(FOTO – VIDEO) Istorie vândută: Iahtul Luceafărul al Casei Regale Române
Publicat de Daniel Țăndăreanu, 12 iulie 2015, 20:00 / actualizat: 2 ianuarie 2016, 9:35
În anul 1937 iahtul cu numele „Nahlin” a fost cumpărat de către Guvernul României condus de Gheorghe Tătărăscu cu suma de 120.000 de lire sterline, botezat „Luceafărul” și dăruit regelui Carol al II-lea.
Anterior, iahtul de lux deja navigase de la lansarea sa la apă în 1930, peste 200.000 mile în jurul insulelor britanice, Marea Baltică, insulele grecești, Oceanul Atlantic, Insulele Canare, Indiile de Vest, pe coasta americană și Golful Mexic.
Numele „Nahlin” este de origine indiană nord-americană și înseamnă navă amiral.
În anul 1934, după ce vizitase o bună parte a lumii, iahtul Nahlin este oferit spre închiriere sau vânzare de către proprietar.
A fost cumpărat de la regele Edward al VIII-lea al Marii Britanii, care și-a consumat pe el idila cu Wallis Simpson, aventură ce a provocat o criză dinastică și s-a terminat cu abdicarea regelui.
La 18 octombrie 1938, iahtul Luceafarul, găzduiește la Galați o întâlnire între regele Carol al II-lea al României, ministrul de externe al Poloniei colonelul Beck și ministrul de externe român Nicolae Petrescu-Comnen, discuțiile încadrându-se în criza politică postmüncheneză.
Regimul comunist a preluat nava pe 6 ianuarie 1948 și a predat-o Comisiei de inventariere și conservare.
Ulterior, după ce au fost înlăturate blazoanele și simbolurile regale, iahtul a fost rebotezat Răsăritul și apoi Libertatea, devenind restaurant și hotel.
A fost perla flotei României până în 1950.
Iahtul a fost vândut în 1999 unei firme britanice cu 265.000 de dolari, ca fier vechi, în ciuda faptului că, prin ordinul Ministrului Culturii de atunci, Ion Caramitru, fusese clasat în categoria „Tezaur” și inclus în patrimoniu.
Licitaţia pentru vânzarea navei, a făcut obiectul unui dosar de cercetare penală (1.404/36/1999), la Curtea de Apel din Constanța, soluționat cu neînceperea urmăririi penale.
Compania engleză Edminston Company Ltd, care plătise pentru navă suma derizorie de 265.000 de dolari, fără TVA, dăduse în judecată Ministerul Culturii, cerând anularea ordinului prin care ministrul Ion Caramitru inclusese iahtul în Categoria „Tezaur”.
Totuși, fostul iaht regal a fost scos din țară.
În vara lui 1999, Edminston Company Ltd a obținut de la următorul Ministru al Culturii, Răzvan Theodorescu, un aviz de export temporar al navei „Libertatea”, pentru a fi făcute reparațiile de așa-zisă reabilitare a iahtului la șantierul naval la care fusese construit și unde existau planurile originale.
Iahtul deja fusese trecut în actele Ministerului Culturii de la „Tezaur” la ,,Fond”.
După cumpărare, numele a fost schimbat din nou în Nahlin (de fapt numele cu care a fost lansată la apă în urmă cu aproape un secol).
Iahtul a fost apoi cumpărat de britanicul William Collier, care l-a supus unei restaurări temeinice.
În prima etapă, (1999-2005) nava a fost pusă în doc uscat, inspectată amănunțit, evaluată tehnic și curățată, ocazie cu care au fost îndepărtate peste 450 t de deșeuri și materiale contaminate.
În etapa a doua (2005-2010), a avut loc restaurarea propriu-zisă, cu participarea multor firme de prestigiu.
În vara anului 2010, iahtul Nahlin a fost reînmatriculat sub pavilion britanic, cu port de ataș Glasgow.
În prezent, Nahlin este evaluat la un preț de cel puțin 40 de milioane de dolari.
„Boat Internațional Magazine”, una dintre cele mai redutabile reviste în domeniu, plasa iahtul Nahlin pe locul 6 în „Top 20 Classic Yachts”, un top al celor mai luxoase ambarcațiuni de acest gen din lume.
