, Guvernul nu are atribuţii în domeniu, nici măcar ministrul culturii, poate ministrul comunicaţiilor prin staţiile de emisie, dar mai mult nu.
Iosif Pop: Nu, dar aici iar discutăm de imperfecţiune a legii. Cum adică un Parlament? Un Parlament înseamnă astăzi 600 de oameni. Haideţi să spunem că este o comisie parlamentară care se ocupă…
Reporter: Comisia de Cultură, Arte, Mass-media.
Iosif Pop: Aşa, dar acolo sunt oameni politici şi, de regulă, dacă îi măsurăm şi ne uităm la pregătirea lor profesională, ajungem la concluzii aberante, că nu are cine să ia decizii, nici măcar politice, pe un domeniu foarte structurat profesional.
Reporter: Noi am început depolitizarea direct cu Guvernul. Vedeţi, avem un guvern tehnocrat şi instituţii politizate. Este o chestiune foarte ciudată, dar haideţi să ne întoarcem la aceste instituţii. Deci, o separare a funcţiilor de preşedinte şi de director general, în condiţiile în care aceste funcţii nu sunt strict manageriale, ci au şi o influenţă politică, senatorul László Attila, de pildă, spunea că efectul poate fi ca preşedintele Consiliului de Administraţie să fie dintr-o tabără politică, directorul general, managerul, din altă tabără politică, fiecare cu cohorta lui de consilieri, asistenţi ş.a.m.d., rezultatul, foarte probabil, să fie o bătălie continuă, o torpilare de către fiecare a ce face celălalt, iar per ansamblu instituţia să sufere din asta./salina
Iosif Pop: Sau reversul – să se pună de acord şi fiecare să-şi servească clientela politică, şi rezultatul să fie cel pe care-l recunoaştem acum, sau pe care îl prevedem cu foarte mare uşurinţă. De aceea, pledoaria mea – şi pleacă din zona profesională – este ca depolitizarea să fie reală. Sigur, accept că există un Consiliu de Administraţie în Televiziune care are componente diferite…
Reporter: …şi al cărui rost nu prea îl vede lumea – dar, în fine…
Iosif Pop: …dar el se limitează la a fixa strategia companiei şi, mai departe, este rolul angajatului manager general, profesionist, care să răspundă acelui Consiliu de Administraţie cu fapte, dar să fie şi lăsat să-şi dovedească priceperea şi s-o pună în practică. Altfel, nu discutăm de profesionalizare, ci de o influenţă politică obscură, ascunsă, care dăunează.
Reporter: Unirea celor două bănci, cea falimentară cu cea prosperă – sau, în cazul nostru, a Televiziunii, aflată aproape de insolvenţă, cu Radioul care încă merge -, ar fi o soluţie?
Iosif Pop: Nu… Cu siguranţă că s-ar prăbuşi amândouă, sau aproape sigur că s-ar prăbuşi amândouă. Ar fi o altă soluţie: la un moment dat, un management performant din Radio, dacă îl poţi translata în Televiziune…
Reporter: Oamenii sau metodele?
Iosif Pop: Şi metode, şi probabil şi oameni. Pentru că degeaba aduci metoda, dacă n-ai oamenii capabili s-o aplice. Asta ar putea fi o soluţie provizorie, cu riscul că Radioul ar putea beneficia de nefasta consecinţă a venirii unor /…/
Reporter: Să se molipsească de…
Iosif Pop: Exact. Deci, o separare clară a celor două activităţi mi se pare de dus în continuare. Dar o separare a politicului de administrativ este imperios de pus în practică şi la Televiziune. Din câte văd eu, la Radio lucrul acesta se întâmplă. Acolo mă uit, ascult şi văd… – mă uitam aseară, ca să dau un exemplu foarte recent, cu muzica uşoară românească premiată – spune: „Proiectul acesta îl avem de 12 ani; proiectul celălalt în avem de 22 de ani. Deci iată că există un concept, există o consecvenţă şi există un rezultat şi oameni care ştiu să facă acest lucru.
Reporter: În unele domenii, da.
Iosif Pop: Vorbesc de Radio, în domeniile pe care le-am văzut aseară. Şi m-a surprins plăcut să constat că există un concept sănătos – spune: „Aici promovăm muzica românească de calitate. Şi n-o facem oricum, ci o facem cu profesionişti”. Şi m-am uitat la cei doi prezentatori care erau pe scenă, cât de la obiect şi profesional discutau. Iată că se poate!
Reporter: Asta e Radiodifuziunea, dintotdeauna.
Iosif Pop: Şi atunci sigur că îmi pun întrebarea: cum putem aduce în Televiziunea Română o echipă cu adevărat de profesionişti, pe care s-o lăsăm să lucreze şi să-i cerem… doar să-i ridicăm standardul de performanţă.
Reporter: Şi să-i dăm nişte obiective cuantificabile, evident.
Iosif Pop: Exact.
Reporter: Mulţumesc tare mult invitatului de astăzi, domnul Iosif Pop, bancher clujean implicat în viaţa civică prin Consiliul Civil Local – deci şi bancher dar şi cetăţean implicat.
Iosif Pop: Mulţumesc!
Reporter: O zi frumoasă în continuare!