Preţul morţii la club Colectiv: 330 de lei pentru fiecare tânăr ars de viu. Se poate întâmpla şi la Constanţa
Publicat de Bogdan Comșa, 31 octombrie 2015, 20:38 / actualizat: 1 noiembrie 2015, 0:26
Atât ar fi trebuit să cheltuiască patronii clubului Colectiv, pentru a salva cele 27 de vieţi, care s-au sfârşit, vineri noaptea, într-un iad de flăcări şi fum.
Ştefan Şuto, administratrul firmei Luxory Media SRL, care a realizat amenajarea şi izolarea fonică a clubului, ne-a declarat că le-a făcut patronilor mai multe oferte privind materialele care puteau fi utilizate.
Previzibil, a fost aleasă (legal!) cea mai ieftină variantă, de 12,2 lei pe metru pătrat. Pentru aceşti bani, însă, buretele izola doar fonic, fără să aibă şi protecţie la foc.
Cealaltă variantă, de 34,5 lei metrul pătrat, ar fi permis cumpărarea unor panouri care, pe lângă atentuarea zgomotelor în exterior, ar fi avut şi proprietăţi ignifuge.
Un calcul simplu arată că, la suprafaţa totală a clubului, de 400 de metri pătraţi, patronii ar fi trebuit să plătească în plus 8.900 de lei pentru materialul mai bun şi care ar fi făcut imposibilă propagarea incendiului.
Altfel spus, cei 27 de tineri ar fi fost, acum, în viaţă, dacă patronii Colectiv ar fi cheltuit câte 330 de lei pentru siguranţa fiecăruia dintre ei. Contravaloarea unei navete şi jumătate de bere. În total, 8900 de lei. Bani pe care un local de acest fel îi obţine într-o seară.
Puteţi observa, în înregistrarea de mai jos, cât de repede arde un burete antifonant netratat împotriva focului (materialul din centru), faţă de materialul ignifug (cel din dreapta). Se poate observa că acesta din urmă nu întreţine arderea. Nici nu mai vorbim despre mostra din stânga – o spumă poliuretanică obişnuită, folosită la ambalare.
Clubul Colectiv este deţinut de trei bărbaţi, iar pachetul majoritar îi aparţine lui Alin Anastasescu. Acesta a fost, deja, audiat la Parchet, alături de asociaţii săi.
Dincolo de cinismul situaţiei trebuie văzut pericolul ca astfel de tragedii cutremurătoare să se repete oriunde în ţară.
Ştefan Şuto ne-a declarat că, în ultimii ani, NICIUNUL dintre clienţii săi nu ales materialele care oferă cea mai bună protecţie împotriva incendiului. În 24 de luni, a vândut aşa ceva doar de două ori. Ca urmare, a decis să nu le mai importe.
Ne-a mai spus că nu a avut lucrări de acest fel la cluburi din Constanţa sau Tulcea, dar că, din ştiinţa sa, practica este similară.
Revenind la tragedia de la Bucureşti, se pare că au mai fost câteva elemente care au favorizat propagarea incendiului. Ştefan Şuto ne-a spus că, la un an de la lucrare, responsabilii clubului au decis să îşi izoleze singuri stâlpii din interior, care s-au aprins primii. În plus, toate suprafeţele izolante din club ar fi fost spălate şi se pune problema dacă soluţiile de curăţare folosite nu erau inflamabile.
Nenorocirea din club Colectiv a fost, însă, rezultatul unui lung şir de neglijenţe criminale. Chiar dacă incendiul izbucnea, cele 27 de vieţi tinere puteau fi cruţate, dacă patronii clubului respectau câteva reguli.
În primul rând, localul trebuia să aibă mai multe căi de evacuare. Un specialist consultat de Radio Constanţa a declarat că localurile de acest fel trebuie să aibă un flux de ieşire pentru fiecare 50 de persoane. Mai clar: dacă un club are o capacitate de 500 de persoane, legea impune existenţa a 10 căi de evacuare în exteriorul clădirii, ne-a explicat Vasile Jercea, unul dintre cei doi verificatori de proiecte pentru siguranţa la foc din Constanţa.
În plus, arhitecţii care proiectează astfel de clădiri spun că trebuiau să existe sisteme automate de stingere a incendiilor, montate pe tavan.
Am vrut să vedem câte dintre aceste reguli sunt respectate în Constanţa. Timpul scurt nu ne-a permis să vizităm, până la ora publicării acestui articol, decât un club. Însă promitem că vom discuta şi despre alte localuri. Deocamdată, este vorba despre clubul Doors, de pe strada Traian, din zona Gării CFR, binecunoscut iubitorilor de concerte live.
Un astfel de eveniment, susţinut de Dan Helciug şi Spitalul de Urgenţă, urma să aibă loc chiar sâmbătă seara. Concertul a fost amânat pentru 27 noiembrie, din cauza instituirii celor trei zile de doliu naţional.
Clubul Doors este situat la subsolul unui imobil, iar accesul se face pe trei rânduri de scări.
Am discutat cu patronul localului, Radu Boldea şi cu managerul Cătălin Georgescu. Spre surprinderea noastră, ne-au spus că există şi o uşă de evacuare. Spunem acest lucru pentru că rar am observat, în localurile din Constanţa, căi de ieşire în caz de pericol. La Doors, aceasta este situată în stânga barului, în partea unde este amplasată scena.
După o uşă masivă, marcată cu un autocolant şi un semn luminos deasupra, încep nişte scări cam înghesuite, în spirală, care duc la parterul clădirii. Este mai mult decât nimic, dar nu suntem deloc convinşi că cei 200-240 de clienţi ai localului, câţi încap în Doors, conform spuselor patronului, pot ieşi repede şi în siguranţă pe acolo, fără să se calce în picioare şi să blocheze calea către salvare.
În plus, ne amintim spusele specialistului citat mai sus. La 240 de persoane, Normativul de siguranţă privind incendiile în construcţii P118 din 1999 impune existenţa a 5 uşi de 0,80 de metri, care să dea direct în exteriorul clădirii.
Patronul Radu Boldea ne-a spus că are de gând să refacă izolaţia ignifugă a clădirii şi că localul a fost controlat de ISU Dobrogea, ultima oară, în luna septembrie. Singura neregulă constată ar fi fost un bec neaprins la o casetă luminoasă ce marca ieşirea de siguranţă. Problema a fost remediată, în câteva secunde, chiar sub ochii noştri. L-am rugat pe manager să ne arate şi documentele emise de pompieri, care ar certifica faptul că nu există alte probleme, însă ne-a declarat că actele sunt la contabilitate.
Ceva nu sună bine. Dacă specialistul Vasile Jercea are dreptate, unde sunt cele 5 uşi care să dea direct în exteriorul clădirii? Dacă reprezentanţii Doors ne-au spus adevărul, iar ISU Dobrogea nu a găsit nimic nelalocul său, cum explicăm acest lucru?
Am rugat-o pe purtătoarea de cuvânt a ISU Dobrogea, Anca Chiriţă, să ne clarifice situaţia. Aveam de exorcizat încă o bănuială, dar pe care nu o formulăm acum, întrucât plecăm de la premisa că cei care au meseria nobilă de a ne proteja vieţile nu sunt dispuşi să ne scoată siguranţa la mezat.
În urmă cu mai multe ore, reprezentanţa ISU ne-a promis că ne contactează într-un interval rezonabil de timp, pentru a ne spune care este punctul de vedere al instituţiei conduse de locotenent-colonelul Daniel Petrov.
Într-un final, am fost rugaţi să trimitem o solicitare scrisă.
Până când vom primi răspunsul de la pompieri, am întrebat-o pe Anca Chiriţă dacă ştie vreun club, local, restaurant din Constanţa care să fi fost sancţionat pentru abateri grave privind normele de siguranţă, în cele 17 luni trecute de la tragedia de la restaurantul Beirut. Sau dacă ISU a organizat o campanie de prevenire în acest domeniu, având în vedere gravitatea incendiului de pe 5 aprilie.
Şi la această întrebare vom primi un răspuns cu altă ocazie.
Vă reamintim că trei tinere au murit la primele ore ale zilei de 5 aprilie 2014, într-un incendiu produs în bucătăria şi mansarda restaurantului Beirut de pe bulevardul Tomis. Între timp, nimeni din rândul autorităţilor nu a oferit un răspuns credibil la o întrebare simplă: cum a fost posibil ca restaurantul să funcţioneze fără autorizaţie de la ISU şi de la Primărie?
Până atunci, ruina fostului restaurant rămâne în mijlocul oraşului cu ferestrele acoperite, ca cineva dus din această lume, cu ochii acoperiţi de bănuţii pentru luntraşul Charon.