Nichita Stănescu – lider al neomodernismului românesc
Publicat de Daniel Țăndăreanu, 8 decembrie 2015, 14:17
Astazi vi-l prezentam pe Nichita Stanescu, un inovator al poeziei romanesti; cel care, prin creatia sa a reinventat limba romana. Abil versificator, considerat lider al neomodernismului românesc, Nichita Stănescu cucereşte rapid, chiar de la primul volum, publicul şi criticii.
“Sensul iubirii”, aparut in ianuarie 1961, pe cand poetul avea 27 ani, este intampinat de cronici pozitive semnate Nina Cassian, Eugen Simion sau Ovid S. Crohmalniceanu, încă înainte de a ajunge in librării.
Locul lăsat liber de moartea tragică a lui Nicolae Labiş fusese ocupat.
Trei ani mai târziu, apare “O viziune a sentimentelor”, care îi aduce lui Nichita Stănescu premiul Uniunii Scriitorilor, primul din cele trei care-i vor fi decernate pe parcursul vietii. În plină eră comunistă, in care limbajul sărăcăcios, plin de şabloane era regulă, poezia lui Nichita uimeşte si chiar şocheaza prin prospeţime, nefiind supusă vreunei limitari.
Sentimentele sunt exprimate cu generozitate, trăirile sunt descrise fără inhibiţii, fiecare vers dând senzaţia de libertate absolută.
Cele 11 elegii, publicate in 1966, reprezintă, însă, după declaraţia poetului, debutul poeziei lui. Versurile din acest volum, scris, se pare, în două zile si două nopti, au stârnit reactii in lumea criticilor care il consideră, precum Marian Papahagi, “moment de referinţă al liricii româneşti contemporane”.