(AUDIO) Vorba aceea – Despre tautologie
Publicat de Larisa Calistru, 13 noiembrie 2014, 07:46
Tautologia este repetarea inutilă a aceluiași gând, a aceleiași idei, și constă în folosirea aceluiași cuvânt într-o structură gramaticală dată.
In limba greacă veche, “tautos” însemna “la fel”, “același” iar “logos” – cuvânt sau vorbire. Iată exemple de tautologie la nivelul propoziției: “Onoarea e onoare”, “De vorbit am vorbit”, “Capitalist,capitalist, dar zgârcit – cât cuprinde.”
Există tautologii și la nivelul frazei: “M-am descurcat cum m-am descurcat și am facut rost de bani” sau “Eu știu ce știu”, “Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie”, “Ia, eu fac ce fac demult”, “De stat aș mai fi stat, dar timpul costă bani.”
Toate aceste anunțuri repetitive nu aduc nimic nou în comunicarea unui mesaj. Tautologia e un mijloc expresiv concis în plan stilistic, explică o atitudine, comunică o informatie. Spre exemplu: “Păcală tot Păcală, nu se lasă dus cu vorba.”
În limbajul cotidian, unele tautologii sunt erori semantico-gramaticale: ”a împărți în 4 sferturi”, “a auzi cu urechile tale”, “a vedea cu proprii ochi”, “moș bătrân”, “a te întoarce înapoi”, “a colabora împreună”, “a-și aduce aportul”, “urmează în continuare”, “a se menține mai departe”, “a avansa înainte”, “a coborâ în jos”, etc.
După cum se poate observa, tautologia se înrudește atât cu repetiția cât și cu pleonasmul cu valoare stilistică. Atunci când spui “Cinstea-i cinste” afirmi că această noțiune morală are o mare valoare, iar când afirmi “Banu-i ban, deschide orice ușă”, accentuezi asupra tentației exercitate de el.
Și nu uitați vorba aceea… m-ai cucerit când am observat că vorbeşti şi scrii corect gramatical!